Presedintele Klaus Iohannis a promulgat, vineri, legea prin care se desfiinteaza practic conflictul de interese, notiunea fiind inlocuita de majoritatea PSD- ALDE si cu sprijinul UDMR cu o varianta mult indulcita si ineficienta. Curtea Constitutionala a respins sesizarea opozitiei, iar Klaus Iohannis nu a uzat de dreptul sau de a trimite legea la reexaminare in Parlament. Asta nu poate totusi sa treaca asa usor. Avea dreptul legal, trebuia sa o faca si avea vreo sansa sa schimbe ceva?

Dan TapalagaFoto: Hotnews

In Constitutie scrie la articolul 77 ca presedintele promulga legile “în cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate după reexaminare sau de la primirea deciziei Curţii Constituţionale, prin care i s-a confirmat constituţionalitatea.” De aici se poate intelege ca presedintele este obligat sa promulge o lege in maxim zece zile in caz ca trece de controlul Curtii Constitutionale, dar in realitate nu este asa. Presedintele Basescu a trimis la reexaminarea legea pensiilor in 2010, dupa ce se pronuntase CCR. Le fel a facut insusi Iohannis in decembrie 2016, cu legea care prevedea eliminarea celor 102 taxe: a retrimis-o Parlamentului pentru reexaminare, desi CCR o declarase constitutionala.

Potrivit juristilor consultati de HotNews.ro, termenul de 10 zile nu poate anula dreptul presedintelui de a trimite o lege la reexaminare, ci se suspenda in caz ca seful statului decide sa o faca chiar si dupa ce legea trece de controlul Curtii Constitutionale. Aici, sustinatorii presedintelui ar putea spune ca din moment ce legea a trecut de CCR, nu se mai cuvine ca seful statului sa forteze nota. Odata ce Curtea si-a dat ok-ul, presedintelui nu-i mai ramane decat sa semneze decretul promulgarii. Unde s-ar ajunge daca presedintele pune la indoiala verdictele CCR si institutiile cheie din stat s-ar submina una pe alta?

Numai ca daca vom accepta acest tip de rationament ajungem rapid intr-o situatie foarte periculoasa. Putem scoate cu totul din joc rolul de filtru al presedintelui prin simpla sesizare a Curtii la fiecare proiect de lege controversat. Iar cum CCR tinde sa joace de ceva timp pe mana PSD, riscam ca fiecare mutilare legislativa sa fie declarata perfect constitutionala, cum s-a intamplat cu desfiintarea conflictului de interese. Ce va face in acest caz presedintele Klaus Iohannis? Va promulga toate ororile cu argumentul ca din moment ce au trecut de Curte el nu mai poate face nimic? Eliminam filtrul presedintelui prin simpla activare a Curtii pe fiecare proiect de lege? Evident, asa ceva este inacceptabil.

Prin urmare, cred ca presedintele avea tot dreptul legal sa intoarca legea in Parlament spre reexaminare.

De ce trebuia sa o faca? In primul rand pentru a transmite un semnal politic partidelor si pentru ca, intre altele, acesta este unul din rolurile lui majore prevazuta de Constitutie, acela de a pune in discutie legile votate in Parlament, daca e cazul. Intorcand legea, Klaus Iohannis punea in discutie desfiintarea conflictului de lege. Promulgand-o, se declara de acord cu votul din Parlament si il valideaza fara retinere. Apoi, gestul era important pentru o parte din public, care este chiar electoratul lui. Sustinatorii justitiei nu se vor impaca prea usor ca presedintele, la un moment dat, a capitulat fara lupta in fata politicienilor care doresc legi si institutii slabe pentru a fura fara teama de raspundere.

Avea vreo sansa sa schimbe ceva? Cel mai probabil, nu. Parlamentarii n-ar fi tinut cont de observatiile presedintelui si ar fi votat din nou desfiintarea conflictului de interese exact in forma adoptata initial. Si atunci, ce sens mai avea sa se complice? Pentru opinia publica era important sa vada ca presedintele apara interesele generale, iar Parlamentul nu avea decat sa-si asume pana la capat o decizie indreptata impotriva justitiei si in beneficiul coruptilor. Mai mult, prin gestul retrimiterii in Parlament, presedintele atrage atentia opiniei publice asupra subiectului, complica adoptarea unei decizii proaste si determina majoritatea sa plateasca pretul politic corect in caz ca insista in eroare.

Nimic din toate acestea nu s-au intamplat in cazul desfiintarii conflictului de interese. Pana la urma, ce a votat Parlamentul? Pentru a intelege mai bine, cu titlu de exemplu: daca un vicepremier, cum a fost cazul lui Dragnea, semneaza un HG care face ca lacul Belina sa ajunga in cele din urma la fiul lui, nu risca nimic. Pe noua reglementare, nu mai este in conflict de interese, deoarece legea il scapa printr-o portita. Prin semnare, daca si-a exercitat “o obligatie impusa de lege”, nu se pune.

Practic, functionarii publici, primarii, ministrii, isi pot lasa de acum semnatura pe decizii de pe urma carora profita familia sau rudele lor fara sa mai riste atat de usor acuzatia de “conflict de interese” si un dosar penal. Politicienii iau din mana procurorilor un instrument de ancheta, le slabesc din nou capacitatea institutionala.

Or, in administratiile locale, conflictul de interese reprezinta una din principalele forme de coruptie, un fenomen periculos. O liota de primari, consilieri si directorasi se intrec in a-si favoriza zilnic afacerile familiei sau rudelor. Apare din nou intrebarea: De ce a intrat in vacanta presedintele Iohannis intr-un moment care reclama exercitarea atributiilor in forta, pana la capat, indiferent de rezultat? De ce n-a retrimis legea la Parlament, asa cum unii liberali au si declarat public ca se asteapta sa se intample?

Singura explicatie plauzibila este presiunea baronilor si politicienilor anti-justitie din PNL (deloc putini), care beneficiaza si ei, nu doar cei din PSD, ALDE si UDMR, de desfiintarea conflictului de interese. Dupa cum am vazut la Congres, si liberalii s-au saturat de anticoruptie, mai ales alesii locali. Foarte posibil ca presedintele sa nu fi dorit sa intinda coarda, pentru a nu raci si mai mult relatiile cu un partid de care va avea nevoie daca doreste sa obtina al doilea mandat.

Numai ca acest moment de vacanta intra putin in contradictie cu toate promisiunile si garantiile pe care presedintele Klaus Iohannis le face cand merge afara, unde se prezinta aparatorul justitiei si al statului de drept. Nu poti pretinde ca aperi justitia cand accepti mutilarea legislatiei penale fara a misca un deget in incercarea de a o salva, chiar daca stii ca sunt putine sansa sa castigi. In cazul desfiintarii conflictului de interese, miza este atat de mare incat obligatia ta, de sef de stat, este sa lupti pana la capat si cu toate armele oferite de Constitutie.

PS: Insusi predintele Iohannis a fost cercetat de ANI, care l-a acuzat in 2012, pe cand era primar al Sibiului, de conflict de interese, insa procurorii au clasast acest dosar deci nu putem suspecta vreo miza personala.