Inflatia este dominata de tirania statisticii. Atunci cand vorbim despre rata inflatiei, vorbim despre valori medii si despre un cos de produse reprezentativ pentru consumatori. Toate aceste lucriuri sunt dezirabile la nivel macroeconomic. La nivel individual, insa, valorile medii se dovedesc a fi diferite fata de realitate.

Astfel, diferenta dintre medie si situatia particulara este cel mai bine reprezentata de un exemplu care a ajuns deja sa se banalizeze: daca sotia mananca un pui, iar sotul mananca, intr-o saptamana, trei pui, familia respectiva a mancat in medie doi pui in acea saptamana. Situatia este reprezentatiiva pentru Romania, o tara in care disparitatile salariale si obiceiurile de consum raman inca extrem de diferite intre diverse regiuni si cu atat mai mult intre mediul urban si cel rural.

De exemplu, in mediul rural, autoconsumul, micul troc, slaba dezvoltare a serviciilor si un nivel modest al veniturilor fac ca inflatia sa fie net diferita de cea din zonele urbane si cu cu atat mai mult de inflatia din marile orase. Veniturile mici genereaza inflatie mica, pentru ca in acest caz, vorbim despre o piata atipica, una in care cererea este atat de redusa incat duce la micsorarea ofertei si implicit a preturilor.

Din acest punct de vedere, mediul rural romanesc este total atipic in comparatie cu cel european, acolo unde intre diferentele de dezvoltare dintre urban si rural nu sunt atat de pronuntate. Desigur, in ultimii ani, veniturile din mediul rural au mai capatat consistenta prin banii trimisi de romanii plecati la munca in strainatate.

Dar, cheltuirea acestor sume s-a facut cu precadere pe bunuri de folosinta indelungata si pentru materiale de constructii, categorii de produse care nu au o cota semnificativa in cosul de marfuri luat in calcul la stabilirea indicelui de crestere a preturilor. Asadar, guvernele, indiferent de cum s-au numit ele, au fost incantate sa foloseasca aceasta diferenta de inflatie dintre urban si rural, diferenta care in medie a influentat inflatia in sensul raportarii unei valori mai mici.

Regula de mai sus se poat aplica si la nivel personal. Exista diferente intre modul in care resimt cresterea preturilor doua persoane care locuiesc in orase diferite ca marime si regiune. Dar cel mai mult se vad diferentele in obiceiurile de consum ale fiecarei persoane. Astfel, se poate iesi de sub tirania mediei. Exista o "inflatie personala", diferita, de multe ori, de cea raportata de statistica oficiala.

Acesta este si motivul pentru care ani la randul s-a vorbit despre faptul ca statistica oficiala cosmetizeaza cifrele, oferind un indice al preturilor mai scazut decat cel din realitate. Inflatia are in ea, dincolo de caracterul stiintific, si o componenta subiectiva, de perceptie individuala.

Tinta oficiala de inflatie a fost ratata anul acesta. Daca tinta BNR a fost la inceputul anului de 4-5%, in acest moment este limpede ca acest nivel va fi depasit ajungand la 6-7%. Un nivel care ar putea sa nu para ingrijorator, dar care ar trebui sa fie un semnal de alarma. Va continua sa scada inflatia, anul viitor? Care sunt sursele ce ar putea sa reinflameze inflatia?

Sunt cel putin patru surse care pot duce la cresterea inflatiei in anul 2008: 1) dependenta agriculturii romanesti de climatul natural. Anul acesta, vara secetoasa a redus drastic productia agricola si a crescut preturile; 2) dependenta economiei romanesti de importuri. Tranzitia a redus drastic produsele industriale fabricate in Romania. In multe sectoare, importurile fac legea, adica dicteaza preturile; 3) volatilitatea cursului de schimb leu-euro. Luna noiembrie a acestui an a demonstrat ca o crestere a euro in raport cu moneda nationala are efect direct asupra inflatiei; 4) piata imobiliara. O piata imobiliara in continua crestere va marca inflatia in sensul ca tariful chiriei sau pretul platit pentru dezvoltarea unui nou spatiu de productie vor fi absorbite in pretul produsului, care evident, va creste.

Dincolo de inflatia oficiala, mult mai relevanta este "inflatia personala". Ea nu poata fi calculata ca la carte, dar poate fi simtita de fiecare dintre noi. "Inflatia personala" are sau ar trebui sa aiba rolul unui semnal de alarma in viata noastra.

Ar trebui sa ne spuna cand sa o lasam mai moale cu cheltuielile, cand sa luam un credit sau cand sa ne abtinem de la a lua un imprumut. "Inflatia personala" trebuie sa fie balanta pe care o facem zilnic, saptamanal sau lunar intre venituri si cheltuieli.