Probabil că nici pînă azi Victor Ponta n-a ințeles de ce a trebuit sa demisioneze, în condițiile în care a redus taxele, a mărit salariile și Romania a înregistrat o creștere consistentă a PIB. Poate că dacă ar fi citit ultimele doua carți ale politologului american Francis Fukuyama, “The Origins of Political Order” (Farrar, Straus and Giroux, 2011) si “Political Order and Political Decay” (Farrar, Straus and Giroux, 2014), lecturi obligatorii pentru cine aspiră sa facă politică, ar fi ințeles, măcar parțial, ce i s-a intimplat.
Potrivit autorului menționat, pentru ca un stat să devina modern, este necesară dezvoltarea concomitenta a celor trei elemente de bază: ordinea politică, creșterea economică si dezvoltarea socială. Sa le luăm pe rînd.
Fukuyama arată că există trei categorii de instituții care formează ordinea politică: evolutia statului, domnia legii si mecanismele de responsabilizare democratică. Statul este o organizatie ierarhica, care detine monopolul asupra unui anumit teritoriu si care cuprinde o retea complexa de institutii si autoritati, de la guvern la administratia publica, de la care se asteapta sa furnizeze o serie de bunuri publice: aparare, ordine publica, sanatate, educatie, infrastructura, stabilitate macroeconomica si financiara, aer nepoluat, asigurari sociale etc.
Domnia legii (sau statul de drept) este definita ca un set de reguli de comportament, reflectind un consens larg in societate, care este obligatoriu chiar si pentru cei mai puternici actori politici sau economici. Cand cei care conduc pot sa schimbe legea sau s-o aplice dupa cum le convine, statul de drept nu exista, chiar daca legile respective sunt aplicate in mod uniform restului societatii.
La rândul ei, responsabilizarea inseamna ca autoritatile sunt atente la nevoile si interesele intregii societati si nu numai la nevoile si interesele proprii. In prezent, responsabilizarea este inteleasa mai ales prin prisma procedurala: alegeri libere si corecte, care sa permita cetatenilor sa-i aleaga si, astfel, sa-i disciplineze pe conducatori. Totusi, trebuie sa recunoastem din propria noastra experienta, ca procedurile corecte nu duc intotdeauna la rezultatele cele mai potrivite.De aceea, democratia liberala înseamna mai mult decit majoritatea care voteaza la alegeri. Inseamna un set de institutii care reglementeza si supravegheaza exercitarea puterii prin intermediul legii si printr-un sistem de control si echilibru (“checks and balances’).
O democratie liberala combina toate cele trei seturi de institutii intr-un echilibru stabil si, prin urmare, dezvoltarea acestora este obligatorie pentru ca un stat sa fie modern. Din fericire sau din păcate, nu exista alternativa la un stat modern, impersonal, ca garant al ordinii si securitatii si ca furnizor al bunurilor publice necesare. Domnia legii este critica pentru dezvoltarea economica, intrucit fara drepturi clare de proprietate si executarea corecta a contractelor, dezvoltarea afacerilor este de neconceput. Si, in fine, participarea democratica înseamna mai mult decit un control asupra unui guvern corupt si abuziv, fiind una din dimensiunile fundamentale ale libertatii care completeaza si imbogateste viata unui individ.
Dezvoltarea politica – evolutia statului, domnia legii si responsabilizarea democratica – reprezinta doar unul dintre aspectele fenomenului mai larg al modernizarii. Iar schimbarile in natura institutiilor politice trebuie intelese in contextul cresterii economice, mobilizarii sociale si forței ideilor legate de justitie si legitimitate.
Dezvoltarea economica poate fi definita simplu drept cresterea sustinuta a produsului intern brut pe locuitor in decursul unei anumite perioade de timp. Exista un mare semn de intrebare, nu numai la nivel teoretic, ci si practic, daca acesta este un mod adecvat de a masura prosperitatea, pentru ca PIB pe locuitor se refera doar la bani si nu la sanatate, educatie, corectitudine, oportunitati, distributia averii, sau alte aspecte ale bunastarii. Ca dovada, in Romania, deși PIB a crescut de cinci ori in ultimii 25 de ani, acest lucru s-a resimtit prea putin in bunastarea oamenilor.
Mobilizarea sociala se refera la aparitia in timp a unor noi grupuri si la schimbările survenite in natura relatiilor dintre ele. Mobilizarea presupune ca diferite parti ale societatii capată conștiința de sine, identifica interese si idei comune si se organizeaza in vederea unor actiuni colective, generand schimbari in institutiile polititce. Prima mobilizare sociala de acest fel, care ar fi trebuit sa fie un avertisment pentru intreaga clasa politica, s-a produs cu ocazia celui de-al doilea tur de scrutin prezidential, care l-a propulsat pe Klaus Iohannis Presedinte, impotriva tuturor pronosticurilor.
Pe lângă cresterea economica si mobilizarea sociala, mai este si evolutia ideilor cu privire la legitimitate. Legitimitatea poate fi definita drept percepția larg impartasita ca anumite aranjamente sociale sunt corecte si, ca atare, acceptabile. Ideile cu privire la legitimitate evolueaza in timp. Uneori, evoluția este rezultatul schimbarilor din economie sau societate, dar sunt situatii, in momentele de criza, cind aceasta apare in mod independent de celelalte dimensiuni ale dezvoltarii.
Mobilizarea sociala in urma tragediei de la “Colectiv” a fost un astfel de punct de inflexiune, care a declansat o revolta morala impotriva a ceea ce se considera pina atunci a fi “aranjamente sociale corecte si acceptabile”. Ceea ce au ignorat Victor Ponta, in special, si partidele politice, in general, a fost ca ideile sunt foarte importante pentru ordinea politica, pentru ca ceea ce-i leaga pe oameni si-i face sa accepte autoritatea unui guvern este tocmai felul in care ei percep legitimitatea acestuia.
Or, aceasta noua generatie de tineri, mai conectati la lumea moderna si mai putin tributari vechilor tipare de gindire, considera ca actualele aranjamente politice si sociale in care parlamentarii au imunitate in fata legii, in care politicienii pot abuza de privilegii fara impunitate, in care prim-ministrii pot sa plagieze si nu sufera consecinte, in care coruptia ajunge in final sa ucida, sunt inacceptabile. De unde si vehementa in contestarea intregii clasei politice si solicitarea unui cu totul alt mod de a guverna, eficient si responsabil. Asa cum s-a văzut la recenta intalnire cu președintele Iohannis, pentru tinerii de azi nu e loc de comparații protocroniste. Pentru ei nu contează că s-au făcut progrese democratice, iar in prezent e mai bine decat pe vremea tinereții noastre. Pentru ei contează sa le fie bine acum, imediat si se compara doar cu tinerii de azi, din alte tari cu democrații avansate.
In mod paradoxal, astăzi, una dintre prinicipalele ingrijorari legitime ale oamenilor nu este posibilitatea ca sistemul politic sa ramina sau nu democratic ci, mai degraba, esecul sistemului in furnizarea serviciilor de baza, pe care oamenii le asteapta de la autoritati. Simplul fapt ca o tara are institutii democratice, spune foarte putine despre cit de bine sau cit de prost este guvernata. Tocmai de aceea, nerespectarea promisiunilor democratiei reprezinta cea mai mare provocare pentru legitimitatea unui sistem politic.
Daca exista in rindul unora perceptia unui semi-esec al democratiei in tara noastra, aceasta nu deriva din concept, ci din executie: oamenili isi doresc sa traiasca intr-o societate in care guvernul este eficient si responsabil, furnizind tipurile de servicii de care au nevoie cetatenii, la timp si cu un cost rezonabil. Acest lucru este aproape imposibil intr-o tara in care institutiile sunt percepute ca fiind slabe, corupte, lipsite de resurse sau capacitate sau, in unele cazuri, chiar absente.
De aceea, multe dintre problemele Romaniei deriva din faptul ca avem un stat slab, lipsit de capacitatea de a exercita ceea ce sociologul Michael Mann denumeste putere infrastructurala. Cu alte cuvinte, capacitatea de a promulga si aplica reguli in mod legitim sau de a furniza bunurile publice menționate mai sus. Multe dintre esecurile atribuite democratiei sunt de fapt esecuri ale diverselor fatete ale administratiei publice, centrale si locale, de a respecta promisiunile electorale facute votantilor, care nu vor doar drepturi politice, ci si o guvernare eficienta, in slujba lor.
Dimensiunile politice, economice si sociale ale dezvoltarii actioneaza in mod independent una de alta, asa cum s-a intimplat, de altfel, in Romania ultimilor ani. Cresterea economica, mai ales, isi urmeaza propria logica, independent de dezvoltarea politica. In aceste conditii, succesul modernizarii depinde de dezvoltarea institutiilor politice, in paralel cu aceasta, precum si cu schimbarile sociale si cele de pe tarimul ideilor. Este adevarat ca, pentru a asigura cresterea economica sustenabila, pe termen lung, este nevoie de institutii politice puternice. De aceea, cea mai importanta institutie, care lipseste de regula intr-un stat fragil, este un guvern capabil din punct de vedere administrativ.
1
2
