Traian Basescu viseaza cu voce tare doua blocuri politice. Din coltul opus, Dinu Patriciu a pompat, si poate o mai face, petrodolari in PNL si PSD, cu gandul ca va veni vremea cand vor guverna impreuna. Acum, si proiectia unuia si planul celuilalt par mai aproape de realizare. S-au votat partide, nu candidati, asa ca rezultatele de duminica ne sugereaza cum sta fiecare. Sa nu ne pierdem vremea cu detalii.

Sunt doi-trei oameni capabili sa influenteze miscari tectonice in politica romaneasca, unii bucurandu-se de puterea sprijinului popular, iar ceilalti de forta financiara. Acum, dupa vot, geografia politica arata teribil simplificata, cu putine combinatii si permutari posibile. Chiar asa sa fie?

Pe de-o parte avem PD (31, 5%) si PLD (6,9%), adica putin peste 38%. Asezati-i in varful unui triunghi imaginar.

La baza lui puneti PSD (21,1%) in coltul din stanga. In coltul din dreapta infigeti varful sagetii PNL (15, 6%). Dar, atentie! Aveti in fata un triunghi instabil. In orice moment, varful poate ajunge la baza. Nici un partid nu poate ajunge sus de unul singur. In centrul triunghiului plasati UDMR cu nesperatul sau rezultat (6,2%), gata oricand sa puna umarul la rasturnarea triunghiului pe o latura sau pe alta, in functie de interese si de negocieri.

Micile partide-balama (PRM, PC, PNG) dispar cu totul din aritmetica viitorului Parlament daca si numai daca alegerile generale din 2008 vor respecta tendintele manifestate pe 25 noiembrie. Intr-un an se pot schimba multe. Pana una alta insa, avem, cum ar veni, un posibil triunghi al puterii cu doua-trei variante de varf. Atentie din nou: cifrele nu dovedesc nimic sigur, dar pot desena falii si tendinte.

Iar in joc sunt multe variabile, astfel incat orice proiectie are un grad mare de risc. De pilda, succesul lui Stolojan ar putea incuraja si alti liberali ezitanti sa faca pasul. PLD s-ar putea ingrasa cu un nou val de migratori din PNL, fie ei oportunisti sau dezamagiti de lungul sir de compromisuri marca Tariceanu. O posibila expandare tot nu va asigura un varf stabil alaturi de PD, chiar cu un eventual sprijin din partea UDMR.

La PD se poate observa o scadere dramatica fata de culmile atinse in sondaje. Prin urmare, echilibru fragil si multa rezerva.

Dar si euforia lui Tariceanu si bucuria rezervata a lui Geoana au la capat un drum infundat. PNL si PSD cantaresc impreuna putin peste 36%, iar procentul UDMR ar adauga doar cateva grame, insuficiente pentru a obtine masa critica. Altfel spus, pentru o guvernare stabila.

Prin urmare, alt varf ratat si triunghiul tot se rostogoleste. S-ar putea opri daca partidele din cele doua blocuri vor trece prin seisme care sa le zdruncine in mod semnificativ procentele obtinute acum, iar echilibrul celor doua blocuri va bascula intr-o parte sau alta. Ar mai fi varianta unei majoritati clare, obtinute dintr-un foc, daca PD, PLD si PSD isi vor da mana. Cu PSD-ul de acum, cu Iliescu, Hrebenciuc, Vanghelie la comanda, ar fi un gest sinucigas, o eroare fatala.

Dar si PSD-ul este ca o bila de mercur, ale carei factiuni se pot risipi usor in orice directie si la fel de usor se pot aduna la loc.

In ecuatia marilor necunoscute intra evolutia PRM si PNG, care mai au, teoretic, vreme sa-si revina din socul infrangerii. Unii vor spune ca, in cazul lor, a functionat un fel de bun simt al alegatorilor care au ascuns mizeria de ochii strainilor, sub presul national.

Dar se prea poate ca populismul si extremismul, tinute in tarc la euroalegeri, sa sara din nou gardul anul viitor.

S-au mai descurcat putin caile Domnului, dar itele politicii romanesti raman, se vede treaba, incurcate. Vrand-nevrand, Romania va fi nevoita sa produca doua blocuri politice dintr-un triunghi al puterii ale carui dimensiuni relative tocmai le-am aflat.