Am să încep prin a exprima toată stima pentru domnul Nicolae Tecu și aprecierea pentru opinia exprimată aici:
http://www.contributors.ro/economie/adoptarea-euro-ar-trebui-amanata-cu-o-generatie/
Această opinie are o valoare deosebită pentru că exprimă un curent mai larg euro-sceptic, legat de Eurosystem si de European Monetary Union și în mod special legat de oportunitatea aderării României la cele două. Acest curent de opinie are foarte multi aderenți inclusiv în anumite medii financiare internaționale.
Din respect față de această opinie, și curentul căreia se subscrie consider necesar un răspuns articulat, ceva mai mult decât un simplu comentariu.
Argumentele contra adoptării Euro sunt:
Argument I ”Chiar cu un sistem bancar euroizat, exista situatii unde o politica monetara independenta este necesara.”
Chiar dacă nu este evident pentru necunoscători, Banca Centrala Europeană este perfect capabilă să acționeze diferențiat în funcție de elementele specifice ale unei țări, prin intermediul BNR, și la cererea BNR. De exemplu volumul Rezervelor Minime Obligatorii poate fi diferențiat de la un stat la altul, si se pot cumpara obligațiuni ale unui stat de pe piețele financiare fără probleme deosebite. Mai mult, este mult mai ușor pentru BCE să cumpere aceste obligațiuni pentru țările membre ale zonei euro decât pentru băncile naționale țările din anticamera. Asta înseamnă că prin emisiunea de monedă prin creditare de către bănci se pot foarte ușor canaliza fluxuri financiare către țările care au nevoie de ele.
Argument II ”O moneda comuna face devalorizarea competitiva (adica, devalorizare pentru cresterea exporturilor) imposibila.”
În primul rând în România devalorizarea competitivă este exclusa pe termen scurt, lung și mediu ca metodă de stimulare a economiei. Problema majoră este că devalorizarea competitivă echivalează cu deprecierea valorii muncii ca factor de producție, a rentei și a profiturilor. Cea mai puternică frână în dezvoltarea economiei României este lipsa de competitivitate pe piața muncii europeană, care face ca exact persoanele care au o productivitate ridicată a muncii să emigreze. Poate părea interesant fluxul de numerar generat de banii trimiși de expați în România, dar din punct de vedere al potențialului economic, plecarea lor înseamnă diminuarea factorului de producție ”muncă” disponibil în România, ceea ce diminuează PIB-ul potențial. Prin urmare, dacă România decide să folosească această măsură, singurul efect va fi diminuarea productivității medii a muncii, fără o diminuare a consumului intern pentru că fluxurile de numerar provenite de la expați vor finanța în continuare familiile rămase în țară.
De altfel, inflația poate fi stimulată și prin majorarea prețurilor de către stat, prin majorarea TVA și a accizelor, măsură care deja a fost aplicată, și efectele ei s-au resimtit imediat prin creșterea emigrării forței de muncă, concomitent cu creșterea exporturilor. Bineînțeles, PIB-ul potențial a fost sever diminuat, și viitorul sistemului de pensii este sumbru ca efect al acestei măsuri. Sper că nu se vor mai găsi politicieni doritori de astfel de aventuri.
Pe de altă parte, fără un export cu valoare adăugată ridicată, majorarea exporturilor este în final tot o formă de exportare pe termen scurt a PIB-ului potențial pentru că se stimulează exportul de materii prime gen lemn, grâu, îngrășăminte chimice, gaz, petrol, etc. Adică se exportă un alt factor de producție, natura.
Inflația înseamnă creșterea prețurilor de consum. Deja, în structura consumului, bunurile cu o cerere inelastică, gaz, electricitate, alimente de bază, tutun și alcool au o pondere exagerată în coșul zilnic. Ceea ce rezultă că de fapt va crește semnificativ consumul la aceste bunuri, reducând și mai mult capacitatea de economisire. Fără economisire nu există masa de capital autohton care să asigure finanțarea formării capitalului. Prin urmare, inflația distruge al treilea element al PIB-ului potential, capitalul. Singura sursă de capital rămasă este importul de capital. Dar importul de capital în condițiile în care PIB-ul potențial este în scădere este o speranță goală de conținut.
Există o lege a randamentelor descrescătoare, care se aplică inclusiv inflației. În Romania inflația a fost folosită prea mult pentru a mai avea efecte pozitive, în acest moment beneficiul marginal a inflației este negativ.
Argument 3. ”Euro va contribui sa dezvoltarea unor deficite de balanta comerciala si a unor acumulari de datorii periculoase. Odata formate, rezolvarea acestor situatii vor fi mai dureroase decat in afara Euro”
Acest lucru este posibil, într-adevăr, dacă se întâmplă trei fenomene:
- Românii își recâștigă încrederea în bănci și se avântă din nou spre credite de consum, pentru că venitul pe care îl au nu permite sub nici o formă achiziționarea de bunuri cu valoare adăugată ridicată.
- Băncile se creditează pe piețele internaționale cu preponderență pentru a finanța noul val de cerere pentru credite de consum.
- Statul român continuă să fie inept în administratea finanțelor publice și folosește creditul de pe piața externă pentru a-și finanța consumul propriu.
Acest lucru nu se va întâmpla dacă:
- Românii folosesc creditarea preponderent pentru investiții productive, achiziționarea de mijloace de producție (capitaluri reale).
- Băncile folosesc preponderent capitaluri atrase din economiile populației autohtone și preponderent pentru finnțarea de investiții cu efect de majorare a PIB-ului potențial.
- Statul folosește creditul extern pentru a finanța investiții cu efect de mobilizare a activității economice, în special pentru dezvoltarea infrastructurii.
Dar si scenariul 1 si scenariul 2 sunt posibile cu sau fără aderarea la zona Euro. Țările membre ale zonei euro sunt obligate să se angajeze la respectarea disciplinei financiare, deci cel puțin unul din elementele scenariului negativ este mai puțin probabil.
