L-am cunoscut personal în primăvara anului 2006, dar îi citeam apelurile nocturne, chemările înflăcărate la decomunizare universală, îi prețuiam neliniștea și stăruința. Mulți erau agasați, eu eram uluit. Cred că am fost primul care a semnat acel Apel care, nu trebuie uitat acum, a jucat un rol semnificativ în deșteptarea impulsurilor anticomuniste cam adormite ale societății civile românești. A făcut parte din Comisia Prezidențială, era insomniac, îi făcea și pe alții să fie. Excesele emoționale, greu de administrat de cei din jur, le puneam pe seama unui febricitant temperament artistic. Apoi a devenit virulent penelist, adică uselist. A performat cu bucurie pe Antena 3. Acum a aderat la PSD. Este unul din cazurile cele mai triste de fraternizare cu bezna morală al unui om care păruse a fi fost de partea clarității. Pe scurt, s-a dus cu arme si bagaje in bratele diavolului pe care l-a hulit atatia ani.
Părea ireconciliabil opus neocomuniștilor. Cerea anchetarea lui Ion Iliescu, ba chiar și trimiterea sa urgentă în fața justiției. La el în casă l-am cunoscut pe generalul Dan Voinea. Era un nelipsit al Școlii de Vară de la Sighet. M-a filmat pentru documentarul despre sinistrul experiment de la Pitești pe care nu știu dacă l-a terminat până azi. Nu părea interesat de demnități politice, oricum nu în afara unei posibile poziții la TVR. Nu i-a fost oferită și poate că atunci a început declinul. A declanșat un atac incredibil de nedrept, plin de ignobile insinuări, împotriva lui Andrei Pleșu. I-a scos din mini pe redactorii de la “22” cu un radicalism pătimaș care friza, nu o singură dată, absurdul. Omul nu avea multe frisoane si prea puține frâne…
Pe mine m-a cruțat multă vreme, avea poate ceea ce se cheamă un weak spot. Pe urmă s-a rupt firul oricărei comunicări. El fusese cel care m-a propus, primul, pentru Premiul GDS. Mi-a părut teribil de rău că s-a ajuns la ruptură. Dar nu mai puteam dialoga, se dusese cu un suspect de debordant entuziasm într-o zonă cu care nu vreau să am nimic de-a face. O zonă pe care toți fostii sai prieteni o socot nefrecventabilă. Cel care a fost cândva vicepreședintele Alianței Civice, a devenit senator PNL (crinantonescian), mai precis USL, de Sibiu. A început să curteze Academia Română și să ridice osanale istoricilor de-acolo (nu e nevoie să spun ce trecut au unii plasați pe somptuoase jilțuri). A scris cuvinte ignobile la adresa unui Raport Final al cărui co-autor era el însuși. A mers împotriva lui Klaus Iohannis, i-a trimis mesaje jignitoare. Se prezenta odinioară drept un stâlp moral, apropiat de Asociația “21 Decembrie”. Nu cred că mai are curajul (ori lipsa de jenă) să calce pe la sediul acelei asociații civice…
