În vremurile pe care le trăim, o coadă la moaște, precum cea de la mănăstirea Radu Vodă din București pare a fi mai lungă decât orice coadă la secția de vot. Incomparabilă în fapt. Bigotismul bate democrația. Mă gândesc adesea că o astfel de aliniere la obiectivul „atingerea moaștelor” este direct proporțională cu gradul de vinovăție morală pe care probabil îl poartă în sufletul lor o parte din mireni. Audiența asta „codașă”, captivă și massă de manevră, îi face pe destui să fie suficienți și aroganți. Și poate pe mine să nu-mi dau seama de pericol și să mă arunc inconștient în mijlocul dezbaterii. Sar direct la subiect deci și vă întreb: vă atrag finanțările europene? De ce vă arunc provocarea asta? Pentru că dacă nu ați construit până acum un așezământ monahal, este cazul să vă grăbiți. Cu puțin noroc, europenii vor da bani pentru asta. Nu, nu trebuie să fie de patrimoniu clasa B, adică patrimoniu de interes local. Ar putea fi unul ortodox, chiar un așezământ monahal catolic sau protestant sau ecumenic sau hindus sau budist sau Jainist sau islamic, iudaic, de ce nu? Ați putea chiar beneficia ulterior din viitorul PNDR, ca antreprenor de așezământ monahal, de drumuri de acces, probabil dotări cu termopane, instalații de climatizare, aducțiuni de apă și gaze, câte și mai câte. De aceea nu strică să fii la curent cu finanțările europene, mai ales cele ce decurg din Politica Agricolă Comună. PNDR este programul pentru agricultură și dezvoltare rurală prin care banii europeni (de culoare germană, franceză, olandeză, suedeză) merg în proiecte europene, așadar un instrument politic și de politică publică. Dacă îl citești cu atenție afli nu numai pe ce se vor da banii dar și la ce fel de beneficiari vor ajunge aceștia.
PNDR este conceput de Ministerul Agriculturii. Munca la PDR a avut două componente. Una, în decembrie 2012 printr-o licitație de asistență tehnică organizată de MADR și câștigată de un consorțiu format din SC GBI Consulting, Mehlmauer-Larcher&Kastner OG, în asociere cu: Institutul Federal pentru Economie Agrară (AWI) din Austria, S.C. GETBUSINESS INTERNATIONAL S.R.L., Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie și Protecția Mediului ICPA București, KPMG România S.R.L., Federația Națională a Sindicatelor din Agricultură, Alimentație, Tutun, Domenii și Servicii Conexe. Într-o imagine difuzată de agențiile de presă de la întâlnirea conducerii MADR cu consorțiul câștigător, apărea în prim plan și fostul comisar european pentru agricultură și dezvoltare rurală, dl. Franz Fischler. Cealaltă componentă începând cu anul 2012, a fost o activitate paralelă și complementară de consultare cu un Comitet Consultativ Tehnic pentru Dezvoltare Rurală, Agricultură și Pescuit și mai multe Grupuri de lucru. Este drept să recunoaștem deci că s-a creat un cadru de consultare cu stakeholderii. Pentru prima oară, dacă comparăm cu perioada preaderare, însă doar pentru că mecanismele UE au impus asta. CCT DRAP a fost format din reprezentanții a 12 parteneri, a 19 instituții publice și 4 invitați permanenți. Ghici unul dintre invitații permanenți cine era? Patriarhia Română. Nu este nimic rău în asta, doar o coincidență.
Toate aceasta puse la un loc, inclusiv munca echipei de la MADR, au avut ca rezultat proiectul de PDR transmis în iulie 2014 la Comisia Europeană. Conform proiectului de Fișă a măsurii 7 Servicii de bază şi reînnoirea satelor în zonele rurale, dedus din PDR (fișele fiind acele documente pe baza cărora se vor organiza apeluri pentru proiecte), intervenția de politică publică referitoare la așezămintele monahale ar contribui la „îndeplinirea obiectivelor transversale mediu și climă și inovație” (sic!). Ce au propus cei de la MADR să se finanțeze din această măsură? „Restaurarea, conservarea și accesibilizarea așezămintelor monahale”, cheltuielile eligibile urmând a fi „Construcția, extinderea și/sau modernizarea drumurilor de acces către așezămintele monahale și/sau obiectivele de patrimoniu de interes local” și „Restaurarea, conservarea și /sau dotarea așezămintelor monahale”. Ce se înțelege de aici? Orice așezământ monahal, de orice fel (indiferent de credință, sau când a fost realizat, nu de patrimoniu clasa B) poate avea parte de drumuri de acces precum și de dotări. Asta răstoarnă dramatic conceptul despre o mănăstire și anume că este un loc de reflecție, de izolare, de penitență, de unire în gând și în simțiri cu un Creator. Așezământul monahal nu este un loc izolat de lume, la care ar trebui sa ai acces cu greu? Ei bine, se pare că prin PNDR turismul religios se va consolida și va întări. Are asta de-a face cu capra vecinului? Unii ar putea spune așa ceva. Ei bine, despre patrimoniu material și imaterial se discută în România de mai mult de 25 de ani, foarte intens și pătimaș. Alegerea de politică publică a MADR, probabil în baza parteneriatului cu Patriarhia Română, este aceea de a extrage cu o demnă de lăudat viziune antreprenorială, din noianul de oportunități pe care le poate oferi recuperarea patrimoniului local de clasa B, pe cele legate de așezămintele monahale.
În ciclul anterior 2007-2013 prin Măsura 322 „Renovarea, dezvoltarea satelor, îmbunătăţirea serviciilor de bază pentru economia şi populaţia rurală şi punerea în valoare a moştenirii rurale” se urmărea „Îmbunătăţirea infrastructurii fizice de bază în spaţiul rural; Îmbunătăţirea accesului la servicii de bază pentru populaţia rurală; Creşterea numărului de sate renovate; Creşterea numărului de obiective de patrimoniu din spaţiul rural”. Conform documentelor publice în ciclul 2014-2020, viitoarea Măsură 7 „Servicii de bază şi reînnoirea satelor în zonele rurale” va urmări „Dezvoltarea infrastructurii de bază” și „Investiţii asociate cu protejarea patrimoniului cultural sau /și realizarea de investiții pentru conservarea moștenirii de interes local, inclusiv așezăminte monahale”.
Sesizați diferența? O pondere în ce privește patrimoniul cultural pe așezămintele monahale. De aici și până la discuția despre secularizarea cauzată de domnia lui Alexandru Ioan Cuza și probabil datoria societății românești de a repara o datorie istorică, nu este decât un pas pentru a diminua criticile. Este adevărat cu o precizare, erau mănăstirile închinate. Ele erau cu ¼ suprafață deținută, cel mai mare proprietar funciar. Ceva de tipul „fermier” din ziua de azi, adică.
Comisia Europeană a cerut clarificări cu privire la nediscriminarea tipului de așezământ monahal și a cerut explicații în ce privește drumurile de acces: vor fi drumuri private sau drumuri comunale? Respectiv „România va asigura de asemenea clarificări privind conformitatea criteriilor de selecţie privind „reprezentativitatea unităţii de cult” cu dispoziţiile art. 7 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 cu privire la nediscriminare, inclusiv pe motive religioase.” Cu alte cuvinte nu poți oferi suport doar așezămintelor monahale ortodoxe.
Românii sunt cunoscuți prin ingeniozitatea cu care reușesc să zică ce zic europenii, dar să facă precum vor. Povestea cu așezămintele monahale este una din zecile de exemple pe care le găsiți în PNDR. Mult mai multe exemple se găsesc citind celor 64 de pagini de observații, din recent circulatul răspuns al Comisiei Europene cu privire la proiectul de Programul de Dezvoltare Rurală, depus la Bruxelles, la 1 iulie 2014 (Ref. Ares(2014)3220711 – 30/09/2014). Trebuie spus că MADR este una din instituțiile cele mai transparente de-a lungul mandatelor mai multor miniștri, în ultimii 6-7 ani, dând acces la documente prin situl propriu și învitând la dezbatere. Dar rezultatul înglobării punctelor de vedere ale opiniei publice, precum este cazul pus în discuție, în proiectul de PNDR, arată o orientare politică în domeniul agriculturii, pe care de-abia în următoarele luni o vom afla explicit.
Structura opiniei CE privind proiectul de PDR este formată din 341 observații pe 64 de pagini care sunt structurate în Observații generale, remarci referitoare la Evaluarea Ex-ante, analiza SWOT, identificarea nevoilor, descrierea strategiei, combinarea și justificarea măsurilor, teme orizontale, capacitatea serviciilor de consiliere, evaluarea condiționalităților ex-ante, măsurile selectate, ș.a.
De la început Comisia Europeană sesizează faptul că prin stabilirea unor limite privind dimensiunea fermelor sunt lăsate pe dinafară 97% din fermele din România. Aceasta este numită de CE orientarea productivistă a MADR și nu știm dacă a rezultat din mecanismul descris mai înainte. Sunt foarte multe voci în România (precum Alianța ROPAC, Federația CATAR) care susțin ca suportul din PAC prin PNDR să ajungă la agricultura familială, la fermele mici și mijlocii, nu la agriicultura industrială. Ce a rămas în PNDR ne spune Comisia Europeană în prima pagină a opiniei sale, sesizând că astfel intrăm în conflict cu idea creării de locuri de muncă. Pentru că agricultura industrială folosește mai puțină forță de muncă. I-ați văzut pe francezi cum au aruncat cartofii și fructele în piețele orașelor franceze în 5 noiembrie 2014. Ritmul în care s-ar crea locuri de muncă, ca urmare a industrializării agriculturii românești, nu ar acoperi dispariția fermelor de familie.
CE face cunoscut ministerului că a primit reclamații privind lipsa de transparență a procesului de consultare privind PDR 2014-2020. Comisia nu bagă mâna în foc că reclamanții ar avea dreptate, dar cere MADR să detalieze în proiect, foarte clar, cum anume s-au desfășurat consultările.
Inovarea? Este una din problemele cu care se confruntă agricultura europeană, nu numai cea românească. Este acea activitate care caută prin cercetare și dezvoltare, să găsească soluții noi problemelor cauzate agriculturii de schimbărilor climatice, de deșertificare, inundații, scăderea calității solului, nevoia de a scădea consumul de pesticide, etc. Inovarea trebuie să fie corelată cu mediul privat prin parteneriate pentru inovare. Inovarea este opusul comodității cantonate în tehnologii agricole clasice, vechi. Inovarea nu pare a fi valoare intrinsecă agriculturii românești. Ce ne spune CE? Că declarăm despre inovare în PNDR, că este importantă, este un mijloc de creșterea a competitivității. Dar în realitate ne propunem ca doar 1,56% din bugetul PNDR să fie alocat unor măsuri directe care să susțină inovarea. Cu siguranță CE nu a înțeles dar i se va explica.
Despre Rețeaua Națională Rurală, CE spune că trebuie trase învățămintele din funcționarea în perioada precedentă a RNDR. Această rețea, pentru înțelegere, este o rețea de stakeholderi din societatea civilă, există în fiecare stat membru. Cei peste 500 de reprezentanți se reunesc în grupuri de lucru tematice, discută, formulează recomandări și puncte de vedere către minister, în ciclul PAC de referință. Cei din RDR sunt implicați în schimburi de experiență cu alte rețele. Rețeaua este finanțată cu 16 milioane de euro în perioada 2014-2020 și va fi înglobată ca o structură administrativă în minister. Ca o remarcă simplă, de ce să mai faci o licitație pentru Unitatea de Sprijin a Rețelei și să nu ai controlul banilor și al rețelei? De ce să nu transformi o structuraă de suport private, într-un birocratică, care se știe că funcționează mai bine în România? Dar este dreptul statului membru, deci se poate.
Este adevărat ceea ce s-a petrecut în perioada 2007-2013, a fost un proces de pionierat. O licitație pentru asistență tehnică care a pornit în decembrie 2008 cu stângul, s-a terminat în 2010, după mai multe contestații și a pornit la drum în 2011, la viteză de croazieră. La sfârșitul anului 2012, neînțelegeri între contractor, o companie spaniolă, Innovacion I Desarollo Local (IDEL) și minister, au dus la întreruperea activității RNDR. Reluată din octombrie 2014 pentru următoarele luni, relansarea fiind pigmentată cu participarea vârfurilor politicii românești. Acum doi ani RNDR nu era o rampă de lansare de mesaje, era un organism viu, privat, de dezbatere și consultare pe problemele agriculturii și dezvoltării rurale.
Citeste intreg articolul si comenteaza peContributors.ro
