Motto: ” Un prieten foarte bun imi spune mereu, cand vorbim de tradatori, ca “cei mai buni comunisti au fost legionarii”! Are mare dreptate, dar uite ca se poate si invers – Vladimir Tismaneanu.”–Victor Viorel Ponta
De ani de zile se poarta campanii imunde impotriva unor intelectuali critici din Romania. De la Ion Iliescu la Victor Ponta, continuitatea urii pentru intelectualii “tradatori” este neclintita. Am scris candva, era prin 1993, cred, un articol impreuna cu Mircea Mihaies, cu titlul “Infamy Restored” (Infamia restaurata). A aparut in revista trimestriala de la Londra, “East European Reporter”. Vorbeam acolo despre revarsarile xenofobe si intelofobe din publicatii precum “Romania Mare” si “Europa”. Aminteam si rolul ziarului “Adevarul” din perioada Darie Novaceanu, in instigarile impotriva adeptilor pluralismului. Inconjurat de curtea sa intelectuali fesenisti, Ion Iliescu(ma abtin a-i numi) savura atacurile mizerabile imptriva unor Doina Cornea, Ana Blandiana, Gabriel Liiceanu, Mihai Sora, Octavian Paler, Mircea Dinescu, Radu Filipescu, Petre Mihai Bacanu, N. Manolescu si atatia altii.
Atacurile impotriva “ghedesistilor” erau muzica pentru urechile sale. Am fost eu insumi tinta acestor imunditii (in 1997, politologul Michael Shafir a scris pe acest subiect un articol in revista editata de postul de radio Europa Libera, la fel, istoricul Dan Ionescu despre ofensiva impotriva lui Horia Patapievici). Vadim a continuat sa disemineze abjectiile sale in toti acesti ani. Ion Coja si-a urmat traseul de indarjit negationist al Holocaustului si de calomniator al celor care se opun acestei abordari obscene (intre alte tinte, Andrei Oisteanu). Dar lucrurile s-au agravat, mai ales dupa 2004, pe fondul mobilizarii societatii civile in directia condamnarii dictaturii comuniste ca regim ilegitim si criminal. Au rabufnit agresiuni verbale de ultima speta impotriva lui Andrei Plesu, H.-R. Patapievici, Mircea Cartarescu, Gabriel Liiceanu, Andrei Cornea, Mircea Mihaies, Mihai-Razvan Ungureanu, Teodor Baconsky, Lucian Boia. Imi amintesc avalansa de injurii impotriva lui Andrei Cornea, a lui Vlad Mixich si a mea cand am indraznit sa spunem cine a fost de fapt Adrian Paunescu.
S-au nascut aliante stranii intre aparatorii “corectitudinii politice” si ortodoxistii radicali, in pofida antipiatiei celor dintai pentru traditia iudeo-crestina si a ostilitatii “revolutionarilor liturgici” pentru modernitate si pentru spatiile deschise. Ceea ce-i uneste are un nume: ambele grupari detesta pluralismul civic-liberal. Mai nou, au intrat in hora anti-liberala si marginalii neo-stangisti, epigoni ai unor epigoni, exponentii unui provincialism dezolat si dezolant. Toti lupta cu fantasme “neo-liberale” si “neo-conservatoare”, fara a fi in stare sa spuna de fapt in chip clar si coerent nici ce refuza, nici ce viseaza. Cand vezi ca Jobbik, un partid extremist de orientare fascista, si PC din Grecia (KKE), un partid deschis bolsevic, neo-stalinist, au votat identic (adica impotriva) in Parlamentul European cand s-a pus problema condamnarii agresiunii Rusiei in Crimeea, lucrurile devin limpezi.
S-a produs o repliere a intelighentsiei romanesti, au avut loc stupefiante transfigurari, personaje care pareau onorabile au intrat in corul detractorilor celor care sustin statul de drept, decomunizarea, spiritul pro-occidental, traditia lovinesciana. Ni s-a vorbit ex cathedra despre “impecabilul Ponta”. Altii, au ales strategia tacerii, a retragerii in cochilia neimplicarii. Timp in care, pestilentiul huliganic a prosperat. In aceste ultime zile, s-a ajuns pana la paroxismul ridicolului cand premierul-plagiator il denunta, cu voiosia neghioaba pe care, in cazul sau, i-o poate da doar iresponsabilitatea, pe Mircea Mihaies, un admirabil intelectual umanist, drept “fascist batran” cu inclinatii “neo-naziste”. Este exact atmosfera favorabila extremismului, huliganii polueaza internetul cu infectii antisemite, scriu miselii ordinare despre familia lui Horia Patapievici, pangaresc (la propriu) morminte.
Din pacate, Institutul “Wiesel”, direct subordonat primului minstru, nu pare sa fie impresionat de aceste demagogice atacuri menite sa videze de continut chiar semnificatia termenului de “fascist”. Dupa cum, regret sa o constat, acelasi institut nu s-a manifestat cu proteste impotriva obscenitatilor proferate la adresa lui Horia Patapievici (decretat si stigmatizat ca “evreu”) si a mea. Recomand calduros excelentul articol al Ancai Manolescu aparut aici, pe “Contributors”. Trebuie spus ca exista un sinfroma fascistoid in Romania, dar ca el nu se regaseste acolo unde crede Victor Ponta, aparatorul unui ministru uselist care a negat Holocaustul. Fesenismul a inclus de la inceput o dimensiune fascizanta. “Patrulaterul Rosu” a fost o alianta intre rosu si verde. Comunismul romanesc, in faza amurgului sau, a incorporat in al sau baroc ideologic, teme si obsesii fasciste. Sa adaugam, ca ingredient specific, rusofilia ortodoxista si nostalgiile sovietizante ale unor profeti ai prabusrii “capitalismului fara suflet”.
Citeste intreg artiolul si comenteaza peContributors.ro
