“Să încerci să-l înţelegi pe Muad’Dib fără să-i înţelegi inamicii, Harkonenii, înseamnă să încerci să vezi Adevărul fără să cunoşti Minciuna. Înseamnă să încerci să vezi Lumina fără să cunoşti Întunericul. Nu se poate.” (Frank Herbert, Dune)
Victoria USL e pusă de oponenţii săi pe seama prostiei votanţilor USL. Sau chiar, într-o formă mai elaborată, pe seama prostiei poporului român.
În primul rând, orice referire la “popor” în termeni largi este deficitară. Am scris despre acest subiect aici. Recomand cu căldură link-ul, el explică de ce voi pune problema în termeni ceva mai sobri.
Victoria USL se datorează într-o bună măsură oponentului slab şi slăbit pe care l-a avut în faţă. Dacă eu am 5000 de voturi iar ceilalţi candidaţi au doar o mie, câştig cu uşurinţă (“83%!”). Dacă însă am un oponent puternic care a strâns şase mii de voturi, scorul meu e mult mai mic. Victoria USL este imposibil de studiat fără a înţelege ce şi cum a fost PDL.
1. Punctul de pornire: un partid mai slab decât oponenţii săi
În 2008, PDL a obţinut 33% din voturi. Partidul era la foarte multe procente şi mandate distanţă de a guverna fără PSD *şi* fără PNL. Motivul pentru care partidul a preluat singur batonul guvernării – rezultatul turului doi al prezidenţialelor – a fost dinamitat în planul percepţiei publice pe 6 mai 2010, adică practic imediat.
În momentul de euforie din toamna lui 2008 s-a scăpat din vedere forţa combinată a PSD şi PNL (53% din voturi). Nota de plată a venit în 2012, în special la locale dar nu numai.
2. Un partid care nu-şi convingea propriul electorat
Să ne gândim la votanţii PDL din 2008…
… şi la agenda lor în 2012.
Vroiai să îl susţii pe Traian Băsescu, să aperi statul de drept? ARD n-a promovat această paradigmă, era ca şi când referendumul n-ar fi avut loc niciodată. Două milioane de persoane care ar fi votat la referendum împotriva demiterii n-au votat ARD la parlamentare, de fapt mulţi n-au mai votat deloc.
Vroiai să votezi împotriva corupţiei? Monica Macovei – un punct de referinţă pentru electoratul TB/PDL în acest domeniu – nu a existat în marketing-ul campaniei. Mai mult, comisia Macovei a fost un dezastru din aproape toate punctele de vedere. Mulţi corupţi au ajuns pe buletinul de vot. S-a sperat că românii sunt …. proşti şi n-o să-şi dea seama.
Vroiai să votezi pentru o economie mai bună, măsuri inteligente în domeniul fiscalităţii, un stat mai mic şi mai sprinten? ARD nu era o opţiune. Lectura măcar parţială a programului oferă momente de umor veritabil.
Vroiai să susţii măsurile de austeritate din 2010? Boc fusese zburat din fruntea partidului. Conducerea PDL trecea subiectul sub tăcere, asta când nu îl ataca pe Emil Boc în mod direct.
Vroiai un sistem de sănătate mai bun? ARD nu vorbea despre asta. Vroiai soluţii în educaţie? Nu le găseai la ARD.
Vroiai să votezi în numele morţilor din decembrie 1989, în numele Pieţei Universităţii, în numele luptei împotriva comunismului? Unii oameni au făcut asta şi au optat pentru ARD. Ei au reuşit să găsească legătura între Costică Canacheu şi Corneliu Coposu sau între Cezar Preda şi “Mai bine mort decât comunist“. “Idioţi utili” vor mai exista atâta timp cât Ion Iliescu va fi asociat cu politica.
Vroiai patriotism, credinţă, speranţă? Nu, ARD nu servea aşa ceva. O tentativă în acest sens a fost lovită de ridicol. Actorii nu intrau în rol.
În plus, Vasile Blaga anunţa la începutul campaniei electorale că se va alia cu PNL. Deci nu era clar ce votezi de fapt. Un guvern Antonescu? ARD nu a anunţat niciodată în mod public care era oferta sa la nivel de miniştri. N-a anunţat numele unui potenţial prim-ministru. De fapt, fiind o alianţă electorală şi nu politică, în plan juridic ARD urma să se desfiinţeze în ziua următoare alegerilor. Deci votai un cadavru în descompunere programată.
Atunci ce găseai la ARD? Cu câteva excepţii punctuale candidaţii erau mediocri. Cei din FC-NR-PNŢCD au fost aruncaţi în colegii dificile, fără să aibă resurse la dispoziţie, dar cât să păcălească “lumea bună, finuţă” că ARD ar fi avut peste tot candidaţi de calitate. Acesta a fost marele succes al ARD: nada a fost înghiţită. Nimeni acum nu se mai uită să vadă cine a candidat împotriva USL, şi se vorbeşte de parcă am fi asistat la o luptă între îngeri şi Mordor. Împotriva lui Becali a candidat un director Metrorex care, practic, nu era om politic. Împotriva lui Voiculescu s-a trimis, de asemenea, un candidat non-politic, greşeala PSD de la primăria Bucureştiului în 1996. Exact împotriva lui Voiculescu era nevoie de o candidatură de forţă. Blaga a spus pas la idee.
Deja 15% din parlamentarii PDL au plecat din partid şi sunt acum la putere. În câteva luni sute de mii de voturi pro-ARD au fost călcate în picioare. Dar poporul român a fost prost pentru că… nu a băgat în Parlament mai mulţi astfel de oameni? Poftim?
3. Un partid care nu putea atrage votanţi noi
A realiza acest obiectiv era imposibil din motivele menţionate mai sus, dar şi pentru că PDL:
- Avusese imaginea unui partid care luptă împotriva corupţiei şi s-a dovedit a fi corupt până în măduva oaselor. Adică şi-a aruncat brand-ul la gunoi.
