Au trecut doar doua luni de la instalare si actuala conducere a Ministerului Sanatatii s-a lansat cu pofta pe calea reformei. Pe drum pandesc insa mai multi draci, care au ingenuncheat in alte tari Ministere mult mai puternice decat cel romanesc.
In primul rand, PSD si PNL sunt obligate sa gaseasca o solutie politica comuna pentru reforma sanatatii deoarece, cel putin declarativ, viziunile lor sunt diferite. Deja ministrul liberal Eugen Nicolaescu a fost etichetat in repetate randuri ca fiind mai degraba un ministru de stanga. O astfel de situatie a aparut si in timpul reformei sanatatii din Anglia, cand politicienii democrat-liberali si conservatori, aflati intr-o coalitie la guvernare, au gasit un compromis convenabil politic, dar departe de unitatea necesara unui astfel de sistem.
Pastrarea tacerii asupra planurilor de reforma a sanatatii, obicei des intalnit in ministerele de la Bucuresti, a facut pana acum victime mult mai notabile decat oficialii romani. In 1993, Hillary Clinton conducea intrunirile grupului care lucra la reforma sanatatii in Statele Unite. Si componenta grupului si discutiile erau secrete. Hillary Clinton a fost ulterior data in judecata de doua ori pentru aceasta conduita si a platit prin esecul planului sau, ceea ce a amanat cu aproape doua decenii reforma sistemului medical american.
Romanii nu par a sustine cea mai importanta dintre masurile asumate public de catre ministrul Sanatatii, Eugen Nicolaescu. Cel mai recent studiu, derulat la inceputul lui februarie 2013, constata ca 80% dintre romanii intrebati nu sunt de acord cu intentia Ministerului de a reduce numarul de servicii medicale acoperite de asigurarea de baza.
Eugen Nicolaescu s-ar putea trezi intr-un context similar cu cel in care a fost in 2010 secretarul britanic al Sanatatii, Andrew Lansley. Desi initial Lansley a oferit numeroase informatii referitoare la planurile sale, colegii sai conservatori au decis sa stopeze declaratiile publice, data fiind nepopularitatea constatata in sondaje. O tacere care mai apoi a costat scump atunci cand, publicarea de catre Lansley a documentului reformei a fost un soc pentru opinia publica engleza.
Calendarul ministrului roman al Sanatatii prevede luna mai 2013 ca data de publicare a noului pachet de asigurari medicale de baza propus. Desi au mai ramas doar doua luni pana la acest termen, inca este neclar cine sunt expertii implicati si din cine este format grupul care se va ocupa de redefinirea acestui pachet care este cheia de bolta a reformei sanatatii in Romania.
Este, in acelasi timp, cartoful fierbinte de care guvernele ultimilor 3 ani s-au ferit, iar termenul scurt impus de Nicolaescu pentru definitivarea lui are o logica politica. Atata timp cat guvernul Ponta beneficiaza inca de popularitatea specifica unui guvern recent instalat, avansarea unei reforme nepopulare este fireasca. Fereastra de oportunitate nu va ramane insa mult timp deschisa.
Toata lumea doreste in Romania reforma sanatatii si clameaza urgenta efectuarii ei. Dar asta doar pana in clipa in care interesele personale ale unui actor important din sistem sunt deranjate de masurile luate. E nevoie de mult tact si moderatie pentru a nu starni furtuni de anvergura pe teme minore.
Eroarea ministrului Nicolaescu de a anunta sistarea integrala a finantarii spitalelor private (afirmatia s-a dovedit ulterior imprecisa; era vorba de o interdictie partiala) nu a facut altceva decat sa creasca suspiciunea si sa antagonizeze un jucator din sistem a carui neutralitate ar fi fost utila.
O parte dintre energii s-au risipit pe acest front, in loc sa fie investite intr-o lupta mult mai importanta cum este centralizarea licitatiilor, actiune care ii numara printre dusmani pe puternicii sefi de consilii judetene, foarte influenti in partidele lor.
Rezistenta oricarui sistem la schimbare este mare si cea a celui medical romanesc nu face exceptie. S-a intamplat si in timpul reformelor americane sau britanice, cand unele dintre cele mai prestigioase asociatii profesionale ale medicilor s-au opus unor masuri anuntate de oficialitati.
„Cel care inoveaza ii va avea drept inamici pe toti cei care o duc bine in starea curenta a lucrurilor”, scria Niccolo Machiavelli, „si doar sustinatori calduti in cei ce cred ca le-ar fi mai bine in noua conjunctura. Acest spirit caldut provine partial din incredulitatea firii umane, care nu va admite niciodata meritul a ceva nou, pana cand nu i se va dovedi prin fapte.”
Au trecut doi ani de cand sistemul medical romanesc traieste pe buza reformei. Nu e nevoie de statistici pentru a constata ca lucrurile stau foarte prost. Pacienti, medici sau politicieni, cu totii sunt de acord ca e nevoie de o schimbare structurala. Din esecul rasunator a tentativei sale de reforma, Hillary Clinton a „invatat cat de importanta este cooperarea cu partidele din opozitie si intelepciunea de a inainta cu pasi mici pentru a rezolva o problema mare.”
Asimilarea acestor lectii ar ajuta actuala conducere a Ministerului Sanatatii sa nu devina cea de-a patra care rateaza reorganizarea medicinei romanesti. Un esec care are deja costuri prea mari pentru pacienti.
Nota:O prima varianta a acestui text a aparut in ultimul numar al saptamanalului Viata Medicala.
14
5
