În aprilie 2008, clubul RO-UE a lansat un studiu intitulat „Prezenţe româneşti în Bruxelles-ul european : ghid pentru prezent şi viitor”, document în care erau menţionate entităţile româneşti din capitala Europei la nivelul instituţiilor europene, precum şi la nivelul diverselor asociaţii, autorităţi şi instituţii naţionale, guvernamentale şi neguvernamentale. Studiul îşi dorea să identifice care sunt actorii instituţionali şi prin ce mecanisme pot să promoveze interesele României la Bruxelles. Din păcate, dupa patru ani numărul reprezentanţelor româneşti în capitala Europei a rămas aproape acelaşi, fapt care arată interesul scăzut al politicienilor români pentru fenomenul afacerilor europene şi pentru ideea de lobby.

Gratian MihailescuFoto: Arhiva personala

Ce înseamnă reprezentarea regională la Bruxelles şi de ce este necesară?

Bruxelles-ul este nu numai sediul central al instituţiilor UE, dar şi un magnet pentru reprezentanţi ai diferitelor entităţi publice şi private din toate statele membre ale UE şi nu numai. După Washington, Bruxelles-ul este al doilea oraş din lume ca şi relaţii diplomatice şi lobby, aproximativ 20.000 de lobbyşti desfaşurându-şi activitatea în capitala Europei. Numărul de persoane care sunt reprezentanţi ai regiunilor europene, asociaţiilor de angajatori sau sindicate, diverse companii multinaţionale, firme de lobby, consultanţi, avocaţi, etc, depăşeşte numărul de angajaţi ai instituţiilor UE. La Bruxelles există peste 300 de birouri regionale şi mai mult de 2.000 de birouri de lobby. Prin urmare, fiecare regiune trebuie să fie acolo reprezentată pentru a găsi parteneri cu care are afinităţi şi cu care se pot dezvolta proiecte comune relevante; Uniunea Europeană încurajează crearea de parteneriate europene între diferitele entităţi regionale. România, deşi este a doua ţară ca mărime şi populaţie din Europa Centrală şi de Est, practic nu există în ceea ce priveşte activităţile de lobby de la Bruxelles. Cu câteva excepţii, România nu are reprezentanţe locale şi regionale pentru sectorul public şi privat sau societatea civilă în capitala Europei, fapt care arată lipsa lor de interes pentru afacerile europene. Înţelegerea deplină a mecanismelor specifice UE este un factor esenţial în creşterea eficienţei accesării fondurilor structurale.

Un birou care va fi deschis la Bruxelles, ca reprezentare pentru administraţia publică ar trebui să aibă următoarele obiective, în scopul de a îmbunătăţi capacitatea de absorbţie şi pentru a ajuta la procesul de dezvoltare economică:

- să furnizeze date şi informaţii cu privire la fondurile comunitare oferite direct de către Comisia Europeană, programe finanţate prin instrumentul de Cooperare Teritorială Europeană;

- să elaboreze o reţea eficientă prin parteneriate cu alte organizaţii din Europa;

- să promoveze activităţile regionale, ale unui oraş sau organizaţii la nivel european pentru a le asigura o mai mare vizibilitate;

- să atragă şi să furnizeze informaţii pentru potenţialii investitori;

- să ofere consiliere în procesul de redactare a proiectelor pe fonduri structurale pentru specialiştii administraţiei publice din România;

- să ofere consultanţă şi asistenţă pentru politicienii locali şi regionali, prin promovarea şi prezentarea adecvată a intereselor locale şi regionale, inclusiv prin organizarea de sesiuni de instruire şi vizite de studiu la Bruxelles.

Exemplu european de succes al unei reprezentanţe regionale

Una dintre cele mai performante reprezentanţe regionale deschise la Bruxelles este „Comunitatea Valenciana”. Reprezentând o zonă populată a Spaniei (ce cuprinde aproximativ 5 milioane de locuitori, 10% din populaţia Spaniei), Valencia este totodată cel de-al treilea mare oraş al Spaniei. Această zonă a cunoscut una dintre cele mai rapide creşteri economice din Uniunea Europeană. Una dintre cauze a constituit-o probabil şi deschiderea unei reprezentanţe la Bruxelles care să reprezinte interesele zonei respective în capitala Europei. În prezent biroul din Bruxelles are 45 de angajaţi, majoritatea consultanţi în afaceri europene. În ultimii ani au înaintat Comisiei 193 de proiecte din care 38 au fost aprobate, bugetul total al acestora ajungând la peste 100 de milioane de euro, din care aproape 60 de milioane de euro au intrat în zona Valenciei din fonduri europene, restul până la 100 de milioane reprezentând partea de co-finanţare.

Cheia succesului nu este reprezentată numai de această agenţie din Bruxelles. Capacitatea oamenilor care lucrează în administraţie de a inţelege cum sunt acordate „fondurile europene” precum şi consensul general atins de politicieni la Bruxelles sunt factori care au contribut la succesul acestei Comunităţi. În 2003 un nou instrument, pentru acea perioadă, a fost implementat in zona PPP („Public-Private Partnership” – Partneriat Public Privat), în care sectorul public şi cel privat colaborează pentru accesarea de fonduri europene şi implementarea proiectelor. Un alt success al zonei a fost crearea unui proiect „Perspective RFO (Regional Framework Cooperation) 2007-2013 (Cadru de Cooperare Regională)” unde, alături de parteneri puternici din alte zone europene, a demarat colaborări inter-regionale şi o strategie bazată pe competitivitate şi dezvoltare sustenabilă. Împreună cu celelalte zone, Comunitatea Valenciana a accesat fonduri europene în diferite domenii, care se ridică de asemenea la câteva zeci de milioane de euro.

Lobby-ul regional şi neinteresul clasei politice româneşti

În cadrul activităţii desfăşurate la Bruxelles pentru Business Location Services, am contactat telefonic toţi directorii Agenţiilor de Dezvoltare Regională (ADR-uri) din România, propunându-le unul dintre serviciile oferite de această firmă , şi anume deschiderea unui birou de reprezentare regională în Bruxelles. Compania de consultanţă oferea închirierea unui spaţiu plus consultanţă pentru diferite proiecte europene şi pentru business şi ajuta reprezentanţa regională în formarea unei reţele cu alte regiuni, dar şi cu reprezentanţi ai Comisiei Europene precum şi ai altor organisme europene. Serviciul oferit (Business Location Services) de compania de consultanţă unde activam era destul de costisitor pentru o instituţie cum este ADR, de aceea, urmând modelul altor ţări, am încercat să dezvolt acest proiect pentru zona de vest a României pe cont propriu, cu ajutorul unei reprezentanţe de renume din Bruxelles, zona Valencia. În proiectul propus politicienilor din vestul României trebuia înfiinţat un ONG, la început cu finanţare de la CJ, apoi şi din sectorul privat, iar acest ONG ar fi reprezentat zona de Banat la Bruxelles. Înfiinţarea unui birou de reprezentanţă al zonei Banat sub protecţia unei regiuni puternice, Valencia, care are deja experienţa proiectelor legate direct de Comisia Europeană, suna ca un proiect important. Pe lângă beneficiile aduse de participarea în proiecte europene şi absorbţia de fonduri oferite direct de Comisia Europeană, deschiderea unui birou la Bruxelles ar fi întărit participarea zonei de vest la acţiunile, politicile şi deciziile UE. Vorbind concret, această agenţie din Bruxelles le-ar fi oferit asistenţă de calitate Consiliilor Judeţene, primăriilor şi altor asociaţii şi organizaţii din vestul ţării, referitoare la proiecte europene şi naţionale, la politicile europene legate de diverse domenii de activitate.

La nivel regional, în România lucrurile se prezintă astfel: Agenţiile de Dezvoltare Regională funcţionează ca instituţii neguvernamentale, nonprofit şi de utilitate publică; Regiunile de Dezvoltare reprezintă cadrul de referinţă pentru proiectarea, implementarea, monitorizarea şi evaluarea strategiilor de dezvoltare regională, precum şi a programelor de coeziune economică şi socială pe care le pune în aplicare. Cele opt Agenţii de Dezvoltare Regională (ADR) au fost stabilite în 1998 prin Legea nr. 151/1998, care a fost ulterior modificată prin Legea nr.315/2004 şi sunt organele executive ale Consiliilor de Dezvoltare Regională, care grupează reprezentanţi ai autorităţilor judeţene şi locale. Aceste Consilii de dezvoltare sunt conduse prin rotaţie de către preşedinţii de Consilii Judeţene ale judeţelor care fac parte din regiunea respectivă, politicieni care în multe cazuri sunt cunoscuţi „baroni locali”.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro