PDL repetă istoria PNȚCD? Nu știu. Oricum, înainte de a specula un răspuns, trebuie să înțelegem întrebarea. Care anume a fost soarta PNȚCD? Există o percepție apropo de asta care ar putea fi rezumată așa: într-o dimineață țărăniștii se plimbau fără griji când, brusc, i-a călcat tramvaiul. Sau PDSR, Băsescu, securiștii, FSN, Stolojan, soarta etc. Nici vorbă. În realitate, venerabilul partid a fost îngropat pas cu pas chiar de liderii săi, printr-un șir interminabil de gafe uluitoare. Alegerile din 2000 n-au făcut să ”fotografieze” acest parcurs grotesc. Legea electorală a fost modificată înainte de alegeri – da, există o tradiție în sensul ăsta – printr-un OUG care a mărit pragul electoral de la 3 la 5%. În alegeri, țărăniștii au trecut, cu chiu cu vai, de acest procent dar candidaseră ca alianță, care, în urma aceluiași OUG, ar fi avut nevoie de 8%. Da, chiar așa. PNȚCD a fost scoși din parlament de pragul electoral introdus de ei înșiși, cu câteva luni înainte. E doar un exemplu, repet, dintr-o serie extraordinară de lovituri pe care și le-au aplicat singuri.
Într-un sistem democratic, electoratul, prin vot, trece un partid între putere și opoziție, așa cum e normal. Sistemul electoral îi poate varia ponderea parlamentară. Dar niciunul din acești factori externi nu poate *distruge* un partid. Doar partidul însuși, conducerea lui, poate obține un astfel de rezultat, și trebuie să depună efort susținut pentru asta. Și, în această privință, cel puțin, PDL repetă istoria. Inclusiv apropo de percepția asta, că într-o dimineață pedeliștii se plimbau fără griji când, brusc, i-a călcat tramvaiul. Sau USL, criza, Ponta, mogulii, austeritatea, Antena3, soarta etc.
În realitate, principalul motiv al înfrângerii lor electorale e altul. În ciuda comentariilor exaltate din ultimele zile, rezultatul nu reprezintă un ”șoc”. Nici măcar o surpriză. Faceți o aritmetică simplă: luați rezultatele alegerilor locale precedente, și însumați cifrele din dreptul partidelor componente ale USL și candidaților lor de atunci. Singura surpriză ar fi, poate, măsura în care atâta lume a ignorat rezultatul care se prefigura. Rezultatul alegerilor locale din 2012 a fost determinat în principal de creearea cu succes a alianței politice numite USL. În 2008 nu era nici criză, nici măsuri de austeritate, nici guvernare Boc, nimic. Sigur, ăsta e meritul șefilor de partid care compun Uniunea; nu văd un mod practic în care liderii PDL ar fi putut să împiedice formarea ei. Dar nici nu par să fi prevăzut efectul. Din contră. Cu un an înainte de alegeri partidul de guvernământ trecea prin parlament un proiect prin care primarii urmau să fie aleși în sistem majoritar cu un tur, în loc de două. Nu trebuie să fi expert în sisteme electorale ca să vezi un lucru simplu: sistemul majoritar cu un tur avantajează alianțele pre-electorale, pentru că nu există un al doilea tur în care partidele care au candidat separat să-și susțină reciproc candidații. Cu alte cuvinte, PDL a adoptat o lege care să-i avantajeze pe competitori. Am presupus că plănuiesc la rândul lor să formeze o alianță preelectorală. N-au făcut așa ceva. De fapt, nu au făcut nimic.
Înțeleg că PDL a avut un coordonator, șef de campanie. Sunt foarte curios cu CE anume și-a ocupat dl Blaga timpul în perioada asta. Eu unul n-am văzut niciun fel de campanie PDL. A fost un set de campanii locale și individuale, și atât. A lipsit o strategie de comunicare, un mesaj politic, un set de reguli pentru candidaturi sau pentru alianțe, pe cât pot să spun, orice fel de colaborare internă. Spre exemplu, în campanie liderii USL au bătut toată țara. În schimb, liderii PDL bat și acum câmpii.
Dl Prigoană, de exemplu, consideră că cei 16% obținuți în București reprezintă un rezultat ”senzațional”. Și, din câte se pare, nu e singurul care consideră că, dacă nu chiar excelent, nu e genul de rezultat care să oblige la vreo schimbare majoră. E unul din motivele pentru care cred că introducerea sistemului majoritar la parlamentare reprezintă o șansă pentru PDL. Da, probabil că va avea mai puțini parlamentari decât ar fi reușit pe un sistem proporțional. Dar orice sistem proporțional oferă posibilitatea liderilor de partid să intre în parlament chiar și cu astfel de scoruri ”excelente”, fie în capul listelor de partid, fie în colegiile trasate inegal în sistemul mixt-original al dlui Stanciu, încă în vigoare. Dacă majoritarul va trece de Curtea Constituțională, sunt foarte curios dacă dl Prigoană va rămâne în colegiul (și în partidul) unde a candidat în 2008, de vreme ce e atât de mulțumit de scorul pe care l-a obținut. Asta face sistemul majoritar, îi pune și pe lideri față în față cu electoratul; dacă (constra)performanța lor nu poate fi sancționată în interiorul partidelor, atunci pot fi sancționați, individual, la vot. De asta, în Marea Britanie se poate întâmpla ca liderii de partid să fie înlocuiți în timp ce sunt la guvernare, au și urmează să obțină o majoritate în alegeri. În timp ce, la noi, conducerea de partid nu pleacă decât după ce pierd alegerile, uneori nici atunci. Într-o vreme, PDL era lăudat ca ”partidul primarilor”, cu alte cuvinte un partid bazat pe ideea promovării la conducere pe baza performanței electorale individuale. După preluarea puterii în 2005, mentalitatea asta s-a pierdut, și au ajuns partidul celor care fug de candidaturi, și, din câte văd, a celor care consideră că a fi la 40% de învingător e un succes incredibil.
PNL?
Mentalitatea asta sănătoasă a fost preluată, în schimb, de PSD. Partidul dlui Ponta este marele câștigător al acestor alegeri. Victoria împotriva PDL este de ordinul evidenței. Împotriva PNL este ceva mai subtilă, dar cât se poate de reală. E ironic, într-un fel. PSD s-a folosit de PNL pentru a înfrânge PDL, și de PDL pentru a înfrânge PNL. Dorința exprimată public de dl Antonescu și colegii lui era distrugerea democrat-liberalilor, cărora să le ia locul ca partid alternativă la PSD. Ținta era în principal Transilvania și nordul Moldovei, acolo unde era baza electorală a PDL. Or, acest lucru nu s-a întâmplat. PDL a fost învins categoric acolo, la nivel de județean, dacă ne uităm la mandate obținute. Dar, chiar și cu ajutorul PSD, PNL nu a reușit să distrugă PDL, într-atât încât să-i ia locul. Acest lucru îi lasă într-o situație cel puțin încurcată, de fapt. Asta cu atât mai mult cu cât, spre deosebire de PDL, unde retorica ”succesului” este de un ridicol evident, în cazul PNL lucrurile stau invers, nu este deloc aparent de ce alegerile astea nu ar fi altceva decât un succes răsunător. E o victorie foarte periculoasă.
Citeste tot articolul si comenteaza peContributors.ro
