Am așteptat cu strângere de inimă HG privind împărțirea „darurilor” către primării, din fondul de rezervă al premierului, acum în prag de campanie electorală. Încurajat de trântitul ușii în nasul coaliției de guvernare.
N-a fost să fie. Cu toate asigurările că banii merg la cofinanțarea proiectelor europene, la primăriile care n-au bani de salarii, listele apărute în MO spun altceva.
Să luăm Bucureștiul. Sectorul 1, condus de liberalul Chiliman, zero lei, sectorul 4, condus de nestatornicul Piedone, zero lei, primăria generală zero lei, sectorul 2, condus de Onțanu, UNPR, sase milioane lei, sectorul 3, Liviu Negoiță, PDL, 2,3 milioane, sectorul 6, condus de Poteraș, 2 milioane lei. Să aibă să plătească anvelopări de blocuri cu 15.000 euro/apartament!
Singura excepție notabilă o constituie sectorul 5, condus de psd-istul Vanghele, care a primit 2,8 milioane. Semn și preț al unei viitoare trădări? Vom vedea!
În județul Suceava, din 49 de localități care au primit bani, doar trei sunt de la USL. În județul Gorj, au primit bani de la guvern 16 localități conduse de PDL și trei de PNG. Niciuna de primari USL. Și exemplificările pot continua.
Nu suntem în 2009, imediat după alegeri, când ar fi existat justificarea că primarii PDL au fost ținuți în post de ticăloasa guvernare anterioară. De trei ani primarii PDL tot primesc bani, la fiecare alocare de acest tip.
Unde sunt standardele de cost, unde sunt prezentate proiectele europene pentru cofinanțarea cărora s-au dat banii, de ce doar primarii PDL ar avea proiecte europene de finațat și nu și ceilalți, rămân întrebări fără răspuns.
De ce nu se desființează primăriile care păstoresc 1000-3000 de locuitori, că nu scrie în Constituție câte primării are România, iarăși greu de explicat, altfel decât prin calcule electorale. Prin presupunerea ca alegerile se câștigă la sate, cu găleata și sacoșa. Și pentru care plătim cu toții. Cu banii recent alocati, ceva în jur de 150 milioane euro, se putea construi un segment important de autostradă. Să nu lăsăm generațiilor următoare doar datorii.
Abureala asta cu stabilitatea politică, cu semianarhia provocată de prăbușirea guvernelor, nu mai ține. De 22 de ani băltim în stagnare și creștem exponențial datoriile țării, să nu cadă guverne. Și ce dacă pleacă? Ce mare scofală?
Toți premierii s-au ținut cu dinții de scaune, să nu ducă țara în anarhie. Bine că au dus-o în datorii uriașe, în lipsă de competitivitate economică, în câștigarea alegerilor, nu cu integritate și profesionalism, ci cu găleata și sacoșa.
De fapt, și-au menținut clientela la borcanele cu mierea bugetară. S-a spus și s-a scris de atâtea ori, că a devenit plictisitor să repeți la infinit același adevăr. Degeaba.
Să revenim la MRU. Disperați, românii și-au pus toate speranțele în noul Messia, cel care avea să ne salveze călare pe un cal alb din ghearele clientelelor partidelor existente. Cel care când vorbește, realizatoare de emisiuni TV se simt proaste. Cel care a anunțat că își va construi o nouă formațiune politică. Cel de la care PDL așteaptă salvarea din negura uitării. Cel pe care l-a pregătit Traian Băsescu să-i preia funcția.
Iată ca MRU face exact ce a făcut și Emil Boc și alți premieri înaintea lui. Imparte banii din fondul de pomeni electorale clientelei coalitiei din teritoriu. Și ce fond! An de an a crescut până la proporții astronomice. Urmează încă o miluire în toamnă, înaintea alegerilor generale.
Sigur, unii argumentează că trebuie să te faci frate cu dracu până treci puntea. Că altfel ar fi căzut la moțiunea de cenzură. Că nu era în interesul românilor să vină USL la putere. Că este prizonierul coaliției care-l susține la guvernare, care ia deciziile, iar MRU le transformă în soluții tehnice. Că reprezintă răul cel mai mic.
Citeste tot articolul si comenteaza pe
