O sa intru direct in subiect. S-ar parea ca lumea inclina sa fie mai degraba sceptica privind Tratatul fiscal propus de Uniunea Europeana, decat sa-i vada avantajele. Iata in continuare cateva dintre falsele dezavantaje in opinia mea referitoare la Tratatul fiscal.
- Tratatul fiscal induce prociclicitate. Fals. Dimpotriva. Si iata la ce ma refer cand afirm asta. Intregul set de reguli fiscale din zona euro se bazeaza pe ideea de functionare cat mai eficienta a stabilizatorilor fiscali automati. Astfel, se considera ca functia de stabilizare a politicii fiscale nationale (aflata sub constrangerea unei uniuni monetare) este eficienta atunci cand componenta discretionara (exprimata prin modificarile in soldul bugetar structural) este zero sau cat mai aproape de zero.
Cum functioneaza mecanismul. Daca soldul structural este zero, atunci soldul bugetar total este egal cu soldul ciclic. Altfel spus, componenta ciclica pozitiva din faza de expansiune ofera siguranta ca intr-o astfel de perioada se acumuleaza un excedent bugetar, politica fiscala devenind astfel anticiclica. Prociclicitatea apare (tocmai) daca nu exista o astfel de constragere pe soldul structural. Cum? Profitandu-se de expansiune, soldul structural creste (cheltuieli nefolositoare, discretionare) si excedentul se transforma in deficit. Asta nu face altceva decat sa supraincalzeasca economia in expansiune si sa forteze la a fi prociclic si in recesiune. Evident, daca ai inregistrat deficite mari atunci cand ar fi trebuit sa acumulezi nu mai poti creste deficitul atunci cand ai nevoie de el, adica in recesiune.
Cum procedezi in faza de recesiune. Asta e dilema, nu? Nimic mai simplu. Folosesti resursele acumulate in faza de expansiune. Asta e si ideea de functionare a stabilizatorilor fiscali automati. A acumula insa in faza de expansiune presupune sa-ti impui limite pe soldul structural. Fara astfel de limite, soldul structural elimina potentialele excedente in expansiune si contribuie la cresterea deficitelor totale in faza de recesiune. Or, tocmai asta se incearca a se evita – explozia deficitelor, apoi in lant cresterea datoriilor, etc cu toate externalitatile negative ce vor avea efect de contagiune in intreaga uniune monetara.
Cel mai bun exemplu de prociclicitate indusa de un deficit structural mare este tocmai Romania. In perioada 2005-2008 daca am fi avut restrictie pe deficitul structural am fi putut avea excedent de 2,5% din PIB in 2007, sau 3,2% din PIB in 2008 (conform datelor oficiale). Excedent ce ar fi putut fi folosit acum pentru a iesi din recesiune. Romania a fost nevoita sa faca ajustarea fiscala pe care astazi o suportam cu totii tocmai pentru ca soldul structural nu a fost limitat, ceea ce a impiedicat acumularea.
In concluzie, Romania nu trebuie sa se “supuna” Uniunii Europene pentru ca nu are de ales, ci pentru ca este in interesul sau. Pentru ca regulile propuse sunt bune. Si da, avem nevoie de restrictii clare. De ce? Pentru ca, din pacate, economicul este supus politicului.
- Metodologia de calcul a soldului structural este neclara. Fals. Exista o metodologie foarte precisa de estimare a componentei bugetare structurale. Si inca de mult timp, nu de ieri. Sunt estimari econometrice, adevarat, insa acestea sunt realizate de specialisti, nu de amatori. Am estimat pentru Romania soldul bugetar structural ca reprezentant al Ministerului roman de Finante alaturi de experti ai Comisiei Europene ani la rand in cadrul grupului de lucru pentru Programul de Convergenta al Romaniei. De altfel, consultarile se fac cu experti din Banca Nationala a Romaniei, Banca Centralea Europeana, Fondul Monetar International sau, mai nou, Consiliul Fiscal. Bancile centrale sunt obligate sa realizeze in cadrul Diviziilor sale Fiscale proiectii bugetare independente, alaturi de cele realizate de Ministerul Finantelor. In plus, argumentul invocat ca ecuatia simpla “venituri minus cheltuieli” este mult mai clara este din nou fals. Din aceasta ecuatie simpla pot si “uitate” diverse cheltuieli pe care le vei plati ulterior, arierate, etc., Deci, daca vrei sa “mistifici” deficitul o poti face oricum. Vezi cazul Greciei.
- Problema datoriei publice. Noi inca stam bine, avem pana in 60%. Fals. De la astfel de idei s-a ajuns la ceea ce se intampla astazi in zona euro, cu externalitatile negative pe care le traim si noi. Problema datoriei publice trebuie gandita in termeni de sustenabilitate a acesteia. Adica in termeni de capacitate de rambursare a ceea ce ai imprumutat. Aceasta capacitate este dependenta de propria rata de crestere economica, de nivelul dobanzilor la care pietele te imprumuta si de capacitatea de generare de surplusuri primare (engl. generating primary surplus capacity). Daca rata de crestere economica pe care esti capabil sa o realizezi este mai mica decat rata dobanzii pe care trebuie sa o platesti, atunci trebuie sa-ti iei masuri. Datoria publica a Romaniei a depasit nivelul de 37%, nivel considerat sustenabil pentru economia noastra. Conform calculelor, pentru a stabiliza datoria publica pe urmatorii doi ani la nivelul de 37% inregistrat in 2011 – nivel pe care economia romaneasca il poate sustine in momentul actual functie de diversi indicatori – este nevoie de un surplus primar constant de minim 0,3% din PIB. Altfel, datoria publica poate creste semnificativ cu repercursiuni directe asupra nivelului de trai din Romania. In plus, aceste simulari sunt realizate in conditiile scenariului oficial (indicatorilor oficiali) care se pare ca deja a devenit optimist. Daca am calcula conform noilor rectificari facute pe indicatori de institutiile internationale atunci am avea nevoie de 0,8% surplus primar pentru a stabiliza datoria.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
