Potrivit sondajelor de opinie publicate in ultimii 2-3 ani, numarul celor care regreta perioada de dinainte de 1990 este semnificativ, aceasta situatie fiind generata in primul rand de faptul ca atunci statul iti garanta un loc de munca relativ bine platit, iar distributia veniturilor era mult mai echitabila. Iata cateva date care explica de ce avem atat de multi nostalgici, scrie Cristian Orgonas pe blogul sau.

• 1. Cum se imparteau banii in 1989, si cum se imparteau in 2008

In 1989, cei mai bogati 20% dintre romani obtineau 33,3% din venitul total realizat de populatie, iar cei mai saraci 20% dintre romani obtineau 9.9% din totalul veniturilor. Practic, ponderea celor mai bogati era de 3,36 de ori mai mare decat a celor mai saraci.

In anul 2008, cei mai bogati 20% dintre romani obtineau 39.9% din totalul veniturilor, iar cei mai saraci 20% doar 8,1% din total, astfel incat raportul ajunge la 4,85, detalii in graficul alaturat, click pe imagine pentru marire. Banca Mondiala nu prezinta date mai recente de 2008, insa daca tinem cont de cresterea somajului, de reducerea salariilor bugetarilor si inghetarea pensiilor, in 2011, diferenta dintre top 20% si bottom 20% in mod evident a crescut.

• 2. Cum a evoluat coeficientul Gini intre 1989 si 2008

Coficientul Gini masoara modul in care se distribuie veniturile intr-o economie, iar valoarea acestui coeficient este cuprinsa intre 0 si 1 – cu cat valoarea este mai mica, cu atat distributia veniturilor este mai echitabila, iar cu cat valoarea este mai mare, cu atat mai inegala este distributia veniturilor.

In 1989, valoarea coeficientului Gini era de 0,23, ceea ce inseamna ca, din punctul de vedere al echitatii distributiei veniturilor ne aflam la nivelul la care se afla acum Suedia.

In anul 2008, valoarea coeficientului a ajuns la 0,31, Romania situandu-se relativ la acelasi nivel cu Ungaria, Olanda, Coreea de Sud, Italia sau Franta. In SUA si Bulgaria (!), valoarea coeficientului a fost estimat in 2007 la 0,45. Cu alte cuvinte, in ultimii 20 de ani, distributia veniturilor a fost tot mai inegala, insa trendul nu este specific doar Romaniei.

• 3. Cum au evoluat veniturile populatiei intre 1989 si 2008

In 1989, venitul/membru de familie calculat in dolari la valoarea din 2005 si ajustat cu puterea de cumparare a fost de $347,12, scazand apoi la $99,16 in 1994. Practic, calculata astfel, puterea de cumparare a populatiei a scazut cu 71,4% in doar 5 ani.

Dupa cum se poate observa si in graficul alaturat, in 2008, puterea de cumparare a unui roman era semnificativ mai redusa decat cea din 1989, insa exista cateva explicatii:

- cosul de consum pe baza caruia se calculeaza puterea de cumparare este complet diferit fata de cel din 1989, iar pe vremea comunistilor, multe dintre preturi nu aveau la baza calcule economice, ci sociale. In plus, inainte de 1990, cele mai importante alimente erau rationalizate.

- acum, milioane de romani realizeaza venituri la negru, iar peste 20% din forta de munca lucreaza in strainatate, astfel ca veniturile unei gospodarii sunt mai mari decat cele declarate oficial.

• 4. O comparatie intre Romania, Ungaria, Polonia, Bulgaria si Rusia

Romania nu este singura tara fosta comunista in care capitalismul a generat o accentuare a polarizarii sociale. Astfel, din punctul de vedere al veniturilor, in Bulgaria, scaderea puterii de cumparare intre 1989 si 2007 a fost de 47% (venitul/capita au scazut de la $517 in 1989, la $273,6 in 2007), in Ungaria de 15% ($468,5 vs $399,2), iar in Polonia, scaderea intre 1989 si 2008 a fost de 14% ($430 versus $370).

In ce priveste evolutia coeficientului Gini, el a crescut in Bulgaria de la 0,23 in 1989, la 0,45 in 2007, in Polonia de la 0.27 la 0.34, iar in Ungaria 0,25 la 0,31. In Rusia, valoarea coeficientului a crescut de la 0,23 la 0,42.

Mai mult, daca luam in calcul evolutia ponderii in totalul consumului a celor mai bogati 10% dintre locuitori, cea mai mare crestere a avut loc in Bulgaria, iar cea mai mica in Ungaria, detalii in graficul alaturat.

• La final

Milioane de romani regreta comunismul, iar aceasta stare de fapt este pe undeva de inteles: capitalismul genereaza concurenta, iar concurenta face ca persoanele mai bine pregatite sa aiba succes, in timp ce persoanele mai putin pregatite sa ramana in urma si sa aiba nevoie de ajutorul statului pentru a supravetui. Numai ca acum statul nu mai garanteaza locuri de munca, nu mai garanteaza salarii, nu mai controleaza preturile decat intr-o mica masura, iar accentuarea discrepantei dintre cei cu venituri peste medie si cei cu venituri sub medie nu are cum sa nu genereze nemultumire.

In plus, sa nu uitam ca nu au trecut decat 22 de ani de la Revolutie, iar cea mai mare parte a populatiei a crescut si s-a format in anii comunismului, mentalitatile fiind extrem de greu de schimbat intr-un timp atat de scurt.

• Comenteaza pe blogul lui Cristian Orgonas.