In 24 martie 2010, a fost facut public un protest al judecatorilor privind modul de actiune al Consiliului Superior al Magistraturii in legatura cu implicatiile etice puse in discutie de “cazul Voicu”, precum si fata de arbitrariul si lipsa de transparenta a numirilor la ICCJ.
Petitia intitulata „Integritate si demnitate” a fost semnata in zilele urmatoare de un numar de peste 400 de judecatori si sutinuta puternic de societatea civila si media.
A fost pentru prima data cand magistratii militau pentru curatenie din interior, afirmand ca avem mari vulnerabilitati in sistem, care trebuie radical si urgent remediate. Protestul a pornit de la un scandal de coruptie intens mediatizat, scandal in care a fost implicat presedintele de la acea vreme al sectiei civile a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
In cuprinsul unui material publicat cu cateva zile inainte de semnarea petitiei, o echipa de trei judecatori publica un manifest „ Justitia din spatele „cazului Voicu” (http://cristidanilet.wordpress.com/2010/03/21/justitia-din-spatele-cazului-voicu/). Se preciza de la inceput ca „ nu vorbim de fapte dovedite, ci doar de aparenta lor publica (…), precum si de persoane aflate pe deplin sub protectia juridica a prezumtiei de nevinovatie si chiar a celei morale de onorabilitate.” S-a reprosat Consiliului Superior al Magistraturii ca ar fi trebuit sa reactioneze imediat ce ar fi aflat de existenta unor cercetari privind fapte de coruptie la nivelul ICCJ, prin demararea procedurilor disciplinare. Sau, cel putin sa fi avut o pozitie oficiala de delimitare de practicile situate in afara statutului magistratilor si a codului deontologic. Citez in continuare din cuprinsul articolului, fiind in totalitate de acord si cu continutul acestuia: “scandalul de la varful justitiei romane, inca neconsumat integral, consfinteste in mod evident esecul politicilor derecrutare a judecatorilor la ICCJ, care de ani de zile au loc netransparent si arbitrar, precum sia evaluarii profesionale absolut formale a magistratilor.”
Unde suntem azi? Zilele acestea au fost dezvaluite noi suspiciuni, respectiv acuzatii de coruptie, ce vizeaza un numar de patru judecatori de la Inalta Curte de Casatie si Justitie, intre care si presedintele sectiei de contencios administrativ al curtii. Pe de alta parte, cu putine zile in urma, Senatul Romaniei a respins proiectul de modificare a legii ce viza tocmai procedura de numire la ICCJ, inlocuind procedura extrem de contestata a interviului cu cea a unui concurs.
Ce s-a modificat intre timp? Prin ce difera situatia din martie 2010 de cea de acum? In primul rand prin existenta unei noi componente a Consiliului Superior al Magistraturii, un consiliu in care au fost alesi , printre altii, si semnatarii materialului citat. Nu ma voi referi acum la pozitia publica pe care CSM ar trebui sa o aiba, la nivel de principiu, fata de o astfel de situatie. E descrisa foarte bine mai sus si, cred eu, e perfect valabila si pentru cea prezenta. Ramane sa vedem zilele urmatoare daca noii membri ai CSM vor face ceea ce au cerut, revoltati si foarte ferm, membrilor vechiului CSM sa faca.
O alta problema este insa extrem de ingrijoratoare. Respingerea legii de catre Senat permite perpetuarea modului de numire la ICCJ pe baza unui interviu, numit acum „ sustinere a candidaturii” si lasa in continuare aceasta procedura esentiala pentru justitie la indemana subiectivismului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii. Mai grav decat atat este faptul ca rezultatul dezastruos din Senat este salutat de exact aceleasi persoane care, inainte de a accede la functia de membru CSM, criticau vehement modalitatea de promovare, bazata, in final, pe aceiasi forma a legii ca si cea din trecut.
Ni se explica ca lucrurile sunt doar aparent la fel, dar ca in esenta sunt fundamental schimbate. Imi permit insa sa constat ca ele doar in aparenta sunt schimbate, in realitate fiind exact la fel.
Ultimele interviuri – realitatea faptelor ce difera de lumea generoasa a ideilor – ne-a demonstrat cu prisosinta aceasta.
Raportul de evaluare facut de ICCJ, de maximum doua pagini, cu un continut aproape identic pentru fiecare aviz, cu mici schimbari de topica si continut pentru admitere/respingere, se face pe baza a zece hotarari, alese de magistratul candidat. Nu se evalueaza cariera magistratilor , ci se trag niste concluzii destul de generale pe baza analizei unor hotarari alese de insisi cei care candideaza.
Sustinerea candidaturii in fata plenului, – ce urmau a fi evaluate pe baza unor criterii generoase la nivel teoretic, a constat intr-o prezentare de douazeci de minute pentru fiecare candidat, dupa care a urmat o sesiune, de maxim aceiasi durata, de intrebari si raspunsuri. A fost suficient, se pare, nu doar pentru ca membrii CSM sa isi formeze opinia cu privire competenta candidatilor vis a vis de numirea lor la ICCJ, ci si pentru a si-o schimba. Astfel, in cazul unor candidati, rezultatul votului a fost balotaj, votul s-a reluat – fara o noua audiere a candidatilor – si, cu „o larga majoritate” candidatii au fost declarati admisi. Mai e cazul sa ne intrebam cat de obiectiv si transparent e modul de aplicare a unor criterii care iti permit sa votezi si pro si contra aceluisi candidat , pentru ca, obiectiv fireste, asa vrei tu…
Proiectul de lege trimis de Ministerul Justitiei in Parlament prevedea criterii de eligibilitate diferite fata de cele din actualul regulament, plus o procedura de evaluare a carierei mai complexa. A fost rezultatul negocierilor, al compromisurilor dintre CSM- ICCJ – MJ. Proiectul reprezenta un minim absolut necesar pentru a asigura o procedura mai eficienta de recrutare a judecatorilor pentru instanta suprema, motiv pentru care a fost acceptat si de asociatiile profesionale, ma refer aici in special la UNJR. Proiectul s-a blocat temporar la Camera Deputatilor, pentru ca Inalta Curte a considerat de cuviinta sa isi modifice opinia. A plecat spre Senat cu o noua forma- concurs. M-am bucurat, personal, de aceasta turnura a lucrurilor. Concursul a fost cerut si sustinut constant de sistem; ca este asa rezulta din votul adunarilor generale consultate dupa petitia Integritate si demnitate. Sa fie bine inteles. Concursul nu inseamna bifarea unor casute, asa cum in mod ironic ni se explica, regulile si modul de desfasurare a concursului urmau sa fie stabilite in deplinatatea lor tot de catre Consiliu. Proiectul de lege, astfel cum a fost modificat in Camera Deputatilor, prevedea in mod expres acest lucru.
Iar regulamentul mult trambitat de CSM a fost de asemenea acceptat de UNJR ca o masura tranzitorie, pentru a debloca situatia numirilor la ICCJ, in conditiile in care situatia sectiei penale a ICCJ reclama imperios acest lucru. Tranzitoriu, subliniez, in conditiile in care proiectul de lege era in dezbatere in Parlament.
citeste tot articolul si comenteaza pe
