Cu cateva zile inainte de inceperea summitului sefilor de state NATO de la Lisabona, a declarat Secretarul General al Aliantei, dl Anders Fogh Rasmussen, ca acest summit va fi una dintre cele mai importante intalniri de varf pana acum. Formula cunoscuta si declamata cu convingere, si la Bucuresti, cu ocazia summitului din 2-4 aprilie 2008. Adevarat, in acesti doi ani s-au schimbat multe lucruri: lumea a intrat intr-o criza cu un singur precedent major, acum aproape 80 de ani, cu un presedinte mult mai impaciutor pe malul de Vest al Atlanticului si cu un razboi fara multa glorie in Afganistan.Dl Rasmussen considera ca NATO se afla la zenitul capabilitatilor sale: Deciziile asteptate la sfarsitul acestei saptamani in Portugalia trebuie sa asigure ca NATO sa devina mai eficace, mai angajata si mai eficienta.
Sunt altii care considera ca NATO trebuie sa fie absolut altceva, poate diametral opus de ceea ce a fost. Sfarsitul "Razboiului Rece", desfintarea Pactului de la Varsovia si alaturarea unor state din Estul Europei, foste membre ale acelui tratat, au schimbat fata lucrurilor, impunand alte atitudini si noi strategii. Pe cei care sustin aceste lucruri i-am denumit metaforic "sustinatorii nadir", adica alianta da! Dar o altfel de alianta, poate diametral diferita.
Din nefericire, "Raportul Albright" nu si-a gasit suficientul ecou, desi Madeleine Albright si Ronald Asmus sunt de facto "arhitectii" primei extinderi a NATO spre est. Trebuie mentionat ca Raportul Albright propunea elevarea Articolului 4 (care da posibilitatea membrilor sa ceara consultari privind amenintarile de securitate) la aproape aceeasi importanta ca si cea a Articolului 5 (Partile convin ca un atac armat impotriva uneia sau a mai multora dintre ele in Europa sau in America de Nord va fi considerat ca un atac impotriva tuturor). De fapt, unii membri doresc blocarea unor situatii in care sa fie invocat Articolul 5. De aici multe probleme care pot sa trezeasca multe ambiguitati si dificultati. Pe de alta parte, Statele Unite insista pentru o reafirmare a articolului 5 al contractului de alianta. Insistenta SUA in acest sens vine in directa contradictie cu opiniile unor aliati europeni care ar prefera mai degraba o reintoarcere la sensul clasic al articolului 5 in perspectiva unor sentimente ca Europa deja nu mai constituie centrul interesului strategic al SUA si bineinteles lucrurile ar fi trebuit sa fie si viceversa.
O ultima grupa de politicieni, specialisti si bineinteles analisti, sustine ca NATO si-a implinit functiile si de fapt se afla in perioada de crepuscul, devenind mai mult for de dialog in domeniul securitatii decat alianta militara. Este mai mult decat clar si poate conflictul afgan dovedeste asta cu prisosinta - ca alianta sufera de un deficit al onorarii deciziilor si politicilor asumate de unii membri, chiar unii proeminenti.
Dificil de uitat spusele dlui Pierre Lellouche (acelasi personaj care avea pareri despre aderarea Romaniei in spatiul Schengen) de acum aproape un an: "rolul SUA in Europa sufera schimbari radicale. O evidenta pare sa inunde toata Europa: tutorele american nu mai exista. Nici pentru Germania, nici pentru restul continentului". Radosaw Sikorski, ministrul Afacerilor Externe al Poloniei, parca ii raspundea oficialului de pe Quai d'Orsay: "prezenta politica si militara a SUA ramane elementul cheie pentru securitatea acestei parti din Europa". (Sursa)
Fara dubiu ca Alianta Nord-Atlantica este cea mai de succes alianta politico-militara din istorie in primul rand pentru ca nu a fost testata niciodata in istoria ei si pentru ca nici un stat membru nu a trebuit sa-si revendice drepturile prin invocarea Articolului 5 al acestui tratat.
In viitoarea postare voi aduce scenariile diferite la care adera fiecare din grupele mentionate mai sus.
Mic Indreptar NATO
17 martie 1948 - Are loc semnarea Tratatului de la Bruxelles de catre reprezentantii Marii Britanii, Frantei, Luxemburgului, Belgiei si Regatului tarilor de Jos. Tratatul consfintea aparitia unui sistem de aparare colectiva in care membrii sai se angajau sa-si ofere intreaga asistenta in caz de agresiune.
11 iunie 1948 - Printr-un vot istoric, Congresul S.U.A. a adoptat Rezolutia Vandenberg, propusa de senatorul Arthur Vandenberg, care permitea Statelor Unite sa se implice, pe timp de pace, intr-o alianta defensiva de aparare colectiva.
4 aprilie 1949- A fost semnat in capitala S.U.A. Tratatul Nord-Atlantic, cunoscut si sub numele de Tratatul de la Washington, in virtutea articolului 51 din Carta ONU, Belgia, Canada, Danemarca, Statele Unite, Franta, Islanda, Italia, Luxemburgul, Regatul tarilor de Jos, Norvegia, Portugalia si Marea Britanie se angajau sa-si asigure reciproc libertatea si securitatea. Tratatul de la Washington a intrat in vigoare la 24 august, iar la 17 septembrie 1949, la Washington, a avut prima reuniune a Consiliului Nord-Atlantic.
18 februarie 1952 - Grecia si Turcia au aderat la NATO, numarul membrilor Aliantei crescand la 14.
23 octombrie 1954 - Republica Federala Germania a fost invitata sa se alature Aliantei Nord-Atlantice, iar la 6 mai 1955 a devenit membru de drept al NATO.
In 1958, Charles de Gaulle contesta printr-un memoriu rolul de lider pe care il are SUA in Alianta Nord-Atlantica, precum si relatiile cordiale si speciale (termenii francezi) pe care le are SUA cu Marea Britanie. Neprimind un raspuns care sa-l satisfaca, Charles de Gaulle decide sa revoce participarea franceza in alianta militara (1966) pentru a-si dezvolta propriul program nuclear, lucru care a necesitat relocarea Centralei NATO din Paris, Franta, la Bruxelles. Pe cand centrala politica este amplasata in Bruxelles, centrala militara si cea a Puterilor Aliate ale Europei (SHAPE) sunt localizate la sud de Bruxelles in orasul Mons.
30 mai 1982 - Spania a devenit stat membru al Aliantei Nord-Atlantice.
12 martie 1999 - Republica Ceha, Ungaria si Polonia au depus instrumentele de aderare la Tratatul de la Washington, devenind oficial membre ale NATO.
Pe 13 septembrie 2001, NATO a invocat, pentru prima data in istoria sa, un articol din carta sa, prin care se intelege ca orice atac asupra unui stat-membru este considerat un atac impotriva intregii aliante. Asta a venit ca un raspuns la Atacul terorist de la 11 septembrie 2001.
26 martie 2003 - Cele sapte state candidate au semnat Protocoalele de Aderare, la Bruxelles, in cadrul unei ceremonii extraordinare a Consiliului Nord-Atlantic.
26-27 aprilie 2007 - Reuniunea informala a ministrilor de externe ai NATO, desfasurata la Oslo, in cadrul careia secretarul general Jaap de Hoop Scheffer a anuntat public decizia privind organizarea reuniunii la nivel inalt a organizatiei, din 2008, la Bucuresti.
Romania - NATO
Iulie 1990 - Primul-ministru al Romaniei, Petre Roman, adreseaza, in scris, Secretarului General al NATO, Manfred Worner, invitatia de a vizita Romania. In scrisoare, propune si acreditarea unui ambasador roman la NATO, 4-5 iulie 1991. Vizita in Romania a secretarului general al NATO, Manfred Worner.
21 februarie 1992 - Vizita secretarului general al NATO, Manfred Worner, in Romania. Cu acest prilej inaugureaza, la Bucuresti, Centrul Euro-Atlantic.
26 ianuarie 1994 - Vizita ministrului roman al afacerilor externe, Teodor Melescanu, la Bruxelles. Semneaza la Cartierul General al NATO Documentul Cadru al Parteneriatului pentru Pace. Romania este primul stat Partener care semneaza acest document. 14 septembrie 1994 - Este acceptat Programul Individual de Parteneriat pentru Pace al Romaniei. Romania este prima tara sud-est europeana care se alatura PpP.
8-9 iulie 1997 - Vizita presedintelui Romaniei, Emil Constantinescu, la Madrid, unde participa la intalnirea Consiliului Parteneriatului Euro-Atlantic. Republica Ceha, Ungaria si Polonia primesc invitatia de a se alatura Aliantei. Comunicatul final confirma continuarea procesului de largire; textul nominalizeaza Romania printre statele candidate care au realizat progrese semnificative in indeplinirea criteriilor de aderare.
23-25 aprilie 1999 - Summit-ul NATO de la Washington; NATO prezinta MAP (Membership Action Plan), care pune bazele unui mecanism de pregatire si evaluare individuala a tarilor candidate. Romania si Slovenia sunt nominalizate in fruntea listei statelor candidate pentru admitere.
25-26 martie 2002 - La Bucuresti, se desfasoara intalnirea prim-ministrilor celor 10 tari candidate la aderarea NATO summit-ul "Primavara noilor aliati".
16 aprilie 2002 - La Bruxelles se desfasoara reuniunea NATO-Romania (in format 19+1, vizand evaluarea pregatirii Romaniei pentru aderarea la Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord.
21 noiembrie 2002 - Summit-ul NATO de la Praga. Romania este invitata sa inceapa convorbirile de aderare .
26 martie 2003 - Ministrul roman al afacerilor externe, Mircea Geoana participa la Bruxelles, la Ceremonia de semnare a protocoalelor de aderare.
28-29 iunie 2004 - Romania participa pentru prima data in calitate de stat membru NATO la reuniunea la nivel inalt a organizatiei.
28 martie 2007 - Reuniunea Consiliului Nord-Atlantic de la Bruxelles adopta decizia privind gazduirea de catre Romania a Summit-ului NATO din 2008.
31 ianuarie 2008 - Presedintele Traian Basescu efectueaza o vizita oficiala la cartierul general al Aliantei Nord-Atlantice de la Bruxelles, in cadrul careia prezinta logo-ul summit-ului de la Bucuresti "Aripile Libertatii".
