Mai Saizeciopt: revolutia iese-n strada!

de M.C.     HotNews.ro
Duminică, 4 mai 2008, 13:26 Actualitate | Internaţional


"Fiti realisti, cereti imposibilul". "Cea mai frumoasa sculptura este o piatra aruncata in capul unui politist" "Insolenta este noua arma a revolutiei". Citeva dintre sloganurile ce se puteau auzi sau citi pe strazile Parisului in mai 1968, definesc, in mare masura, spiritul acelor timpuri. Astfel, dupa mai multe luni de conflicte intre studenti si profesori, generate de solicitarile de reforma ale tinerilor, pe 2 mai 1968 s-a decis inchiderea Universitatii Nanterre, aflata intr-o suburbie a Parisului.

O zi mai tirziu, pe 3 mai, studentii de la Sorbona se adunau pentru a protesta contra acestei decizii. Ar fi putut fi un protest linistit daca administratorii universitatii nu ar fi chemat politia pentru a-i dispersa pe manifestanti. Fortele de ordine au inconjurat universitatea si au inceput sa aresteze studenti. Colegii lor au incercat sa impiedice plecarea dubelor pline, dar politistii au folosit gaze lacrimogene, ceea ce i-a nemultumit si mai mult pe tineri. Ciocnirile dintre politisti si studenti, sositi in numar tot mai mare si carora li s-au alaturat liceeni si chiar profesori, au crescut in intensitate. Sute de studenti au fost arestati.

Pe 6 mai, Uniunea Nationala Studenteasca (UNEF) si sindicatul profesorilor universitari au organizat un mars de protest fata de ceea ce au numit "invazia Sorbonei". Erau peste 20 de mii de oameni. Protestarii au ridicat baricade, au aruncat cu pietre, politia a arestat sute de tineri. A doua zi, s-a alaturat protestului si Uniunea liceenilor. Din nou, mii de oameni s-au strins in jurul Arcului de Triumf solicitind redeschiderea universitatilor, eliberarea studentilor arestati. Pentru scurt timp, studentii renunta la proteste, in urma unor false zvonuri potrivit carora campusurile ar fi fost eliberate de politisti. Cum acest lucru nu s-a intimplat, fervoarea revolutionara a cuprins si mai mult Parisul.

Data de 13 mai marcheaza debutul grevei muncitorilor in citeva orase din Franta, care isi manifestau, astfel, simpatia fata de protestatari. In aceeasi zi, in Paris, peste un milion de oameni ieseau din nou în strada. Politia ezita sa isi faca remarcata prezenta, in timp ce premierul Georges Pompidou anunta personal eliberarea celor arestati si redeschiderea Sorbonei. Cu toate acestea, furia protestatarilor nu scade in intensitate.

Sorbona este ocupata de catre studenti si declarata "Universitate a poporului". In Paris se constituie 401 comitete de actiune populara, forme de organizare ad-hoc prin care se incerca crearea unei alternative la modul de organizare traditionala a societatii franceze.

In acelasi timp, tot mai multi muncitori decid sa "preia puterea" in fabricile in care erau angajati. Oarecum paradoxal, acestia nu cereau nici bani mai multi si nici privilegii - desi li se oferisera si mariri salariale. ei pur si simplu ii  sustineau pe studentii care doreau schimbarea sistemului, care se saturasera de politica presedintelui Charles de Gaulle ori care cereau incetarea conflictului din Vietnam. Sloganul "Make love, not war" era la mare cautare atunci.

Pe 18 mai, circa doua milioane de muncitori erau in greva, iar in saptamina urmatoare numarul lor a crescut la 10 milioane (ceea ce reprezenta doua treimi din totalul muncitorilor francezi). Miscarile lor de protest nu erau sustinute de catre sindicate. Franta parea paralizata: aproape nimeni nu mai muncea, fabricile erau ocupate, televiziunea nu mai functiona.

Pe 25 si 26 mai, la sediul Ministerului pentru Afaceri Sociale, autoritatile si lideri de sindicat semneaza un acord prin care salariul minim crestea cu 25 la suta, iar cel mediu cu cel putin 10 procente. Numai ca acordul a fost respins de muncitori, care si-au continuat greva. Pe 30 mai, aproape o jumatate de milion de protestatari cer in Paris demisia guvernului si organizarea de alegeri anticipate.

O zi mai tirziu, dupa ce s-a asigurat ca are suficient sprijin politic si militar, presedintele de Gaulle tine un discurs radiodifuzat (televiziunea era inca in greva) in care anunta dizolvarea Adunarii Nationale si organizarea de alegeri pe 23 iunie. Generalul ordona totodata intoarcerea muncitorilor la lucru, amenintind cu instaurarea unei stari de necesitate in tara daca acest lucru nu se intimpla.

Cam de la acest moment, fervoarea revolutionara scade in intensitate. Treptat, studentii participa la tot mai putine manifestatii de strada, muncitorii se intorc la lucru, guvernul interzice mai multe organizatii de stinga. Politia re-ocupa Sorbona pe 16 iunie. O saptamina mai tirziu, de Gaulle triumfa in alegeri iar criza din mai 1968 lua sfirsit. Doar un an mai tirziu, alegerile extraordinare din aprilie 1969 aveau sa duca insa la indepartarea de la putere a lui de Gaulle, care isi întrebase electoratul daca il mai vrea presedinte.


Ce fel de mostenire?

Chiar daca a fost un esec pentru protestatari, mai 1968 a avut un imens impact social. In Franta, acest moment este considerat unul important, care a dus la inlocuirea moralei conservatoare (bazata pe valorile religiei, patriotismului, respectului pentru autoritate) cu cea a moralei liberale (egalitate, eliberare sexuala, drepturile omului). In plus, acel moment marcheaza  atit esecul politic si ideologic al comunismului, cit si despartirea intelectualilor de marxism.

Cu toate acestea, chiar si in Franta mostenirea lui mai 1968 este controversata. Anul trecut, cu ocazia alegerilor prezidentiale, candidatul de atunci Nicolas Sarkozy facea responsabil "momentul saizeciopt" de mai multe rele ale societatii franceze: de criza de identitate, de comunitarismul care a creat separatii intre "vechii" si "noii" francezi, de esecul scolii traditionale, de introducerea cinismului in societate si in politica.

La momentul respectiv, miscarile din Franta au avut rezonanta in mai multe tari din vestul Europei sau de peste Ocean. In Italia, Germania sau Belgia au avut loc proteste ale studentilor sau ale muncitorilor, in Statele Unite studentii de la Columbia University ocupau pentru scurt timp amfiteatrele.

Proteste s-au inregistrat si in spatele Cortinei de Fier, studenti din Polonia si Iugoslavia, spre exemplu, cerind guvernelor comuniste mai multa libertate de expresie. Totodata, 1968 poate fi considerat anul care a ajutat la afirmarea Solidaritatii, dar mai ales este momentul care marcheaza "Primavara de la Praga", miscare de revolta a Cehoslovaciei fata de prezenta sovietica. In Romania, rezonanta revolutionara a acelui an a fost redusa, atit din cauza politicii represive a guvernului comunist, cit si in urma confiscarii momentului de catre Nicolae Ceausescu, care in august a avut un discurs antisovietic de impact.






Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.


















1775 vizualizari

  • 0 (2 voturi)    
    Utopia marxista, un dezastru (Duminică, 4 mai 2008, 14:55)

    Vlad I [anonim]

    Utopia marxista nu a reusit sa faca multe lucruri bune in lume, in schimb relele produse au dimensiuni cosmice. In general persoanele de stanga din occident sunt responsabile de valul de emigranti musulmani imposibil de integrat care vor face grave probleme in viitor cand se vor dubla datorita demografiei ridicate. Ei au fost cei care i-au aparat cu obsesie, ba chiar au sustinut legi in care un emigrant putea sa-si aduca legal cele doua sotii din Africa, acum copii sotiilor analfabete, nu au cultura muncii, nici a invatatului si preiau mecanic scuzele predicate de comunisti. Ca ar fi victimele societatii, ca nu au aceleasi oportunitati. Urasc societatea in care traiesc pt. ca o simt superioara si se refugiaza in radicalismul islamic.
    • 0 (2 voturi)    
      esti sigur? (Duminică, 4 mai 2008, 22:51)

      gigi [anonim] i-a raspuns lui Vlad I

      "persoanele de stanga sunt responsabile de valul de emigranti"
      eu cred ca daca nu erau 'persoanele de stanga' sa iasa in strada in 68 pentru mototoli ca tine nici n-aveai sansa sa-ti exprimi parerea, care e si proasta, parerea mea.
    • 0 (2 voturi)    
      minciunile lui vlad (Luni, 5 mai 2008, 5:53)

      timisoreanu [anonim] i-a raspuns lui Vlad I

      cei care cititi aceste comentarii trebuie sa fiti constienti de crasul neadevar exprimat de vlad. singurul lucru unde are dreptate e ca utopia marxista e un dezastru. in rest minciuni.
      pai demonstrantii din 68 erau la putere atunci (ca sa fi putut permis intrarea musulmanilor)? pai ei erau intr-o opozitie extra-parlamentara, nici macar in parlament nu aveau reprezentanti.

      turcii si arabii din UE au fost adusi de cine, de catre guvernele conservatoare "crestine" de centru-dreapa. CDU in germania, gaulle-istii in franta, conservatorii in Anglia, ei au facut legislatia necesara pt aducerea musulmainilor. Sunt aceleasi partide care nu au facut nimic pentru integrarea lor, si acum speculeaza din ieftin populism impotriva oamenilor pe care ei i-aiu adus in tara.

      De ce i-au adus? I-au adus pt ca ca intotdeauna au ascultat de patronii m arilor firme care au cerut forta de munca ieftina, si mai ieftina, si nepretentioasa, si mai nepretentioasa.
    • 0 (0 voturi)    
      Chiar si in prezent (Luni, 5 mai 2008, 18:29)

      Razvan007 [utilizator] i-a raspuns lui Vlad I

      Chiar si in prezent utopia marxista bantuie Franta. Astazi, am scris si eu un articol pe tema asta - "Mai 1968 - revolta stangii si cultura anti-munca din Franta"

      http://www.360romania.eu/blog.php?b=2
  • +1 (1 vot)    
    Confiscarea momentului (Duminică, 4 mai 2008, 15:01)

    the [anonim]

    Mda, straluceste lumina in articolul asta precum chelia Spânului ... cel din Harap alb, nu cel care face pe ziaristul.
    Adica trebuie sa înteleg ca unda de soc din Franta s-ar fi propagat ea in România, daca nu s-ar fi atenuat, trecând Vltava si daca n-ar fi confiscat Ceausescu elanul sau revolutionar (de esenta trotzkista), transformându-l in mod abuziv în discurs antisovietic ...
    M.C. incognito nu stiu ce vârsta are, dar îl sau o pot asigura ca miscarea studenteasca din România a pobtinut, în urma demonstratiilor de Craciun din acelas an, sa obtina libertatea de transmisie a muzicii rock si portului legal de blugi ...
    Tot e ceva ...
    • +1 (1 vot)    
      68 in Rom (Duminică, 4 mai 2008, 21:27)

      Code Blue [anonim] i-a raspuns lui the

      O matusa de-a mea care zice ca a participat personal la asa zisele manifestatii din Buc mi-a spus ca pt ea cel mai important a fost ca au obtinut vacanta de Pasti. Se pare ca Ceasca pe vremea aia voia sa fie "popular". Iar chestia cu Cehoslovacia i-a picat in brate la tzanc.
  • 0 (0 voturi)    
    Si Germania (Duminică, 4 mai 2008, 16:07)

    Mihai [anonim]

    Scrieti si despre ce s-a intamplat in Germania, cam in acelasi timp. E interesat de comparat situatia din cele 2 tari.
  • 0 (0 voturi)    
    Bun articol (Duminică, 4 mai 2008, 17:52)

    sile [anonim]

    Interesant, recunosc ca eram tocmai la curent cu subiectul.

    Totusi e interesant cum in opinia autorului egalitatea si drepturile omului nu tin de morala conservatoare, in timp ce "eliberarea sexuala" (?!?) tine de morala liberala.
  • +1 (1 vot)    
    Bucuresti, 24 dec 68 (Duminică, 4 mai 2008, 23:06)

    Alexandru [anonim]

    In ajunul Craciunului, pe 24 decembrie 1968, in Bucuresti a avut loc cea mai ampla revolta anticomunista din Romania anilor '60 in care s-au cerut drepturi democratice si religioase.

    Zeci de studenti si liceeni au fost arestati si exmatriculati. Am informatia de la un participant.
  • 0 (2 voturi)    
    Communism is the future (Luni, 5 mai 2008, 9:41)

    anton [anonim]

    Communism is the struggle of the working class against its oppressors. Communism is the future society where the means of production, the world's environment, and the intellectual and scientific knowledge of humanity will no longer be the private property of a few, but the precious heritage of all.
    • 0 (2 voturi)    
      communism is the past (Luni, 5 mai 2008, 11:12)

      cristi [anonim] i-a raspuns lui anton

      Fuck communism.
    • +1 (1 vot)    
      Nu zau? (Luni, 5 mai 2008, 12:29)

      Un roman anonim [anonim] i-a raspuns lui anton

      Sper ca glumesti. Altfel e bine sa faci o vizita la psihiatrie.
    • 0 (0 voturi)    
      Confirm si eu (Luni, 5 mai 2008, 21:21)

      Razvan (360romania.eu) [anonim] i-a raspuns lui anton

      Fuck communism.
  • 0 (0 voturi)    
    A los pueblos y gobiernos del mundo (Marţi, 6 mai 2008, 11:23)

    anton [anonim]

    Hermanos:
    No morirá la flor de la palabra. Podrá morir el rostro oculto de quien la nombra hoy, pero la palabra que vino desde el fondo de la historia y de la tierra ya no podrá ser arrancada por la soberbia del poder.

    Nosotros nacimos de la noche. En ella vivimos. Moriremos en ella. Pero la luz será mañana para los más, para todos aquellos que hoy lloran la noche, para quienes se niega el día, para quienes es regalo la muerte, para quienes está prohibida la vida. Para todos la luz. Para todos todo. Para nosotros el dolor y la angustia, para nosotros la alegre rebeldía, para nosotros el futuro negado, para nosotros la dignidad insurrecta. Para nosotros nada.

    Nuestra lucha es por hacernos escuchar, y el mal gobierno grita soberbia y tapa con cañones sus oídos.
    Nuestra lucha es por el hambre, y el mal gobierno regala plomo y papel a los estómagos de nuestros hijos.
    Nuestra lucha es por un techo digno, y el mal gobierno destruye nuestra casa y nuestra historia.
    Nuestra lucha es por el saber, y el mal gobierno reparte ignorancia y desprecio.

    Nuestra lucha es por la tierra, y el mal gobierno ofrece cementerios.

    Nuestra lucha es por un trabajo justo y digno, y el mal gobierno compra y vende cuerpos y vergenzas.

    Nuestra lucha es por la vida, y el mal gobierno oferta muerte como futuro.

    Nuestra lucha es por el respeto a nuestro derecho a gobernar y gobernarnos, y el mal gobierno impone a los más la ley de los menos.

    Nuestra lucha es por la libertad para el pensamiento y el caminar, y el mal gobierno pone cárceles y tumbas.

    Nuestra lucha es por la justicia, y el mal gobierno se llena de criminales y asesinos.

    Nuestra lucha es por la historia, y el mal gobierno propone olvido.

    Techo, tierra, trabajo, pan, salud, educación, independencia, democracia, libertad, justicia y paz. Estas fueron nuestras banderas en la madrugada de 1994. Estas fueron nuestras demandas en la larga noche de los 500 años. Estas son, hoy, nuestras exigencias.


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.

Aici puteti modifica setarile de Cookie

hosted by
powered by
developed by