Harry Belafonte, un cântăreț, compozitor și actor revoluționar care și-a început cariera de divertisment cu hitul anilor 1950 „Day O” („Banana Boat”), înainte de a se îndrepta către activismul politic, a murit marți, la vârsta de 96 de ani, a scris New York Times, potrivit Reuters.
Belafonte este probabil cel mai cunoscut pentru melodia "The Banana Boat Song".
Ca lider de culoare care a explorat teme rasiale în filmele anilor 1950, Harry Belafonte s-a îndreptat către mișcarea pentru drepturile civile din SUA la începutul anilor 1960, alăturându-se luptei prietenului său Martin Luther King Jr. El a devenit forța motrice din spatele cântecului de succes „We Are the World”, care a reunit mai multe celebrități, pentru conștientizarea foametei și a lupta împotriva acesteia în anii 1980.
Belafonte a spus odată că se află într-o stare constantă de rebeliune, provocată de furie.
„Trebuie să fac parte din orice rebeliune care încearcă să schimbe toate acestea”, a spus el pentru New York Times în 2001. „Mânia este un combustibil necesar. Rebeliunea este sănătoasă”.
Belafonte s-a născut în cartierul Manhattan din New York, dar și-a petrecut prima copilărie în Jamaica, natală a familiei sale. Frumos și suav, el a ajuns să fie cunoscut drept „Regele Calypso” la începutul carierei sale. A fost prima persoană de culoare căreia i s-a permis să cânte în multe localuri de noapte și a avut, de asemenea, apariții în filme, într-o perioadă în care segregarea predomina mare parte din Statele Unite.
În „Island in the Sun”, în 1954, un film despre cupluri mixte, o femeie albă interpretată Joan Fontaine începe să simtă atracție pentru personajul lui Belafonte, relație care ar fi declanșat amenințări cu incendierea cinematografelor din sudul Americii. În „Odds Against Tomorrow” din 1959, Belafonte a jucat rolul unui tâlhar de bănci cu un partener rasist.
În anii 1960 a făcut campanie cu King, iar în anii 1980, a lucrat pentru a pune capăt apartheidului în Africa de Sud și a coordonat prima vizită a lui Nelson Mandela în Statele Unite.
Belafonte și „We are the world”: De la artist la activist sau invers?
Belafonte a călătorit prin lume ca ambasador pentru UNICEF, Fondul Națiunilor Unite pentru Copii, în 1987 a înființat o fundație SIDA. În 2014 a primit un premiu al Academiei pentru munca sa umanitară.
Belafonte a venit cu impulsul pentru „We Are the World”, colaborarea muzicală a mai multor staruri pentru a strânge bani pentru a contracara foametea din Etiopia.
Superstaruri precum Michael Jackson, Stevie Wonder, Bruce Springsteen, Bob Dylan, Ray Charles și Diana Ross au fost implicați în proiectul muzical „We Are the World” care a strâns milioane de dolari.
„Mulți oameni mă întreabă: „Când te-ai hotărât, ca artist, să devii activist?””, a spus Belafonte într-un interviu la National Public Radio în 2011. „Le spun: „Eram activist înainte să devin un artist.'"
Chiar și spre bătrânețe, Belafonte încă vorbea despre egalitatea rasială și a veniturilor și îl îndemna pe președintele Barack Obama să facă mai mult pentru a-i ajuta pe cei săraci. A fost copreședinte al Marșului Femeilor de la Washington, care a avut loc a doua zi după ce Donald Trump a fost inaugurat ca președinte în ianuarie 2017. A fost printre personalitățile care au semnat o petiție online destinată să denunțe derapajele verbale ale lui Trump.
Belafonte l-a numit în 2006, în timpul unei călătorii în Venezuela, pe președintele George W. Bush „cel mai mare terorist din lume”. În aceeași lună, el a comparat Departamentul de Securitate Internă al SUA cu Gestapo-ul Germaniei naziste.
O antologie a muzicii sale a fost lansată pentru a marca împlinirea vârstei de 90 de ani, pe 1 martie 2017. Cu câteva săptămâni înainte de lansare, Belafonte a declarat pentru revista Rolling Stone că cântatul era o modalitate prin care el exprima nedreptățile din lume.
Belafonte a luptat în Marina americană pentru că „Hitler trebuia învins”
Cu un tată abuziv și alcoolic, care a ales să plece de lângă el și mama sa, Belafonte a spus că și-a luat puterea de la mama sa, o casnică fără școală, care i-a inspirat spiritul activist.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, acele principii l-au determinat să se alăture Forțelor Navale Americane, ceea ce i-a oferit și stabilitate după ce a abandonat liceul.
„Marina a venit ca un loc de alinare pentru mine”, a spus Belafonte pentru Yes! „... Dar am fost mânat și de credința că Hitler trebuie învins...
După Marină, Belafonte a lucrat ca administrator într-o clădire de apartamente și ca mașinit la American Negro Theatre înainte de a obține roluri și a studia cu Marlon Brando și Sidney Poitier, un alt actor de culoare care avea să-i devină un prieten apropiat.
Biografie Harry Belafonte
Belafonte s-a născut în 1927, în clasa muncitoare din Harlem, New York, şi şi-a petrecut opt ani din copilărie în Jamaica, ţara natală a părinţilor săi săraci. S-a întors la New York pentru a urma liceul, dar s-a luptat cu dislexia şi a abandonat şcoala la începutul adolescenţei, potrivit unui necrolog publicat de The Guardian, potrivit News.ro.
A avut diferite slujbe, lucrând în pieţe şi în cartierul de confecţii al oraşului, iar apoi s-a înrolat în marina americană la 17 ani, în martie 1944, fiind încărcător de muniţii la o bază din New Jersey. După încheierea războiului, a fost asistent de portar, dar a aspirat să devină actor după ce a urmărit piesele de teatru de la American Negro Theatre din New York (împreună cu Sidney Poitier, un alt actor aspirant pe atunci). A urmat cursuri de actorie - printre colegii săi de clasă se numărau Marlon Brando şi Walter Matthau - pe care le-a plătit cântând numere de folk, pop şi jazz la concertele din cluburile din New York, unde a fost acompaniat de grupuri în care se aflau, printre alţii, Miles Davis şi Charlie Parker.
Şi-a lansat albumul de debut în 1954, o colecţie de cântece populare tradiţionale. Cel de-al doilea album al său, Belafonte, a fost primul nr. 1 în noul clasament Billboard al albumelor din SUA, în martie 1956, dar succesul său a fost depăşit de cel de-al treilea album, Calypso, din anul următor, care conţinea cântece din moştenirea sa jamaicană. Acesta a adus pentru prima dată stilul calypso pentru mulţi americani şi a devenit primul album care s-a vândut în peste un milion de exemplare în SUA.
Prima înregistrare a lui Bob Dylan - cântând la muzicuţă - a fost pe albumul lui Belafonte din 1962, Midnight Special.
În anul precedent, Belafonte fusese angajat de Frank Sinatra pentru a cânta la învestirea ca preşedinte a lui John F. Kennedy.
Belafonte şi-a menţinut o carieră de actor în paralel cu muzica, apărând în mai multe filme, dar s-a distins în rolul principale din Island in the Sun, alături de James Mason, Joan Fontaine şi Joan Collins, cu care a avut o aventură. A făcut pereche de două ori cu Dorothy Dandridge, în Carmen Jones şi Bright Road, dar a refuzat un al treilea film, o adaptare a filmului Porgy and Bess, pe care l-a considerat "înjositor din punct de vedere rasial".
Ulterior, a declarat că decizia sa "a contribuit la alimentarea spiritului rebel" care se năştea în el, spirit pe care l-a transformat într-o viaţă întreagă de activism, folosindu-şi averea pentru a finanţa diverse iniţiative. I-a avut ca mentori pe Martin Luther King Jr. şi pe Paul Robeson şi l-a scos pe cauţiune pe King dintr-o închisoare din Birmingham, Alabama, în 1963. De asemenea, a co-organizat marşul de la Washington care a culminat cu discursul lui King "I have a dream". A finanţat Freedom Riders şi SNCC, organizaţii care luptau împotriva segregării ilegale din sudul Americii, şi a lucrat la campanii de înregistrare a alegătorilor.
Ulterior, s-a concentrat asupra unei serii de iniţiative africane. A organizat albumul caritabil "We Are the World", care a strâns peste 63 de milioane de dolari pentru ajutorarea victimelor foametei, iar prin albumul său din 1988, "Paradise in Gazankulu", a protestat la adresa apartheidului din Africa de Sud.
A fost numit ambasador al bunăvoinţei de către UNICEF în 1987, iar mai târziu a militat pentru eradicarea SIDA din Africa.
După ce s-a vindecat de cancer de prostată în 1996, a militat pentru conştientizarea acestei boli.
A fost un aprig susţinător al politicii de stânga, criticând politica externă a SUA, militând împotriva înarmării nucleare şi întâlnindu-se atât cu Castro, cât şi cu Chavez. La întâlnirea cu Chavez, în 2006, l-a descris pe preşedintele american George W. Bush drept "cel mai mare terorist din lume". De asemenea, i-a caracterizat pe secretarii de stat de culoare ai lui Bush, Colin Powell şi Condoleezza Rice, ca fiind ca nişte sclavi care lucrau în casa stăpânului lor şi nu pe câmp, critici pe care Powell şi Rice le-au respins.
A fost un critic frecvent şi al democraţilor, în special al lui Barack Obama, pe teme precum detenţiile de la Guantanamo Bay şi lupta împotriva extremismului de dreapta.
În 2012, i-a criticat pe Jay-Z şi Beyoncé pentru că "au întors spatele responsabilităţii sociale... Daţi-mi-l pe Bruce Springsteen. Chiar cred că este negru", a spus Belafonte. Jay-Z a răspuns: "Eşti un activist pentru drepturile civile şi tocmai l-ai ridicat pe un alb împotriva mea în presa albă a fost o modalitate greşită de a proceda".
A continuat să accepte ocazional roluri de actor. În 2018, a apărut în filmul lui Spike Lee, BlacKkKlansman. În 2014, regizorul Steve McQueen, autorul peliculei 12 ani de sclavie, a anunţat că lucrează cu Belafonte la un film despre Paul Robeson, deşi proiectul nu a mai fost dezvoltat.
Belafonte a fost căsătorit de trei ori, prima dată cu Marguerite Byrd, între 1948 şi 1957, cu care a avut două fiice, activista Adrienne şi actriţa Shari. A mai avut doi copii cu cea de-a doua soţie, Julie Robinson: actriţa Gina şi producătorul muzical David. El şi Robinson au divorţat după 47 de ani, iar în 2008 s-a căsătorit cu Pamela Frank.
0
21
