Sociologii de la Levada-Țentr au stabilit care este părerea cetățenilor Rusiei față de președintele Vladimir Putin. Cea mai mare parte a celor intervievați (76%), sunt de părere că, într-un fel sau altul, Putin poartă responsabilitatea pentru “problemele cu care se confruntă țara”. Procentul celor care cred că această responsabilitate îi revine întru totul a crescut cu 12 puncte, comparativ cu ultimul sondaj, efectuat în ianuarie 2016, potrivit ziarului rus Nezavisimaia Gazeta, citata de Rador.

O altă întrebare pusă cetățenilor a fost cea referitoare la păturile populației pe care se sprijină și în interesul cărora acționează Putin. Patru cele mai populare răspunsuri: reprezentanții structurilor coercitive (ai organelor de ordine, forțelor armate, ai structurilor de stat cărora statul le deleagă dreptul său la folosirea forței) și angajații serviciilor speciale, oligarhii și bancherii, funcționarii statului și birocrația, conducătorii marilor întreprinderi. Clasa de mijloc, funcționărimea, muncitorii și ”truditorii de la sate”, intelectualitatea și elita culturală se găsesc în josul listei.

Cetățenii care răspund la întrebările sociologilor se identifică cel mai adesea tocmai cu clasa de mijloc, cu funcționărimea, cu ”poporul simplu”, cu intelectualitatea. Iar dacă acești respondenți declară că președintele țării acționează în interesul elitelor (al marelui business) sau al castelor (funcționari, angajați ai structurilor de ordine), este logic să presupunem că și ratingul său nu este cel mai ridicat, că metodele sale de conducere a țării sunt obiect de critică.

Aici însă logica obișnuită încetează să funcționeze. Pe o scară de la 1 la 10, doar 16% dintre cetățeni au estimat activitatea desfășurată de Putin cu mai puțin de 5. El primește în medie 7. 19% și 17% dintre respondenți au dat 8 și, respectiv, 10, acestea sunt cele mai populare răspunsuri. Rezultă un paradox: după cum reiese din sondaj, Putin lucrează bine sau chiar excelent, dar totodată răspunde pentru problemele ivite și cu precădere acțiunile sale nu sunt în interesul ”oamenilor simpli”.

De altfel, în realitățile din Rusia acesta este un paradox înșelător. Astfel, ultimele sondaje efectuate de Centrul pentru reforme economice și politice și de același Levada-Țentr, arată faptul că în Rusia protestul economic și cel politic continuă să existe separat unul de celălalt. Primul tip de protest presupune apelul la putere fără schimbarea acesteia, al doilea tip – apelul la schimbarea elitei aflate la putere. În ceea ce privește democrația dezvoltată, politizarea protestului economic s-a produs de multă vreme. Cetățenii consideră că cea mai bună modalitate de soluționare a problemelor financiare, de muncă și sociale este înlocuirea conducerii în exercițiu a țării cu elita alternativă, cu opoziția.

Datele contradictorii ale sondajului consacrat activității lui Putin pot fi interpretate în mod diferit. Probabil, mulți cetățeni sunt pur și simplu convinși de faptul că sprijinul pe forțele coercitive, pe oligarhi, pe directori și pe birocrație este ceva firesc pentru orice putere. Din acest motiv aceștia evaluează munca lui Putin și personalitatea acestuia potrivit unor alte criterii. De exemplu, unui procent de 19% îi place faptul că Putin este hotărât, autoritar, ferm, ”un bărbat adevărat”. La întrebarea ce îi atrage la Putin, 18% dintre respondenți au răspuns: duce o bună politică externă, a apărat Rusia de Occident, nu a permis ca cineva să-și șteargă picioarele cu ea. Semnificativ este faptul că cetățenii îi trec la activ președintelui mai ales calitățile personale (îndrăzneț, profesionist, cinstit, nu bea, face sport), nu treburile sau realizările concrete.

Una dintre explicațiile ratingului ridicat al președintelui poate fi considerată sacramentală: ”Ceilalți mai rău!” Cetățenii practic nu văd alternative în spațiul politic rusesc. Toți cei care iau parte la alegeri sunt în ochii electoratului executanții unor roluri obișnuite în marele și deja plictisitorul spectacol, dar nimeni, în afară de Putin, nu poate avea pretenții la rolul principal.

Accesul pe acest teren al unui opozant puternic și independent poate schimba situația. Asta nu înseamnă că acesta neapărat ar învinge. Pur și simplu politica ar trebui privită ca un joc de alternative, iar înlocuirea puterii să fie considerată un eveniment firesc, și nu revoluționar. Atâta vreme cât acest lucru nu se întâmplă, cetățenii votează pentru o putere care, chiar după cum ei înșiși recunosc, nu acționează în interesul lor.