​Efectele sanctiunilor comerciale adoptate de Europa si SUA impotriva Iranului incep sa devina vizibile in economia iraniana, inclusiv in relatiile cu tarile asiatice, relateaza Le Monde. Occidentalii, care suspecteaza Teheranul de implementarea unui program nuclear cu scopul de a construi arme atomice, au adoptat masuri dure impotriva bancii centrale iraniene si au oprit exporturile brute din Republica Islamica.

Publicatia franceza arata ca, urmand exemplul Uniunii Europene, China si Japonia au redus importurile de petrol din Iran, limitand astfel veniturile Teheranului si o sursa esentiala de schimb valutar. Ca o consecinta, moneda nationala, rialul, a scazut pe piata valutara si a provocat haos in ceea ce priveste costurile importurilor, insa a determinat si o crestere a preturilor la alimentele de baza.

Painea si orezul au devenit alimentele de baza pentru o parte a populatiei, care nu isi mai poate permite sa cumpere carne. Un kilogram de carne costa aproximativ 30 de dolari in Teheran. De asemenea, pretul painii s-a triplat in luna decembrie, in timp ce un kilogram de orez se vinde cu cinci dolari, intr-o tara in care venitul mediu este de 350 de dolari pe luna.

Potrivit Le Monde, sanctiunile occidentale au provocat incapacitatea de plata, in special la importurile de orez din India, in timp ce producatorii europeni si ucraineni au oprit importurile de cereale destinate Iranului. Totodata, exportatorii de ulei de palmier, folosit in special pentru gatit, au suspendat la sfarsitul lui 2011 majoritatea livrarilor din cauza situatiei politice tensionate din Iran.

Aceasta "paralizie" s-ar putea extinde in sectorul minier, deoarece operatorii chinezi intentioneaza sa reduca din luna martie importurile de minereu de fier provenind din Iran. Totusi, China va continua sa se aprovizioneze cu minereu iranian, mult mai ieftin, atat timp cat isi vor recupera costurile.

In ceea ce priveste petrolul, China se bazeaza pe Arabia Saudita, cel mai mare producator mondial. Potrivit analistilor, China profita de sanctiunile occidentale pentru a-si impune o strategie simpla: cresterea presiunii asupra furnizorilor iranieni si, implicit, renegocierea preturilor de baza.