Filmul in legatura cu care Matthew McConaughey si-a multumit lui insusi la Oscaruri e inspirat dintr-un caz real modificat astfel incat sa devina mai cinematografic. Nu merita vazut pentru Matthew McConaughey cat pentru Jared Leto si ar fi putut fi, cu un regizor mai istet, un "Midnight Cowboy" contemporan. Asa, e doar un vehicul pentru doua interpretari de premiat.
Povestea filmului incepe in anul 1992, cand scenaristul Craig Borten a stat de vorba cu Ron Woodroof, un electrician diagnosticat in 1985 cu HIV si care fondase Dallas Buyers Club. Aceasta era o afacere care in schimbul a 400 de dolari pe luna le furniza purtatorilor HIV si bolnavilor de SIDA medicamentul DDC si Peptida D, pe care Woodroof le aducea din Mexic.
Desi se demonstrase ca incetinesc agravarea bolii, acestea nu erau aprobate in SUA de FDA (Food and Drug Administration) care, in schimb, ii folosea pe pacienti drept cobai pentru a testa pe ei AZT (Zidovudin), un medicament care facea numai rau.
Cand Borten l-a cunoscut pe Woodroof, cu o luna inainte de moartea acestuia (si la sapte ani dupa termenul dat de medicii care ii dadusera in 1985 doar o luna de trait), presa deja scrisese despre el. Se stia ca se luase la tranta cu sistemul transformand un business intr-o activitate aproape filantropica.
De-a lungul vremii mai multe vedete au intrat si au iesit pe rand din proiectul care nu gasea finantare - Woody Harrelson, Brad Pitt, Ryan Gosling. Doar Matthew McConaughey a intrat si a ramas. Regizorii s-au perindat si ei, iar scenariul s-a tot modificat pana la a include in final personaje fictive ca Rayon (Jared Leto), un transsexual cu care homofobul Ron Woodroof se imprieteneste in extremis, si Eve Saks (Jennifer Garner), o doctorita sufletista care il ajuta pe Ron trimitandu-i pacienti si de care acesta se indragosteste.
Acum, ca filmul a iesit iar cei doi interpreti au fost premiati la Oscaruri, Globurile de Aur si de catre Sindicatul Actorilor Americani, filmul insusi fiind nominalizat la Oscarul pentru cel mai bun film, a iesit la iveala ca Woodroof n-ar fi fost atat de homofob ci din contra bisexual, dupa cum n-ar fi fost practicant de rodeo, ci chibit.
Daca aceste detalii sunt reale, filmul regizat de Jean-Marc Vallée (numele lui e mai putin pomenit decat cel al lui McConaughey) e si mai politic decat ar putea parea gratie premiilor. In 2009 Sean Penn era distins cu Oscar pentru rolul politicianul gay din Milk (inspirat tot dintr-un caz real), suflandu-i premiul celui care facuse cel mai bun rol masculin al anului, Mickey Rourke in Luptatorul/The Wrestler.
Matthew McConaughey nu a facut acum cel mai bun rol al anului - Robert Redford trebuia sa fie in locul lui (oricum, toti ceilalti nominalizati erau mai buni), dar faptul ca interpreteaza acest erou, basca slabind 20kg ca sa fluture in hainele lui erau atuuri esentiale pentru Academia Americana de Film (AMPAS) care iubeste rolurile de compozitie si corectitudinea politica.
(Mai multe barfe despre speech-ul lui Matthew McConaughey de la Oscaruri gasiti aici plus comentarii interesante: )
Cu toata aprecierea pentru subiect, pentru kilogramele lipsa samd, "Dallas Buyers Club" e dificil de urmarit datorita jocului gros al lui McConaughey care numai nu tine o pancarta in brate la fiecare cadru: "Vedeti cat am slabit? Nu-i asa ca sunt de Oscar? Nu joc eu bine?!" Daca fotbalistii joaca azi pentru puncte, actorii joaca pentru premii (iar noi muncim pentru bani.).
Pus in fata jocului elegant al lui Jared Leto care construieste un transsexual a carui atitudine are in permanenta un aer tragic facandu-l emotionant, jocul lui Matthew McConaughey e pur egotic. Actorul supraliciteaza fiecare secventa de parca ar fi ultima din viata lui si isi poarta fizicul ascetic cu aceeasi autosuficienta cu care isi arata pieptul bronzat in rolurile de surfer.
Daca regizorul ar fi fost mai ferm si l-ar fi temperat pe texan, rezultatul ar fi fost poate mai bun, desi in ultima vreme asa joaca Mathew McConaughey - autopastisandu-se fara voie si suierand consoanele siflante (nu degeaba l-a luat Martin Scorsese sa deschida "Lupul de pe Wall Street").
Dar Jean-Marc Vallée s-a dat un pas inapoi in fata energiei acestui actor mai mult ambitios decat talentat, iar „Dallas Buyers Club” a iesit cum a iesit.
Daca filmul nu s-ar fi concentrat atat de mult pe Matthew McConaughey, ar fi putut construi mai atent relatia dintre erou si Rayon, asa fictiva cum era, adastand pe prietenia care ia nastere intre doua doua personaje tragice. "Dallas Buyers Club" ar fi putut fi un fel de "Midnight Cowboy" despre doi oameni a caror prietenie ajunge sa fie cu atat mai valoroasa cu cat ajung sa inteleaga ca-si joaca ultima carte.
Cum McConaughey e in fiecare cadru, e greu sa faci abstractie de el, dar tot remarci un amanunt evitabil. Exista cateva personaje - Politistul, Asistenta medicala, Reprezentatul FDA-, care apar de fiecare data cand trebuie sa apara un politist, o asistenta sau cineva de la Food and Drug Administration. E intr-un serial ieftin: fie se bate la rodeo, fie i se face rau in intersectie, acelasi politist interpretat de acelasi actor apare ca sa puna lucrurile la punct si sa-l ajute pe erou.
Dar asta e filmul, nu altul. Cui nu-i place sa faca el altul mai bun.
Trailer:
"Dallas Buyers Club" - de Jean-Marc Vallée, cu: Matthew McConaughey, Jared Leto, Jennifer Garner, Denis O'Hare, Steve Zahn, Griffin Dunne. Premiera romaneasca 7 martie 2014
2
5
