Hotview cu Vlad Mixich

Luni, 26 iulie 2010, 18:51 Actualitate | Esenţial

Care este mecanismul din spatele acestei celebritati? Care a fost avantajul imbatabil al liderilor FSN in zilele din decembrie 1989? Istoricul englez Peter Siani-Davies, specializat in sud-estul Europei, are raspunsurile si speranta ca tentativele de manipulare a deshumarii sunt sortite esecului. 

V.M.: Din punctul de vedere al istoricului cum caracterizati moartea Elenei si a lui Nicolae Ceausescu: drept o crima, drept urmarea sangeroasa a unei revolte populare sau ca un episod al unei lovituri de stat?

Peter Siani-Davies: Desi e clar ca sunt interconectate, cred ca e important ca orice discutie despre legalitatea condamnarii la moarte a lui Ceausescu sa fie separata de intrebarea referitoare la evenimentele din decembrie 1989: a fost o revolutie sau o lovitura de stat? In cartea pe care am scris-o despre Revolutia Romana am argumentat ca regimul Ceausescu a fost doborat de o revolta populara si ca liderii FSN au luat puterea doar pentru ca erau un grup relativ bine organizat format din oameni care ocupau un spatiu intermediar crucial atunci. Erau suficient de distantati de regimul Ceausescu pentru a avea o anumita credibilitate in ochii multor romani si, in acelasi timp, erau suficient de apropiati de vechiul regim si in special de generalii Armatei si cei ai Ministerului de Interne pentru a le castiga si acestora increderea. Acum, cand beneficiem de intelegerea adaugata de trecerea timpului, cred ca e clar ca executia Ceausestilor nu a influentat decisiv drumul pe care revolutia o apucase deja. Nu exista dovezi reale ca o incercare determinata si coordonata a adeptilor lui Ceausescu ar fi incercat sa recastige puterea dupa 22 decembrie 1989 si, cu siguranta, pana pe 25 decembrie ziua executiei Ceausestilor, impuscaturile se oprisera in cele mai multe orase. E adevarat ca executia lui Ceausescu si incorporarea Securitatii in structurile Armatei au distrus efectiv stalpii pe care se baza vechiul regim (Partidul ar fi facut implozie intre timp) dar, in ciuda a ceea ce s-a spus in acel moment, nu cred ca acela a fost momentul crucial in care revolutia si-a schimbat cursul.

V.M.: Executia celor doi Ceausescu a fost legala sau este naiv sa vorbim despre legalitate in acele zile tulburi?

Peter Siani-Davies: Daca executiile au fost legale sau nu e inca un subiect de dezbateri dar, nu trebuie sa uitam ca, 84% dintre cei chestionati imediat dupa eveniment au spus ca il considera justificat. Personal, as fi preferat sa-i vad pe Ceausesti tinuti in custodie pana ce un proces mai oficial ar fi putut fi organizat. Mai mult ca sigur ca ar fi fost un proces imperfect, cum a fost cazul si cu alte procese ale unor figuri politice proeminente ale epocii, dar ar fi transmis un semnal clar poporului roman si lumii intregi ca noul regim pune pret pe lege. Daca o norma atat de importanta ar fi fost reglata in acel moment timpuriu atunci tranzitia Romaniei catre democratie ar fi putut fi mai lina decat a fost.

V.M.: De ce credeti ca deshumarea cuplului Ceausescu a fost atat de interesanta pentru mass-media internationala? La un moment dat, pe Yahoo Trending Topic, “Nicolae Ceausescu” era plasat inaintea lui “Tiger Woods” sau “Sandra Bullock”.

Peter Siani-Davies: Fie ca ne place sau nu, cu posibila exceptie a lui Dracula, Ceausescu ramane singurul roman cunoscut aproape in intreaga lume. Intr-un mod straniu el este o celebritate la fel de mare precum Tiger Woods si Sandra Bullock. Spatiul acordat acestei deshumari in presa britanica indica acest adevar. Cred ca, asemanator cazului lui Dracula, fascinatia fata de Ceausescu se bazeaza pe o notorietate mitica. El e atat de interesant pentru omenire pentru ca, precum Stalin a ajuns sa intruchipeze terorile comunismului sovietic, Ceausescu a ajuns sa reprezinte acelasi lucru pentru Europa de Est. Pusa in fata unei situatii atat de complexe si instabile precum caderea comunismului in estul Europei in 1989, lumea avea nevoie sa stie limpede cine sunt eroii si cine sunt ticalosii. De o parte stateau Vaclav Havel, Lech Walesa si chiar Mihail Gorbaciov, de cealalta parte, intr-o mare de aparatcici gri, singura figura inconfundabila era Nicolae Ceausescu, arhetipul tiranului nemilos care huzurea in lux in timp ce poporul lui era infometat. Desi aceasta imagine avea radacini in realitate, ea era totusi o distorsiune hiper-simplificata. Dar presa occidentala nu poarta singura responsabilitatea pentru aceasta distorsionare pentru ca radacinile mitului sunt infipte in insasi solul Romaniei. Adevarul era o marfa atat de rara in Romania lui Ceausescu incat virtual, orice poveste, zvon sau barfa deveneau plauzibile. Conform acestor povesti nu era nimic de care Ceausescu sa nu fie capabil si, atunci cand aceste povesti au ajuns afara, ele au fost publicate neverificate. Pentru presa erau niste povesti ispititoare tocmai pentru ca erau atat de socante. In timpul unui astfel de proces a fost creat un monstru printr-o intoarcere pe dos a cultului personalitatii. Ceausescu ramane, pana astazi, o figura la fel de fascinanta si faimoasa precum el insusi si-ar fi dorit sa fie, desi nu cu acest semn negativ.

V.M.: E un lucru comun in istorie ca moartea unor lideri autoritari si influenti sa fie inconjurata de teorii ale conspiratiei. Care este particularitatea in cazul Ceausestilor?

Peter Siani-Davies: Astfel de morti sunt adeseori inconjurate de zvonuri si indoieli. Chiar in secolul 20 e suficient sa ne gandim la teoriile conspirationiste care invaluie executia familiei tarului Nicolae sau a presedintelui Kennedy. Ba chiar, la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, autoritatile militare britanice l-au insarcinat pe tanarul istoric Hugh Trevor-Roper sa scrie un raport special asupra mortii lui Hitler in incercarea de a preveni si discredita zvonurile privitoare la decesul lui Hitler. Acest raport s-a transformat mai tarziu intr-o carte populara. Teoriile conspirationiste care inconjoara moartea celor puternici nu sunt noi si nici cele referitoare la deshumari. In trecut, astfel de deshumari ofereau pretextul cautarii unor leacuri miraculoase, cum se intampla cand sfintii erau dezgropati. Astazi, aceste deshumari sunt declansate de incercarea stiintifica de identificare si din dorinta de a descoperi ceea ce, de obicei, este denumit “adevarul despre trecut”. Minutioasa examinare a gropilor comune din Bosnia si Kosovo nu se deruleaza doar pentru a inapoia corpurile decedatilor familiilor lor dar si pentru a afla adevarul si, in final, de a fi prezentate drept dovezi in fata Tribunalului International pentru Crime de razboi. Dar cazul Ceausestilor este diferit. Ei au fost deja ingropati intr-un mormant al lor dar atat de multe zvonuri au continuat sa viermuiasca in jurul mortii si ingroparii lor incat dorinta familiei de a le identifica corpurile este, probabil, de inteles. Oricum, spre deosebire de deshumarile din Bosnia sau Kosovo, deshumarea Ceausestilor nu trebuie tratata ca o cautare a unei noi perspective asupra trecutului sau chiar ca o reinterpretare a actului justitiei. Trebuie considerata strict ca o problema de identificare.

V.M.: In Romania exista anumite voci ingrijorate ca deshumarea lui Ceausescu ar putea fi o ocazie de reinviere a nostalgiei pentru Ceausescu si Partidul Comunist. Credeti ca astfel de ingrijorari sunt realiste? Cunoasteti vreun precedent istoric similar acestui scenariu?
 
Peter Siani-Davies: Deshumarile unor figuri politice importante din trecut pot, desigur, sa genereze un simbolism puternic. Un exemplu bun este reinhumarea lui Imre Nagy la Budapesta, in 16 iunie 1989. In cazul lui Ceausescu, pentru ca acest potential latent sa se transforme intr-o actiune politica este nevoie de actori politici care sa incerce activ exploatarea acestei situatii si o audienta potential receptiva la acest mesaj. Sper ca astazi, cei mai multi romani realizeaza ca Ceausescu si Partidul Comunist Roman apartin trecutului, nu viitorului, si ca orice tentativa de a manipula deshumarea este sortita esecului.