Aceasta insulta, atat de raspandita in scoli si pe strazi, semnifica in primul rand nelinistile legate de origini, angoasa, frecventa in randul dezradacinatilor, de a nu stii cine este tatal tau si, deci, de a nu-ti cunoaste patria.
Un "fiu de curva", rod al iubirilor anonime, nu este copilul nimanui, ci doar un bastard procreat de un caine, spune Bruckner, care noteaza insa ca nu exista si expresia "fiica de curva".
Insasi Franta este denumita, in numeroase cantece rap, o "curva" vinovata de a se fi amestecat cu toti oamenii de pe pamant si care se trezeste astazi pierduta intr-o lume care o depaseste.
"Daca mama ta nu e decat o taratura, tu insuti esti doar rezultatul hazardului, o fiinta zadarnica, inutila, care nu este sigura de stramosii sai", noteaza Pascal Bruckner.
Banalizarea injuraturilor
Scriitorul explica faptul ca epitetul "enculé" (persoana care practica sexul anal) stigmatizeaza omul bestializat, redus la stadiul de femela oferita (in Roma antica, stapanul avea dreptul sa-si sodomizeze sclavii, dar reversul era considerat drept o dramatica rasturnare a ierarhiilor).
Pascal Bruckner afirma insa ca ceea ce este ingrijorator in acest "gen de enunturi" este banalizarea lor, in conditiile in care sensul unei injuraturi, defulare a furiei si "igiena a limbajului", este tocmai forta de penetrare si raritatea sa.
Or, folosirea frecventa, masinala a acestor injuraturi le reduce forta. "Dar ele tradeaza un nivel de furie sociala, sa saracire a limbajului, de dispret fata de ceilalti si fata de tine insuti, care este preocupant", subliniaza scriitorul, care citeaza, pe un alt plan, utilizarea frecventa a cuvantului "fuck" in filmele nord-americane, "devenit un fel de 'da-mi si mie sarea'".
Un simptom al esecului colectiv
Daca inainte banalizarea injuraturilor era specifica unor grupuri restranse, precum vagabonzii strazilor, acum contamineaza toate straturile societatii, in sport, dar si la cel mai inalt nivel al statului, spune Bruckner, care reaminteste nefericitul "Casse-toi, pauvre con!", rostit de presedintele Sarkozy.
"Cand elitele incep sa vorbeasca precum plebea, natiunea devine o singura plebe, de sus in jos, unita de aceeasi stare de spirit, aceeasi vulgaritate care contamineaza raporturile umane".
Scriitorul crede ca toata aceasta violenta verbala, prezenta la toate paturile sociale, suplineste absenta unui viitor si "falimentul in care se scufunda societatea noastra".
"Ne comportam ca o gasca de raufacatori care a ratat un jaf si incepe sa se autodevoreze, sa se destrame pentru a compensa esecul comun. Grosolania nu este doar o lipsa de educatie sau de autocontrol: este si un simptom al esecului colectiv", incheie Pascal Bruckner, in eseul publicat in Le Monde.
Alegeri SUA
Numerosi francezi nu se recunosc in compozitia rasiala, etnica si religioasa a echipei (campionul mondial Emmanuel Petit a vorbit de "islamizarea echipei nationale de fotbal").
Limbajul folosit de Anelka (fotbalist de origine africana) e limbajul periferiilor cu imigranti arabi si negri, e ceea ce foarte bine subliniaza Pascal Bruckner cand vorbeste de "nelinistea cautarii originilor", majoritatea descendentilor de imigranti sunt niste dezradacinati cultural, lingvistic si religios.
Pur si simplu, milioane de "francezi" de origine non-europeana simt ca nu apartin spatiului valorilor culturale si de civilizatie europeana.
Asta conduce la frustrare si o violenta prin vestul Europei greu de crezut pt romanii care n-au calatorit decat ca turisti sau poate niciodata. Crime, violuri etnice, incendieri, agresiuni rasiale, sunt "banale" in Franta, Belgia, Suedia, UK, Olanda.
Succesul evident al partidelor vestice care propun stoparea imigratiei, expulzarea africanilor si musulmanilor, combaterea islamizarii, nu e intamplator, opiniile publice occidentale sunt din ce in ce mai ostile imigratiei din afara Europei.
UK, traditional toleranta cu indo-pakistanezii, a anuntat ca va introduce de pe 1 iulie cote maxime pt imigrantii non-europeni !
Iar Franta si-a propus ca in fiecare an sa expulzeze macar 25.000 clandestini non-europeni.
Franta de azi e intr-o decadere vizibila, Pascal Bruckner o numeste "esec colectiv". Fosta putere culturala a Europei a ajuns o maternitate a lumii a treia, cu deficit-record al asigurarilor sociale si deficit de limbaj civilizat in relatiile cotidiene.
E un esec al societatilor multi-culturale.
PS: Cei care n-au fost niciodata in Franta sa nu vina cu replici de genul: "as vreau eu s-avem dezastrul lor", etc. Starea societatii la noi e mai buna, dar in privinta asta mi-e teama ca in 20 de ani ii ajungem, daca nu-i si depasim.
Noi ne prosternam in fata hotilor care au stiut sa fure , fara sa fie prinsi, la care limbajul, eticheta si masina sunt obligatorii ca statut.
Gasca are un cod anume, aici hotii nu esueaza, ci infloresc, se extind, sunt o plaga.
Iar acest viitor are - in Franta si nu numai - un singur nume: islamismul. Orice statistici si orice algoritmi matematici afirma fara echivoc: in 50 de ani, etnicii framcezi din Franta vor fi o minoritate, iar majoritatea o vor constitui cetatenii francezi de origine araba. Natalitatea acestora odata cu trecerea timpului creste, nu scade.
Acesta este rezultatul strict a politicii voastre: multiculturalismul atat de adulat! Acum.... "rien a faire", adica nimic de facut.
Si atunci va veti gasea pacea launtrica, francezilor. Caci - ca sa parafrazez o expresie celebra - in 50 de ani etnici francezi vor fi islamizati, sau nu vor fi deloc. Biologic. Invataturile musulmane, pe care vest-europenii chiar le respecta profund spun clar: ori musulmanizarea in masa, ori genocidul. Iar multi imani predica asta in Franta si numai acolo si acum, pe fata! Dar inca nu au puterea. Inca.
Ce pacat ca n-ai inteles nimic :)