Medicul Catalin Piviniceru, unul dintre supravietuitorii accidentului din Apuseni, isi aminteste ca mobilul i-a sunat dupa prabusire, insa n-a putut ajunge la el din cauza durerilor, si spune ca a trait un cosmar pana cand a ajuns pe targa.
Pivniceru, medic la Spitalul "Sf. Maria" din Capitala, a povestit, pentru agentia Mediafax, despre accidentul aviatic in care si-au pierdut viata pilotul Adrian Iovan si studenta Aurelia Ion, dar si despre ce sentimente il incearca in urma acestei tragedii.
"M-am trezit dupa accident pentru ca mi-a sunat telefonul. Nu m-am putut ridica sa-l iau, desi cred ca era la mai putin de doi metri. Am fost incapabil sa ma aplec si sa-l caut printre lucruri. Ma gandeam numai la sotia mea. Telefonul a sunat ore in sir. Nu l-am mai gasit nici pana astazi", a spus doctorul.
Catalin Pivniceru isi mai aminteste ca, dupa ce avionul s-a prabusit, nu i-a vazut pe pilot si pe copilot, aparatul de zbor fiind, practic, rupt de impactul cu solul.
"Nu l-am vazut pe pilot, Dumnezeu sa-l odihneasca, si nici pe copilot. Erau intr-o rapa. Eu aveam multe coaste rupte, mana stanga rupta si fractura de piramida nazala, din cauza careia pe fata siroia sangele. Doctorul Calu avea coste rupte. Amandoi abia respiram. Ianceu sangera de la un picior. Radu era cel mai mobil. Aurelia, Dumnezeu sa o odiihnesca, statea intinsa pe jos. Era inerta", a aratat medicul Pivniceru .
El a mai vorbit despre "agonia" pe care i-o provoca numai faptul ca respira si despre tot "cosmarul" trait pana la venirea salvatorilor: "Stiam ca trebuie sa respir ca sa traiesc. Dar, respiratia era o agonie. Mana rupta atarna inutil pe langa mine. Am trait un cosmar pana cand am ajuns pe targa".
"Dupa cateva ore de lupta, m-a cuprins un somn si dardaiala. Eram la limita puterilor. Am avut noroc de trei ori. Ca nu am murit pe loc, ca nu am avut traumatisme grave, ca ne-au gasit", a adaugat medicul.
El a mai spus ca doctroul Zamfir alerga in continuu intre cabina pilotilor, Aurelia si ceilalti medici raniti, dar ca fata nu ar fi putut fi salvata nici daca echipajele de salvare ar fi ajuns la ei mai repede.
"Legat de Aurelia, Dumnezeu sa o odihnesca, au fost numai speculatii. Imi pare rau, sunt numai speculatii. Vazand-o clinic toti cei patru medici, sigur nu aveam tomograf, am spus 'tetrapareza'. A fost paralizata de la gat in jos, imediat dupa accident. Respira greu. Radu a resuscitat-o continuu, cred ca timp de o ora", a spus Pivniceru.
Medicul si-a amintit si de momentul venirii motilor, spunand ca a fost impresionat de sutele de barbati plecati in cautarea lor. "Cred ca acasa ramasesesra numai femeile in varsta si copii. Toata suflarea era pe coaste. Am mers o bucata de drum pe jos, nu era alta posibilitate. Am mers apoi cu tractorul, altfel nu se putea, apoi cu off-road-ul, apoi ambulantele", a aratat el.
La Spitalul de la Cluj, au fost tratati "ca in Vest", spune Pivniceru. "Aceiasi oameni, ca la moti. Profesionalismul colegilor nostri, dedicarea...a fost foarte placut pentru un medic care a devenit pacient", a mai spus el.
Intrebat cum crede ca va fi viata lui de acum inainte, Pivniceru a raspuns: "Eu am empatizat cu pacientii mei. I-am crezut, dar nu mereu i-am inteles. Acum inteleg suferinta, pentru ca am trait-o Daca nu traiesti suferinta, ca sa stii cat sufera bolnavul din fata ta, il intelegi mai greu. Imediat ce sanatatea imi va permite sper sa fiu in mijlocul colegilor mei. Pana acum timpul a trecut foarte repede. La accident timpul s-a oprit. Ne-a dat un ragaz de meditatie, forta sa mergem cu si mai mult curaj inainte".
9
26
