Spectacolul Podu' productie a Teatrului Metropolis, o admirabila comedie in care joaca Horatiu MALAELE, George IVASCU, Meda VICTOR va fi prezentat la Roma luni, 25 ianuarie, la invitatia Accademia di Romania si Teatro Belli.
Scrisa intre anii 1964-65 si interzisa de cenzura comunistǎ, piesa cultiva absurdul si deriziunea in fata vietii, dar si in fata mortii. Ideea sinuciderii, ca sindrom al societatii actuale, isi gǎseste ecou pe versantul comediei: sa vrei sa te sinucizi si sa te prapadesti de ras.
“PODU` este o piesa unicat cu o tema nemaiauzita. Marilor nostri nihilisti, celor care condamna dezastrul vietii si nesansa nasterii, Paul Ioachim le propune aceasta solutie de compromis: supravietuirea prin actul sinuciderii. Sa vad un asemenea spectacol as risipi oricand ceva din picul vietii.” (Un supravietuitor, Horatiu MALAELE)
Trei destine, trei povesti de viata, trei tipologii umane etern valabile isi dau mana, de fapt, pentru a o lua de la capat. Pentru ca orice ‘sinucidere’ si orice abdicare e un pas spre un nou inceput.
Intr-o farsa a existentei absurde, a deriziunii in fata propriilor neputinte, cu imens umor, un Neinteles, un Indragostit si o Artista vor sta la coada in fata mortii, si vor dezvalui fara mila, in cheie caricaturala propriile drame, tocmai pentru a descoperi Viata.
Paul Ioachim (1930-2002) – important actor roman, dramaturg, scriitor, director de teatru. Infiinteazǎ in 1995, la Buzǎu, locul nasterii sale, Teatrul George Ciprian, pe care-l il si conduce panǎ la disparitia sa, in 2002.
Scrisa in 1964-1965, Podul Sinucigasilor (Podu’) a fost primita cu mare entuziasm de catre actorii Teatrului National de la aceea veme. Au inceput repetiile cu marii actori –Dem Radulescu, Marcel Anghelescu, Mihai Fotino si Coca Andronescu, in regia lui Mihai Berechet, dar din pacate, repetitiile s-au prelungit prea mult, ea ramanand doar o piesa de sertar. Ulterior, a fost citita de catre Sica Alexandrescu, acesta facilitand traducerea ei in limbile germana, maghiara si poloneza, dar, regulile de atunci nu permiteau punerea ei in scena intr-o alta tara, inainte de a fi fost jucata in tara de origine mai intai. Ulterior, piesa intra in atentia Teatrului de Comedie din Bucuresti, unde Radu Beligan, regizorii Lucian Giurchescu si David Esrig, impreuna cu secretarul literar B.Elvin au fost incantati de text. Situatia se repeta si, din cauza cenzurii, punerea ei in scena ramane o problema. In anii ’80 si ’81, regizorii Alexa Visarion si Tudor Marascu, incearca si ei sa faca posibila montarea ei, dar fara nici o reusita.
La sapte ani dupa evenimentele din decembrie ’89, Paul Ioachim reuseste sa-si monteze propria piesa, in teatrul pe care de altfel l-a si infiintat, Teatrul “George Ciprian” din Buzau.
