Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” lansează miercuri, 10 iulie a.c., ora 19.00, la Librăria Humanitas Kretzulescu (Calea Victoriei, nr.45), albumul de şansonete „Paris, mon amour”, un CD care include celebrele piese din spectacolul-colaj cu acelaşi titlu din repertoriul teatrului. Cele 21 de şansonete, reorchestrate şi rearanjate de maestrul Lucian Vlădescu, prim dirijor al Orchestrei Teatrului Naţional de Operetă, beneficiază de interpretarea soliştilor binecunoscuţi în rândul iubitorilor de operetă şi musical, printre care se numara Tina Munteanu, Silvia Şohterus, Bianca Ionescu, Daniela Vlădescu, Gladiola Nițulescu, Florin Budnaru sau Cătălin Petrescu, informeaza institutia teatrala.
Albumul „Paris, mon amour” reprezintă o premieră în România, fiind primul proiect de acest tip inițiat de o instituție muzicală din România, care are ca scop accesibilizarea spectacolului muzical, prin difuzarea, pe suport audio, a pieselor muzicale interpretate în spectacol.
Evenimentul din data de 10 iulie este prima lansare oficială a albumului cu muzica din spectacolul „Paris, mon amour” în București, un eveniment similar având loc în luna mai a acestui an, în cadrul microstagiunii susținute de Teatrul Național de Operetă „Ion Dacian” la Târgu Mureș.
Spectacolul „Paris, mon amour” este una dintre cele mai de succes producții ale instituției, jucată până acum în peste 10 orașe din țară în fața a mii de spectatori. Construit pe structura unui colaj din momente muzicale diferite, „Paris, mon amour” imaginează o lume a Parisului de toate zilele, dar și a Parisului curtezanelor, a florăreselor, a micilor comercianți de stradă și a îndrăgostiților de pretutindeni. Premiera spectacolului a avut loc în aprilie 2010 în Foaierul Teatrului Național de Operetă, amenajat sub forma unei cafenele pariziene, în care spectatorii, așezați la mese, puteau servi un pahar de șampanie și o tartă cu caviar pentru a savura într-un mod cât mai plăcut atmosfera boemului Paris.
Răzvan Ioan Dincă, regizorul spectacolului, declara cu ocazia premierei: „Am vrut să aduc pe scenă un Paris cu parfum de epocă, cel pe care îl vedem în fotografiile sepia, un amestec de superfluu cu profund, de grotesc cu apetisant, de fermecător şi inaccesibil uneori, un oraş al damelor uşoare, al mahalalei cu ştaif şi al amestecului dintre real şi turistic... Cât despre personaje, ele sunt construite în funcţie de situaţia pe care muzica, frazarea muzicală şi uneori versurile o presupun. Sunt adăugate frânturi de viaţă şi sunt aduşi în faţa spectatorilor reprezentanţi ai unor tagme, ai unor zone şi ai unor mentalităţi.”
