Cel de-al patrulea volum din Seria de autor „Samuel Beckett”, aparut in traducerea din limba franceza a Gabrielei si a lui Constantin Abaluta, a iesit recent de sub tipar la Polirom. Cartea apare la numai o luna de lansarea celui de-al treilea volum al seriei dedicate de Editura Polirom laureatului Premiului Nobel pentru Literatura pe anul 1969, unul dintre cei mai profunzi si originali scriitori ai secolului XX.
Volumul Opere 4 reuneste romanele Cum e (1961) si Mercier si Camier (1970), considerate a fi doua dintre cele mai subtile experimente stilistice beckettiene. Avind in centru cupluri de personaje complementare care le prefigureaza pe acelea din piesele sale de teatru si folosind procedee specifice dramaturgiei, fiecare dintre cele doua romane exploreaza o dimensiune distincta a voiajului: timpul sau spatiul. Daca in Cum e naratorul, care se tiraste prin noroi spre dublul sau existential, acorda o importanta esentiala timpului, trezindu-ne constiinta nemarginirii, eternitatii si inexorabilitatii sale, in Mercier si Camier cele doua personaje cutreiera un loc fara identitate, un spatiu labirintic, pluvios si inselator, in cautarea unui „altundeva“ care se destrama de indata ce este atins. Proza fragmentata si limbajul minimalist al celor doua romane anunta deja marile capodopere teatrale beckettiene.
„Beckett a devenit, de fapt, mut, adincit in meditatie, progresind de la frazele englezesti, splendid construite, la cele frantuzesti tot mai succinte, pina la proza lipsita de sintaxa si punctuatie din Cum e si, in ultima instanta, la eliminarea cuvintelor, la pantomime. S-ar putea extrapola un parcurs teoretic al lui Beckett: limbajul, la urma urmei, este tacere la fel de mult ca si sunet, iar pantomima nu-i nimic altceva decit comunicare… doar ca prin limbajul actiunii. Dar limbajul actiunii isi trage expresivitatea din repaus ca si din miscare. Pentru Beckett, sa inceteze cu totul sa creeze ar fi ceva cit se poate de plin de sens: incununarea operei sale, ultimul sau cuvint.” (John Barth)
„Desi impregnat de futilitatea si perspectiva sumbra tipic beckettiene, Mercier si Camier are intr-adevar un aer de sarba-toare; un sentiment de cosmar tocmai risipit pluteste deasupra orasului, iar eroii sai, in ratacirea lor fara tinta, par sa exploreze sovaitor o noua libertate, asa cum autorul exploreaza un nou limbaj.” (John Updike)
Samuel Beckett (1906-1989) s-a nascut in Irlanda, intr-o familie protestanta din clasa de mijloc. A studiat franceza si italiana la Trinity College si a predat o scurta perioada la Campbell College din Belfast si la Scoala Normala Superioara din Paris, unde s-a stabilit definitiv in 1937.
Poet, dramaturg, nuvelist, critic si traducator, reprezentant de marca al literaturii absurdului, Beckett a ilustrat in operele sale lipsa de sens a existentei, dezintegrarea valorilor traditionale si alienarea individului. A publicat numeroase volume de poezii, povestiri, piese de teatru, romane si eseuri critice, dintre care amintim: Eleutheria (1947), Asteptindu-l pe Godot (1949), Sfirsit de partida (1957), Murphy (1938), Molloy (1951), Malone murind (1952), Cum e (1960), Watt (1968), Mercier si Camier (1970). In 1969 i s-a decernat Premiul Nobel pentru Literatura.
In Seria de autor „Samuel Beckett”, la Editura Polirom au aparut volumele Opere I. Integrala prozei scurte si Opere III. Molloy. Malone murind. Nenumitul.
Volumul Opere 4 - fragmente:
Mercier si Camier
Camier sosi primul la intilnire. In sensul ca la sosirea lui Mercier nu era acolo. In realitate, Mercier il devansase cu zece minute incheiate. Deci Mercier, si nu Camier, a fost cel care a sosit primul la intilnire. Dupa ce astepta rabdator cinci minute, scrutind diversele cai de acces pe unde putea aparea prietenul sau, Mercier pleca sa dea o raita care trebuie sa fi durat cam un sfert de ora. Camier la rindul sau, nevazindu-l pe Mercier venind, pleca dupa cinci minute sa dea o mica raita. Revenit la locul intilnirii un sfert de ora mai tirziu, se tot uita zadarnic dupa Mercier. De-nteles. Caci Mercier, asteptind in liniste inca cinci minute la locul convenit, plecase sa-si mai dezmorteasca picioarele, ca sa folosim o expresie ce-i era draga. Camier deci, dupa cinci minute de nauca asteptare, o lua iarasi din loc zicindu-si: Poate dau de el pe una din strazile invecinate. Chiar in clipa asta Mercier, intorcindu-se din mica lui plimbare, care de data asta nu depasise zece minute, vazu indepartindu-se o silueta care in ceata diminetii aducea vag cu Camier, si care era chiar el de fapt. Din nefericire disparu, ca inghitita de caldarim, si Mercier isi relua stationarea. Dar dupa cinci minute pare-se pe cale de-a deveni reglementare pleca, avind nevoie de miscare. Asadar, pret de-o clipa, bucuria lor fu nestavilita, a lui Mercier si a lui Camier, cind dupa cinci si respectiv zece minute de nelinistita hoinareala, aparind simultan la locul intilnirii, dadura nas in nas, pentru prima data din seara precedenta. Era noua si cincizeci.
In timp ce se imbratisau incepu sa ploua, o dezlantuire brusca, orientala. Se repezira spre adapostul in forma de pagoda ce fusese ridicat in acest loc, ca sa slujeasca drept adapost impotriva ploii si a altor intemperii, a vremii ce mai incolo-ncoace. Intunecos si plin de unghere si culcusuri, era pretuit de-ndragostiti ca si de persoanele mai in virsta, barbati si femei. Odata cu porumbeii nostri, un ciine tisni inauntru, urmat numaidecit de-un al doilea. Mercier si Camier se privira, nedumeriti. Nu se imbratisasera pina la capat, dar le era jena sa reinceapa. Cit despre ciini, faceau deja dragoste cu o naturalete desavirsita.
Cum e
decupam cu foarfeca in fisii subtiri aripile de fluturi intii una apoi cealalta si citeodata ca sa mai schimb pe‑amindoua impreuna lasind in libertate trupul dintre ele nicicind asa de bine de‑atunci inainte
s‑a terminat pe moment aici abandonez o aud o soptesc noroiului aici abandonez pentru o clipa viata in lumină se stinge
pe burta in noroi in bezna ma vad nu‑i decit un popas calatoresc decit un repaus
intrebari daca mi‑as pierde deschizatorul de conserve iata un alt obiect sau cind va fi complet gol sacul ceva de genul asta abjecte abjecte epoci eroice vazute din perspectiva celor ce urmeaza pe cind ultima cind frumoasa mea fiecare sobolan are un blütezeit al sau o spun cum o aud
