Americanii au stiut sa intocmeasca scenarii peste scenarii pentru a-l dobori pe Saddam Hussein, dar nu s-au gandit prea mult la ce se va intampla dupa ce il vor ucide sau captura pe tiran. Ei s-au asteptat sa fie primiti cu orez si petale de trandafiri, ca niste eliberatori, dar s-au trezit cu o populatie care nu-i doreste si o gherila urbana sangeroasa.
Irakul "eliberat" a devenit o tara a terorismului, cu numeroase militii inarmate care lupta impotriva "armatei de ocupatie", si o rezistenta populara care persifleaza angajamentul american de a transforma Irakul intr-o tara democrata. Spre Irak se scurg teroristi de toate nationalitatile, si multi dintre ei incearca sa ajunga, ulterior, la granitele israeliene sau dincolo de ele.
Dar ceea ce ingrijoreaza in cel mai inalt grad Israelul e radicalizarea siitilor din sudul Irakului. Siitii reprezinta 60% din totalul populatiei irakiene. Washingtonul a acordat un sprijin politic si financiar nelimitat sefilor irakieni din exil, i-a adus cu avioanele militare la Bagdad si i-a instalat la conducerea noului Irak.
Eliminarea din jocurile politice a conducatorilor siiti locali a constituit marea greseala a americanilor. La universitatile din Ierusalim si Tel Aviv lucreaza cativa dintre specialistii renumiti in istoria siitilor.
Nu numai ei, dar si serviciile speciale secrete israeliene care se confrunta de zeci de ani cu dusmania siita, i-au avertizat pe americani asupra dimensiunii pericolului unei revolte siite si, in special, asupra pericolului unei intelegeri siite iraniano-irakiene. Washingtonul nu a luat in serios alarmele lansate de la Ierusalim.
Asa s-au trezit americanii confruntati cu un adversar redutabil: Moqtada al-Sadr, seicul fanatic comandant al militiilor siite.
Un sondaj recent realizat de americani in Irak consemneaza ca 80% din populatia irakiana sprijina politica extremista a lui Moqtada al-Sadr. Numai 18% din irakieni sustin noul guvern instalat la Bagdad.
Moqtada al-Sadr, un erou mitic pentru multi irakieni
Neinformati suficient, toti trimisii Washingtonului pentru a impune "Pax americana" in Irak i-au transformat pe conducatorii siitilor in dusmanii Statelor Unite si, bineinteles, ai noului guvern irakian.
De altfel, liderul spiritual al siitilor, seicul Sistani, a cerut poporului irakian sa nu respecte "Constitutia provizorie emisa in regim de ocupatie a tarii", anuntand ca nu va colabora cu noul "guvern-marioneta".
Presa israeliana s-a amuzat relatand povestea incredibila petrecuta la Hotelul Madison din Washington, care l-a gazduit pe noul presedinte irakian, Iyad Al-Allawi. Acesta a organizat o receptie fastuoasa in onoarea senatorului american Ted Kennedy. A schimbat de doua ori locul unde trebuia sa aiba loc receptia, dupa ce tot aranjamentul fusese facut.
In cele din urma a decis sa dea receptia in apartamentele personale de la hotel. Cum i s-a parut ca bucatarii si chelnerii se misca prea incet, furios, a pus mana pe o sabie si a vrut sa-i taie capul unuia din bucatari.
Pericolul unui imperiu siit iraniano-irakian
Ierusalimul considera ca foarte reala amenintarea unei invazii iraniene in Irak. In felul acesta s-ar realiza reunificarea populatiei siite care traieste despartita, in ambele parti ale granitelor, si Teheranul ar putea alipi sudul Irakului. Un vis megalomanic, "Imperiul Marelui Iran", nutrit dintotdeauna de conducatorii iranieni.
Abia atunci, comenteaza cu ironie Orly Azulai, in cotidianul ebraic "Iediot Aharonot", presedintele George W. Bush va inscrie in agenda marilor sale realizari, aparitia unei puternice tari musulmane extremiste, dusmanoasa fata de Occident si mai periculoasa decat Irakul inaintea invaziei americane.
Iranul de astazi, dupa prabusirea lui Saddam Hussein, ingrijoreaza enorm centrele de putere israeliene. Iranienii continua sa-si construiasca centrale atomice, primul pas spre fabricarea bombei atomice. Generalul Eliezer Shkedi, noul comandant al Aviatiei militare israeliene, considera ca pericolul exterminarii poporului evreu n-a disparut.
In Israel traieste cea mai compacta concentrare evreiasca, un atac atomic ar ameninta insasi existenta poporului evreu. Un Iran inarmat cu arme nucleare ar constitui o amenintare teribila. "Noi nu avem voie sa gresim", a declarat generalul, dand de inteles ca pilotii israelieni nu va permite iranienilor sa ajunga la faza operativa a fabricarii armamentului nuclear.
Iranul poseda deja racheta "Shihab 3", si lauda perfomanta ei de a ajunge la Tel Aviv. Deocamdata insa, nu "Shihab 3" cu ogive nucleare ameninta Israelul, ci cele 10.000 de rachete instalate de "Hezbollah" in Liban, la granita de sud cu Israelul. Rachetele au fost aduse din Iran, prin filiera Irak-Siria-Liban. Aprovizionarea fortelor Hezbollah se face prin aceeasi filiera.
60% din atentatele palestinienienilor sunt realizate cu logistica si banii Hezbollah. Cand va veni momentul, spune generalul Eliezer Shkedi, vom incheia socotelile, o data pentru totdeauna, cu aceste patru forte dusmanoase: Iran, Siria, Liban si Hezbollah. "Cu toate o data"?, l-a intrebat ziaristul. "No problem", a raspuns cat se poate de serios noul comandant al aviatiei militare israeliene.
