Este singurul pensionar, la propriu, dintre cei 112 membri ai delegatiei. Anul trecut, Babii a profitat de restructurarea din cadrul MApN si a optat pentru pensionare, cu gradul de locotenent-colonel. In august, ardeleanul va egala recordul celor mai multe prezente la Olimpiada, sase, record care ii apartine Liei Manoliu.
De 28 de ani se lupta cu aceeasi obsesie a perfectiunii: “decarul”. Adica sa trimita glontul intr-un cerc cu diametrul de numai noua milimetri.
Tirul a adus, in urma cu 52 de ani, prima medalie de aur in palmaresul olimpic al Romaniei, prin Iosif Sirbu. De atunci, alti patru tragatori au reusit aceasta performanta. Sorin Babii este ultimul dintre ei.
Drumul olimpic al lui Babii a inceput in 1984, la Los Angeles, cu exact 20 de ani in urma. In 1988, la Seul, a avut sansa nesperata sa faca o halta in Olimp. Atunci i-a invins pe toti cei 43 de specialisti ai probei de pistol liber, veniti din 31 de tari pentru a se alinia la startul concursului olimpic din capitala Coreei de Sud.
Sorin are 41 de ani, este casatorit, iar acasa il asteapta trei fetite. El continua sa indure cu stoicism conditiile cazone ale cantonamentului de la poligonul “Iosif Sirbu”, situat in padurea Baneasa. Consecventa lui pare inexplicabila, tinind cont ca tirul este un sport fara spectatori, iar recompensele financiare sint simbolice. In cazul sau, pasiunea le-a suplinit pe toate.
Amintirile il chinuiesc
La antrenamente, Sorin Babii are exact aceleasi trairi ca la virsta de 13 ani, cind a fost selectionat pentru acest sport. Dupa o sedinta de pregatire de doua ore, in care echilibrul psihic este cuvintul de ordine, are o iesire necontrolata. “Incredibil! De ce intotdeauna la ultimul foc?”, striga el, izbind cu pumnul in masa.
Trasese un 9,2, ceea ce pentru “muritorii de rind” inseamna aproape perfect. Pentru Babii este insa o eroare de neacceptat. Sportivul continua sa fie bintuit de fantomele trecutului. Nu reuseste sa uite ca, in 1992, la Olimpiada de la Barcelona, s-a aflat in fruntea clasamentului pina la ultimul cartus, cind a tras doar 8,9 si s-a ales cu bronzul.
Paradoxal este ca, desi pe durata unui concurs nu se misca decit citiva centimetri, la sfirsit este mai slab cu un kilogram, exact greutatea pistolului. Se poarta cu arma ca si cind ar fi din cristal. Nu pentru ca valoreaza peste 1.000 de euro, ci pentru ca este singurul sau aliat in lupta inegala cu perfectiunea.
“In ‘88, am primit 16.200 de lei”
Va mai amintiti prima Olimpiada la care ati participat?
A fost singura participare pentru care nu a trebuit sa trec mai intii printr-o campanie de calificare. Era la latitudinea Comitetului Olimpic Roman ce sportivi trimite la Los Angeles. Tin minte ca toata lumea ma intreba: “Dom’le, daca te trimitem, o sa iei medalie?”. Iar eu, normal, le-am spus ce doreau sa auda.
In final, m-am clasat pe locul 11, dar nimeni nu mi-a reprosat ceva.
Aurul de la Seul a fost obtinut cu noroc?
In tir nu se poate vorbi de noroc, ci de pregatire. In plus, conteaza enorm echilibrul psihic, mai mult chiar si decit pregatirea tehnico-tactica. Sincer, n-am plecat la Seul cu gindul la medalia de aur, dar ma simteam in stare sa urc pe podium. Tin minte ca toti cei din delegatie au fost foarte surprinsi, mai ales ca am cistigat chiar in ziua de debut a Olimpiadei.
Ce premiu v-a acordat statul roman pentru aceasta performanta?
A fost o poveste intreaga. Am primit 16.200 de lei, bani din care mi-am cumparat un televizor marca “Telecolor”. Evident, dupa ce in prealabil am obtinut o aprobare speciala. Inainte de Olimpiada se tineau tot felul de sedinte in care, pentru a ne motiva, ne-au promis tot felul de premii. Pina la urma, ne-au dat si cite un video-player cu inregistrare.
Ati socotit vreodata cite cartuse ati tras in cariera?
N-am contabilizat, dar sa tot fie peste 300.000 de cartuse.
Ca sportiv legitimat la Steaua, ce grad aveti in armata?
Acum, sint un simplu pensionar (ride). Anul trecut, am profitat de o conjunctura favorabila si m-am pensionat printr-o ordonanta, cu gradul de locotenent-colonel. Conform obiceiului de pe vremuri, si eu am ajuns la Steaua cind trebuia sa fac armata. Am inceput ca soldat si am trecut prin toate etapele. Am facut arest (ride). Veneam pe la unitate doar la sedinte si cind trebuia sa votam.
Ati fost vreodata tentat sa va angajati in trupele speciale de elita?
Mi-ar fi placut. Chiar m-am gindit sa fac acest pas, dar sportul de performanta nu mi-a lasat timp pentru asa ceva.
Cu ani in urma, tragatorii mai luau inainte cite un pahar de alcool pentru a scapa de emotii. Acum se mai practica?
Nu, pentru ca este interzis. Acum, unii, dar prea putini, mai folosesc substante interzise, cum ar fi beta-blocantele, care iti dau o stare de liniste. Risca prea mult insa, intrucit controalele antidoping sint foarte dese si tot mai performante. Este aproape imposibil sa trisezi.
Atena va insemna a sasea participare la Olimpiada. Este ceva special?
Chiar foarte special. In 2002 am decis sa ma retrag. Am revenit insa anul trecut, tocmai pentru ca am vrut sa egalez recordul Liei Manoliu. Mai mult decit atit, am sperat din tot sufletul sa fiu desemnat portdrapel la festivitatea de deschidere. Ar fi fost o mare onoare pentru mine, pe care cred ca o meritam. Acum, dupa ce forul olimpic mi-a refuzat aceasta dorinta, ma simt dezamagit.
Sper ca Atena sa nu fie ultima mea Olimpiada. Poate la Beijing, peste patru ani, voi fi desemnat sa duc drapelul.
Parerea specialistului
Dupa atitia ani, este normal ca la Sorin sa apara o uzura inerenta. S-a mobilizat insa in mod deosebit pentru aceasta Olimpiada, care ar putea fi ultima. Are mari sanse sa intre in finala de opt la pistol liber. Din aceasta faza, orice este posibil. De curind, a schimbat pistolul cu aer comprimat, ceea ce nu e tocmai recomandat inainte de o asemenea competitie.
E ca si cum ai concura la curse pe o masina necunoscuta. Dar, uneori, elementul de noutate te poate stimula.
(Corneliu Ion, antrenorul lotului national de tir)
