Nu s-a intimplat in epoca dacilor sau a lui Mihai Viteazul, si nici in alte vremuri cind ursul avea coada mai lunga si marile erau mai largi. S-a petrecut ca ieri-alaltaieri, cind Adrian Nastase ne-a anuntat infiintarea unui consiliu sau comitet pentru atragerea investitorilor straini.
Organismul, un balon de sapun dificil de pus pe o baza juridica, era condus de Ion Tiriac si-i avea printre membri si pe Klaus Mangolt, om greu, cu foste responsabilitati la Mercedes Benz.
Ei bine, acest consiliu de oameni credibili in lumea finantei, cu prestigiul lor mai presus de orice indoiala, urmau sa convinga, sa atraga sau chiar sa aduca investitori straini intr-o Romanie atit de golita de coruptie. Acel consiliu, conform putinelor informatii publice aparute in materie, s-ar fi intilnit cel putin o data. La Snagov, chiar intr-una din vilele in care a stat Nicolae Ceausescu.
Ca sa nu ne mai intindem cu povestea. Prima mare investitie straina la care au aparut unii membri ai organismului fantomatic initiat de Adrian Nastase a fost semnarea contractului cu EADS, in prezenta cancelarului Gerhard Schroeder. Numai ca acolo, ca in bancul de la Radio Erevan, atit de drag lui Ion Tiriac (l-a spus cel putin de o suta de ori), nu ni s-a dat, ci ni s-a luat.
Cu alte cuvinte, nu a fost adus in Romania un investitor cu un miliard de euro, ci Romania urma sa plateasca. Intii cu ajutorul Uniunii Europene, apoi prin imprumuturi interne si externe, apoi de la buget. Si, ca in acelasi banc de la Radio Erevan (de unde fostul tenisman isi selecteaza glumele simplute), lucrurile se clarifica si se rasclarifica.
Ba premierul a spus ca a mutat proiectul de la guvern la Ministerul Administratiei si Internelor “pentru a nu satisface grupuri de interese”, asta cind toata lumea interesata de caz stie ca proiectul securizarii frontierelor a fost mutat la Interne exact pentru a evita standardele europene (un alt tip de sistem agreat de UE) si pentru a putea face loc unui grup de interese si unui
standard neacceptat de UE.
Bancul de la Radio Erevan este inca departe de a se fi terminat. Unii spun ca fantomaticul contract cu EADS ascunde bani pentru campania electorala. Care campanie electorala? Unii zic ca a PSD-ului sau chiar a lui Adrian Nastase.
De-aia investitorii romani se bat ca orbii pentru a se agata de un contract ce putea fi facut in standarde UE, cu mai putini bani si cu o serioasa contributie de la Bruxelles. Altii, apropiati de Adrian Nastase, zic, fugi, domnule, contractul cu EADS este comanda cancelarului Schroeder. El a pus conditii. Si lui ii trebuie pentru alegeri.
Bate sau nu bate Radio Erevan peste Ocean (unde Tiriac este ca Florin Calinescu dincolo de Curtici)? De ce ne tocati voi cu transparenta si cu democratia, cind primele cuvinte ale lui George W. Bush au fost “faceti contractul cu Bechtel”?! Romanii vorbesc despre comisionul incasat de politicienii indigeni, in vreme ce acuzatii fac insistente trimiteri peste Ocean.
Si acolo preseaza campania electorala.
Stie cineva de la Bruxelles sau de la Washington, sau de la Londra si Paris ce se intimpla la Erevan? Destul de vag! Adevarul este ca prin tarile indepartate ale prietenilor se pot petrece multe lucruri indoielnice. Chiar de neverificat (e buna si brambureala la ceva!).
Un lucru incepe sa se contureze. Prieteniile importante ale sefilor din depresiunile estice costa din ce in ce mai mult. Un combinat de otel, unul de aluminiu, fabrici de ciment, autostrazi, proiecte de securizare, vapoare vechi etc. Vorba ceea, prin aceste locuri nu se stie niciodata. Ni s-a luat sau ni s-a dat!
