Demersul Coaliţiei pentru un Parlament Curat este exact ceea ce avea nevoie Romania la acest moment. Iar reacţia furbund-isterică a PSD, PUR şi PRM arată că are succes, cred că mult peste ce se aşteptau chiar iniţiatorii.

Era nevoie de aşa ceva pentru că Romania cam epuizase posibilităţile de a lupta cu corupţia la nivel legislativ. Politicienii au bifat conştiincioşi agenda cu care veneau experţii străini şi romani in domeniu: conflicte de interese, declararea averilor, accesul la informaţiile publice, instituţii extraordinare (PNA).

Chiar dacă legile respective au fost create cit să lase ceva portiţe de schimbare, ele există. Şi totuşi, corupţia nu doar că nu a fost limitată, ci a crescut considerabil in ultimii ani. Corupţia in Romania a ajuns in cea mai gravă formă, cunoscută in literatura de specialitate drept „captura statului”.

Este vorba despre instituţii care funcţionează in favoarea unor grupuri de interese care au legătură cu politicul, afacerile şi media. Iar cind statul este capturat, simplele articole din legi nu sint de ajuns, pentru că pur şi simplu statul nu funcţionează pentru a le aplica nediscriminatoriu.

S-a ajuns la senzaţia că toată lumea vorbeşte despre corupţie, dar aceasta rămine un fenomen stratosferic, nu există corupţi reali decit de la un nivel in jos. Romania este o ţară coruptă, dar cu cei mai cinstiţi miniştri, parlamentari şi, in general, politicieni.

După ce au susţinut activ prin lobby şi expertiză toate măsurile legislative pomenite mai sus, ONG-urile cele mai credibile din Romania se vedeau in faţa unei dileme groaznice: agenda legală era satisfăcută, dar problema răminea. Era nevoie de o nouă strategie, mai dură, prin care să arate cu degetul.

Cum corupţia pleacă dinspre politic, atunci nu se poate lupta cu ea decit la nivel politic, spunind liderilor: puteţi să ii protejaţi pe corupţi, este imoral, dar e dreptul vostru. Şi este dreptul nostru de a face scandal din cauza asta.

Lista cu corupţi este intr-adevăr lungă, mult mai lungă decit m-am aşteptat. Este de apreciat tocmai aplicarea strictă a criteriilor convenite. Şi asta spune multe despre mocirla in care s-a ajuns in aceşti ani. Octavian Ştireanu este indignat pentru că i se reproşează că a luat casă de la ANL.

Probabil că in sinea sa domnul Ştireanu se simte sincer nedreptăţit: la urma urmei, la cit au furat alţii, o biată casă nu e mare lucru. Acest tip de argument este destul de iritant.

Dacă se ajunge la ideea că este in regulă ca un consilier prezidenţial să ia casă de la ANL, chiar şi in programul de credite obişnuit şi nu in programul case pentru tineri, atunci de ce plăteşte constribuabilul pentru ANL? Care este logica acestei instituţii? Octavian Ştireanu a crezut că face şi el o mică

invirteală, nu chiar un furt de tip Iacubov, dar tot imoral se cheamă.

Principalul argument al contestatarilor este: să lăsăm justiţia să işi facă treaba. Dar tocmai asta este problema, că justiţia nu işi face treaba, altfel nu se ajungea aici. S-au dat de ceasul morţii să compromită acţiunea. Au spus că este motivată politic, că este obscură.

O simplă vizită la site-ul www.contracoruptie.ong.ro putea să lămurească totul, de la iniţiatori la finanţatori.

In treacăt fie spus, toată acţiunea a costat cam cită publicitate incasează postul Antena 1 intr-o singură zi sau cam cit imi inchipui eu că este profitul lui Dan Voiculescu din afaceri cu statul intr-o jumătate de zi.

Intr-o scrisoare publică de-a dreptul isterică, liderul PUR se plinge că i se incalcă un drept constituţional prin includerea pe listă. Ideea că cei care controlează strict şi abuziv instituţiile statului şi media se simt nedreptăţi şi abuzaţi de nişte ONG-uri este destul de amuzantă.

„Studiez posibilitatea ca, in afara delictelor de calomnie şi insultă, să vă acţionez in judecată şi pentru incălcarea articolelor din Constituţie şi din lege care interzic totalitarismul politic de tip comunist şi care asigură funcţionarea principiilor statului de drept”, spune Dan Voiculescu in plingerea sa publică şi

scoate fără să vrea cea mai delicioasă probă de prostie spusă public pe care am citit-o in ultima vreme.

In acest conflict, presa a fost pe cit posibil de partea ONG-urilor, semn că indiferent de ordinele patronilor, cei mai mulţi jurnalişti ştiu in sinea lor cine are dreptate in această poveste.

Iar emisiunea de la Antena 1 intitulată „Fluturaşii otrăviţi”, in care moderatorul Mihai Gidea a funcţionat pe post de procuror proletcultist, spune multe şi despre pericolul amestecului dintre media, afaceri şi polica.

Imoralii nu doar că nu se ascund, dar au la dispoziţie puterea media pentru a da de pămint cu cei care militează pentru onestitate. Şi se găsesc jurnalişti de plastilină care să joace prost rolul de reprezentant indignat al poporului muncitor.

Acţiunea masivă de compromitere prin emisiuni regizate, prin piratarea fluturaşilor Coaliţiei in mai multe judeţe, intimidarea prin procese care vor fi cert pierdute, dacă nu in Romania, atunci la CEDO, atacurile permanente ale liderilor PSD faţă de acţiune, toate acestea arată succesul de care vorbeam la inceput.

Pentru prima dată, corupţii au coborit din stratosferă şi ştim despre ce vorbim.