Evolutia pietei monetare interbancare de saptamana trecuta reflecta o schimbare de strategie a Bancii Nationale a Romaniei in abordarea politicii de dobanzi.

In conditiile in care BNR a operat inca o reducere a dobanzii de interventie cu 0,5%, de la nivelul de 17%, piata monetara s-a confruntat cu un surplus de lei pe care, de data aceasta, banca centrala nu a mai dorit sa-l atraga la nivelul dobanzii de interventie.

In aceste conditii, dobanzile pe piata interbancara au coborat pana la 0%, fortand bancile sa-si plaseze disponibilitatile la o dobanda de 5%, ca facilitate de depozit a BNR. Dupa schimbarea strategiei din piata valutara, unde cursul de schimb al leului a devenit imprevizibil, cu variatii de pana la 1000 de lei pe zi, BNR abordeaza acceasi politica si pe piata monetara.

Evolutia dobanzilor devine astfel imprevizibila, dupa ce, o lunga perioada de timp, bancile comerciale s-au complacut in situatia de a se baza pe politica BNR de a steriliza periodic surplusul de lichiditate.

Aceasta situatie induce, pe termen scurt, pierderi pentru bancile comerciale, care sunt nevoite acum sa-si reanalizeze politica de dobanzi - cu efecte imediate asupra trendului dobanzilor pasive (dobanzile bonificate de banci), dar mai ales asupra celor active (dobanzile percepute de banci). Se prefigureaza astfel o schimbare a strategiei bancilor comerciale cu privire la creditele acordate.

Modificarea structurii economiilor agentilor economici si populatiei in favoarea depozitelor in lei si intentia BNR de a permite companiilor sa vanda si sa cumpere liber valuta va determina, in scurt timp, o crestere a lichiditatilor in lei pe piata monetara.

Luand in considerare si intentia autoritatilor de a se finanta la dobanzi cu o singura cifra si de a renunta la titlurile de stat pentru persoanele fizice se contureaza o mare problema pentru bancile comerciale de a gasi noi posibilitati de plasament a disponibilitatilor in moneda nationala.

Poate absorbi economia nationala aceasta lichiditate? In ultima perioada, creditele de consum, creditele imobiliare si ipotecare au reprezentat un debuseu pentru absorbirea lichiditatii din banci chiar daca efectele asupra deficitului de cont curent au fost de crestere ale acestuia pana la un nivel care acum devine periculos.

Agentii economici se confrunta cu doua mari probleme atunci cand doresc sa acceseze credite bancare pentru investitii. Pe de o parte, este nevoie de a finanta activitati care asigura o rata de rentabilitate superioara costului finantarii si, pe de alta parte, sa aiba posibilitatea de a acoperi garantiile solicitate de banci.

Astfel, bancile comerciale trebuie sa-si adapteze politica de creditare la nivelul potentialului economic al companiilor daca vor sa gaseasca un debuseu pentru disponibilitatile in lei.

Costul creditelor in lei este inca ridicat, iar obligatia bancilor comerciale de a afisa acest cost poate determina bancile, prin influenta asupra eventualilor solicitanti - mai ales pentru creditele de consum - sa reduca aceste costuri prin reducerea dobanzilor pasive, dar si prin micsorarea marjei de profit.

De asemenea, evolutia cursului de schimb a determinat si o ieftinire a creditelor in valuta, desi anul trecut bancherii atrageau atentia ca persoanele care se imprumuta in valuta se expun riscului de curs valutar.

Cele mai afectate de noua evolutie a dobanzilor interbancare sunt bancile mici, care au o dobanda medie pasiva mult mai sensibila in comparatie cu bancile cu un portofoliu mare de clienti. De altfel, se observa ca bancile mai mici au inceput deja sa reduca dobanzile la depozite.

Cei care prefera sa-si pastreze economiile in lei trebuie sa opteze pentru depozitele pe termen lung, deoarece atat reprezentantii BNR, cat si cei ai bancilor comerciale, apreciaza ca de la o luna la alta nivelul dobanzilor va scadea continuu.

In perspectiva liberalizarii contului de capital, este binevenita o reducere consistenta a dobanzilor pentru a descuraja fondurile speculative straine sa profite de ecartul mare dintre dobanzile la lei si cele la euro sau dolar.

Problemele apar atunci cand veniturile din dobanzi nu mai satisfac clientul, caz in care acesta urmareste alta optiune de plasament, cum este bursa, sau isi foloseste economiile pentru consum.

Daca, in primul caz, acest comportament poate stimula piata de capital cu riscul de a ajunge chiar la o supraevaluare a preturilor celor mai lichide actiuni, orientarea economiilor spre consum determina automat o inflamare a preturilor.

BNR recunoaste, prin reprezentantii sai, ca utilizarea politicii monetare si valutare pentru scaderea inflatiei este limitata de politica bugetara si de performantele economiei nationale.

Aceasta atitudine prudenta a BNR cu privire la tinta de inflatie pe anul 2005 transfera cea mai mare parte a responsabilitatii pe umerii noilor guvernanti, care vor trebui sa reduca arieratele din economie si sa adopte o politica prudenta in ceea ce priveste veniturile bugetare.