Noutati la Humanitas

de     HotNews.ro
Marţi, 8 februarie 2005, 0:00


SUB PIELE / Michel Faber
colectia Raftul intai
traducere din engleza de Domnica Drumes

Ca sa arate ca un om, Isserley si-a tradat specia si propria natura. Pe o autostrada din muntii Scotiei, ea iese in fiecare zi la vanatoare de autostopisti tineri si musculosi. Inceput de pulp fiction, s-ar putea crede. Pe care ii aduce la ferma Ablach, pentru a fi transati si procesati.

Sa fie roman politist? Iar apoi trimisi intr-o tara indepartata, in care carnea de vodsel se vinde la pretul oxigenului pe o luna. Science fiction? Distopie? Sau, poate, nu exista tradare intre specii, pentru ca toti suntem la fel sub piele -- iar categorizarea pe specii biologice (sau genuri literare) devine un nonsens, inutila sau amorala.

E limpede ca romanul Sub piele rezista clasificarilor, totusi poate fi descris ca un science fiction mundan, in sensul ca se intampla aici si acum, cu influente din proza lui Kafka, Vonnegut, Huxley sau Orwell.

Foarte economic scris, romanul nu da lectii, dar pune probleme de morala mai putin obisnuite -- cum ar fi interspecialitatea (grija intre specii), canibalismul, vegetarianismul sau tehnologiile corpului. Cu un destin literar pe masura, Sub piele ar putea deveni noul 1984 al secolului care tocmai a inceput.

MEMORIILE VACUTEI MU / Bernardo Atxaga
colectia Cartea de pe noptiera
traducere din spaniola de Ileana Scipione

Micul ei roman de formare: prima zapada, primele primejdii, primul dialog cu vocea interioara careia oamenii religiosi ii spun "inger pazitor", iar filozofii "constiinta", impuscaturi, moartea unui om apropiat, o prietenie, o evadare, o despartire -- toate acestea ar putea parea cunoscute.

Numai ca ea este, fara nici o metafora, o vaca, iar o asemenea identitate, nu-i asa, schimba putin perspectiva. Abia acum se poate spune cu temei ca istoria are si cap, si coada. Cartea aceasta, in care apare ca vedeta si La Vache qui Rit, face parte din categoria rara a povestilor la care copiii se amuza, iar adultii se delecteaza.
Opinia criticului: Nu-i usor sa spui "Mu" la persoana I fara sa te faci de ras. Daca iti reuseste, nu mai e nevoie de alte dovezi ca mecanismele scrisului -- inima? mintea? pixul? -- functioneaza perfect.


INMORMANTARE VESELA / Ludmila Ulitkaia
colectia Cartea de pe noptiera
traducere din rusa de Gabriela Russo

In New York, o societate pestrita de emigranti rusi se aduna la capataiul unui pictor bolnav. Si, dintr-o data, o mica Moscova care nu crede in lacrimi, dar intelege suferinta si pasiunea se naste in mijlocul zgarie-norilor. Toti cei de fata au avut curajul sa taie in doua linia incurcata a vietii si sa aleaga exilul. Toti vorbesc o limba hibrida, o rusa presarata cu americanisme.

Toti au avut macar intr-o noapte "visul emigrantului", cel in care te intorci in tara si nu mai poti pleca. Toate persoanele feminine au o poveste in care pictorul a jucat si el un rol.
Un roman si trist, si vesel. Cu happy end, macar pentru cine il merita cel mai mult. Sfatul criticului: Nu ratati scena intalnirii dintre rabin si preotul ortodox. Doar scriitorilor de prima mana le reuseste asa ceva.


EROAREA LUI DESCARTES. EMOTIILE, RATIUNEA SI CREIERUL UMAN / Antonio R. Damasio
colectia Pasi peste granite
traducere din engleza de Irina Tanasescu

In vara lui 1848, Phineas Gage, muncitor feroviar, sufera un accident teribil: in urma unei explozii, o bara metalica ii trece prin cap. Isi revine surprinzator, dar si mai surprinzatoare sunt efectele accidentului: fara sa piarda nimic din cunostintele si capacitatile pe care le avusese, firea lui Phineas Gage se schimba radical. Devine insensibil, pierde orice urma de afectivitate.

In plus, e incapabil sa mai ia hotarari, iar viata lui se destrama.
Pornind de la acest caz clasic, Antonio Damasio analizeaza efectele lezarii lobului frontal al creierului si observa ca insensibilizarea afectiva e mereu insotita de disfunctii ale capacitatii de a rationa.

Ipoteza lui Damasio, sustinuta de numeroase dovezi, e ca ratiunea se intemeiaza pe emotii si sentimente, cu alte cuvinte, ca nu exista o ratiune pura, rupta de celelalte functii ale creierului si de corp. Eroarea lui Descartes consta in distinctia arbitrara operata de filozoful francez intre minte si corp, eroare perpetuata de traditia culturala occidentala.
Aparuta in 1994, tradusa in peste 20 de limbi, Eroarea lui Descartes a reprezentat una dintre cele mai fascinante provocari adresate atat biologilor si medicilor, cat si filozofilor. Antonio Damasio, neurolog american de prim rang, sintetizeaza cunostintele despre functionarea creierului si le raporteaza la procesele mintale, intr-o pasionanta incercare de explicare a ratiunii umane.


ZEUL SI HIMERA / Rudolf Kassner
Colectia Eseu
antologie, prefata, traducere si note de Mihnea Moroianu

"Exista ganduri, mai mult sau mai putin dificile, greu de descifrat, care provin din ganduri si care raman in vecii vecilor ganduri. Bazate pe schema A = A, ele nu pot realiza nimic mai inalt decat sa puna lucrurile in miscare, ceea ce vrea sa zica: sa-si transmita mai departe miscarea, asa cum o bila de biliard isi cedeaza miscarea unei alte bile.

Miscarea asta nu inseamna Metamorfoza, desi e deseori confundata cu ea. Exista apoi ganduri care nu sunt decat viata, insufletire, integralitate, expresie a acestei integralitati, nu dificile in sine, dar in pozitie dificila, greu accesibile precum manastirile de la muntele Athos. Aici se ascunde ceea ce numesc eu Metamorfoza." (Rudolf Kassner)


REMEMORARE SI UITARE. SCRIERI DE ISTORIE A ARTEI / Anca Oroveanu
in afara colectiilor

Cititorul va avea ocazia sa descopere, in paginile acestei carti, nu numai un tip de autor diferit de zarva curenta a ambitiilor publice, ci si un domeniu care, la noi, nu are recunoasterea pe care o merita: istoria artei.

Pe scena "umanioarelor" noastre se cultiva abundent literatura, critica literara, eseistica filozofica, dar intr-o mult mai mica masura "studiile vizuale", reflexia asupra imaginii, asupra importantei ei in fiziologia unei culturi intregi si sanatoase. Artele par condamnate la ornamentica, la minorat, la marginalitate. Pe acest fundal, Anca Oroveanu e o aparitie salutara.

Pentru ea nu exista segregatie intre idei si domenii. Roland Barthes, Baudelaire, Walter Benjamin sau Susan Sontag fac parte din aceeasi lume cu Alberti, Arcimboldo, Horia Bernea si arta fotografica. Muzeul si biblioteca convietuiesc intr-o fertila naturalete.

Recuperarea universalului acolo unde s-a instalat, abuziv, suficienta unor departajari idiosincratice face parte din efectele colaterale ale cartii de fata, o carte ale carei virtuti penduleaza, provocator, intre pedagogie si ingeniozitate, intre temeinicie afirmativa si interogatie.

"Rememorarea" despre care, datorita discretiei ei genuine, ea nu vorbeste in chip direct este rememorarea unei atitudini a inteligentei, imuna la mode si conjuncturi, chiar daca e, mereu, "bransata", mereu "la zi". Din acest punct de vedere, textul care ni se ofera e o igienica anamneza, cu alte cuvinte o calma, prietenoasa terapie. (Andrei Plesu)


















72 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Sâmbătă