Adrian Nastase avea dreptate: economia duduie. Explozia creditului pentru populatie in ultimii ani, stabilizarea si cresterea economica maresc ponderea clasei de mijloc. Uriase schimbari de mentalitate au deja loc si acestea vor afecta si mediul politic. Pe termen lung, vor avea de cistigat partidele politice care profita de acest val.
Pe fetele crispate ale economistilor se simte o ingrijorare care pare bizara dupa 15 ani de inflatie galopanta, curs de schimb bezmetic si saracire masiva: e criza de crestere. Ei bine, suna incredibil: romanii dau in patima consumului.
Profita de asta noua clasa de mijloc care se extinde cu o viteza fantastica, pe mai multe paliere. Cel mai bun indicator, la nivel de pregatire similiar salariile din firmele romanesti tind sa egalizeze salariile din multinationale.
Cine stie ce insemna pina acum sa lucrezi la multinationala intelege dimensiunea acestei schimbari. Salariile cresc, iar cota unica aduce alte noutati. Putini romani isi negociau pina acum salariul brut. Se vorbea despre „bani in mina".
In logica de tranzitie, nu conta ce se plateste la stat, ci doar ce ramine, cum insela patronul fiscul era treaba lui. De foarte multe ori, se platea salariul minim pe cartea de munca si restul se primea in plic.
Cota unica a provocat un soc acestei logici: doar cei putini care negociasera brut s-au trezit automat cu mai multi bani in buzunar. Restul au stat cu emotii, patronii puteau sa creasca sau nu salariul „in mina". Aveau tot dreptul sa nu o faca din moment ce ei asta negociasera la angajare.
Socul cotei unice s-a suprapus peste un alt fenomen care preseaza de vreo doi ani pentru responsabilitate fiscala: creditul. Mentalitatea de tranzitie era indiferenta la credit: atit am in mina, cu atit ma descurc.
De cind a explodat creditul, romanii au inteles ca o suma pe cartea de munca inseamna venit real mai mare decit aceeasi bani in plic, pentru ca permite imprumutul. Cind altii isi iau masina, mobila, chiar casa cu credit, apar intrebarile daca mai merita sa stai la actualul loc de munca sau cauti altceva.
La un palier mai jos, transformarea are loc prin alte metode, in primul rind prin munca in strainatate. Chiar si in orase mici unde preturile la apartamente se prabusisera in urma cu citiva ani, se simte un boom.
Romanii veniti rar in tara platesc mult pentru a avea o casa, nici nu au timp sa se tirguiasca pentru ca trebuie sa plece repede inapoi. Dar cei mai multi isi construiesc case pe pamint, numarul de autorizatii a crescut in fiecare an. Aceasta generatie de migranti va schimba satul.
Un studiu de caz din 2003 facea un calcul banal pe o comuna din Vrancea: 100 euro/luna, pe gospodarie, trimisi acasa de cei care lucrau in Italia, insemna in total de patru ori bugetul comunei, cu tot cu fonduri europene atrase. Bani gestionati direct de indivizi, care nu se pierd in circuite de coruptie, cea mai buna forma de ajutor dinspre UE.
O clasa de indivizi autonomi de stat, cei mai multi dintre ei investind in case, mobila si masini, dar unii deschizind deja mici afaceri (constructii, transporturi internationale pentru ceilalti, exista atunci o linie de microbuze regulata intre acea comuna din Vrancea si Roma).
De atunci lucrurile au luat amploare, retelele de migratie s-au complicat, au cuprins firme private si autoritati, cum se vede din ultimul scandal al opririi autobuzelor in Spania.
Paradigma politologica de tranzitie spunea ca slabiciunea patologica a partidelor de dreapta din Romania se datora lipsei unei baze sociale. Fara o clasa de mijloc, nu ai un bazin de votanti. De unde dependenta sistemului politic de personalitatea lui Ion Iliescu, omul care a personificat frica de schimbare. Paradigma trebuie ajustata.
Acest nou popor care imprumuta intr-un ritm nebun si se inghesuie in hipermarketuri va schimba curind echilibrul de forte.
Investitiile straine din ultima generatie se vor extinde spre zone pina acum uitate pentru ca Bucurestiul si centrele traditionale de bogatie din vest vor da semne de saturare si concurenta va deveni foarte dura.
Braila tocmai a deschis primul hipermarket, pentru ca oamenii care cistiga bine sa nu mai mearga la Galati. Zestrea de voturi cu care s-a obisnuit PSD din astfel de zone se va subtia si acest partid va trebui sa isi modernizeze si electoratul, nu doar numele. Paradoxal este ca se intoarce acum in timp, la Ion Iliescu.
Daca noua epoca „Iliescu" va fi foarte lunga, PSD va deveni din partid cu vocatie guvernamentala, partid aflat in opozitie cu istoria. Fostul PRM bijbiie sub dictatura capricioasa a presedintelui sau de onoare. Pentru el va exista un bazin sigur, dar limitat, de nostalgici, frustrati si pierzatori ai tranzitiei.
Cum cautarea unei alte identitati tinde sa devina o permanenta, acestia s-ar putea imparti intre PPRM si alte centre ale extremismului in formare (PNG de exemplu). PNL si PD traiesc cu fantoma CDR si se tem de esec. Greseala CDR a fost ca nu a stiut pe cine sa se bazeze.
A incercat sa impace pe toata lumea si i-a nemultumit pe toti. Traian Basescu si guvernul(lele) sale vor cistiga pe termen lung daca se vor baza pe romanii care intr-adevar traiesc mai bine.
De exemplu, se poate pune intrebarea citi dintre ei au timp si chef sa iasa in strada sa protesteze la schimbarea Codului Muncii. Care cod, oricum ar suna el, este ignorat cu brio de firmele din economia reala si nesindicalizata si de cultivatorii de capsuni din Spania.
