Euromania integrarii

"Muntele vrajit" de la Moroeni

de Andreea Tudorica, Vladimir Ioan     Jurnalul National
Luni, 16 mai 2005, 0:00

HOTEL DE LUX. Pentru unii pacienti, oropsitul sanatoriu este raiul pe pamant in comparatie cu "acasa"

Sanatoriile TBC au disparut din Europa si a venit randul nostru. Brambureala administrativa nu tine cont de nivelul de trai, iar cifrele UE si ale OMS devin litere de lege. In lipsa unui program coerent de sensibilizare a populatiei, bolnavii de saracie vor muri acasa sau pe strazile de unde fusesera culesi.

Cu ochii intunecati priveste, pierduta, undeva, departe, prin perete, prin tine. Soarbe cu pofta dintr-o cana metalica, de parca ar fi ultima inghititura din elixirul ce i-ar putea reda sanatatea. E de aproape o luna in sanatoriul TBC din Moroeni. Si-a lasat acasa doi copii si barbatul.

Dupa ce va parasi sanatoriul, nu va avea voie sa faca efort, dar, ca si colegele ei de camera, nu stie sa faca altceva decat munca pamantului.

Aprilie 2005. Sanatoriul TBC din Moroeni. Izolat de lume, de cotidian. Aproape izolat de viata. Un drum care serpuieste prin padure, prin munte, te conduce la comunitatea lor, la realitatea lor, a bolnavilor de TBC, peste doua sute la numar. Vin, pleaca, unii fug. Timp de doua luni, cat dureaza tratamentul, daca nu si mai mult, aici se desfasoara cotidianul lor.

Cu bune si rele, dar mai mult cu rele. Mananca de aproape 40.000-50.000 de lei pe zi, dorm in paturi subrede, in asternuturi rarite, recarpite, dar curate, si-si pastreaza putinul adus cu ei in dulapuri ruginite. Au lasat acasa familia, putinii fericiti care o au, si treburile gospodaresti si isi fac aici o alta familie, impartind grijile cu cei din jur.

Iar "acasa" devine aici o notiune abstracta. Traiesc si muncesc pe unde apuca, iar pentru unii dintre ei, in Romania anului 2005, frigiderul este inca un dulap pentru haine. Tuberculoza este a saracilor. Multora le recidiveaza boala. Si se intorc la sanatoriu.

Fie pentru ca nu sunt supravegheati, fie pentru ca nici nu stiu ca boala trebuie tinuta sub control, fie poate pentru ca nici nu-i mai intereseaza. Sau pentru ca nu mai au banii necesari sa mai ajunga la sanatoriu, din simplu motiv ca trebuie sa schimbe mai multe trenuri, "rate", masini de ocazie.

CA-N "MUNTELE VRAJIT". Cunoscut odata ca fiind al doilea ca marime din Europa, sanatoriul TBC Moroeni pastreaza intre zidurile sale povesti de viata, temeri, griji, probleme. Iti lipseste doar un Thomas Mann pentru a deveni un al doilea "Munte vrajit". Universul bolnavilor de TBC de la Moroeni este restrans.

Se limiteaza la ore care se scurg cu greutate, minut cu minut, de parca timpul a incremenit intre paturile de spital, care scartaie. Mai citesc o carte sau un ziar vechi de cateva zile, impart cu zecile de caini aciuati pe langa ziduri orice lingura de mancare de fasole sau de cartofi sau se plimba in grupuri mici prin curtea sanatoriului atunci cand vremea sau starea de sanatate le permite.

In rest, nimic. Sala de recreare este inchisa de ani de zile, iar de biblioteca nici nu poate fi vorba. Pana si cartile de medicina sunt vechi si putine, asezate cuminti pe rafturile cabinetelor medicale.

Istoria sanatoriului din Moroieni incepe in anul 1938. De atunci si pana in prezent s-au intamplat multe. Sanatoriul deservea candva toata Muntenia. Incetul cu incetul, o data ce oamenilor a inceput sa le fie rusine sa-si recunoasca boala si o data ce au mai aparut si alte sanatorii sau spitale de pneumoftiziologie in zona, numarul pacientilor s-a micsorat.

Cele 600 de paturi disponibile odinioara au devenit istorie. Astazi, capacitatea este de circa 300 de paturi, iar pacienti sunt aproape 200. Renovarea sanatoriului a inceput in 1994. S-a pornit de la corpul central. La decopertare s-a constatat ca in stalpii de sustinere exista fisuri, s-a facut o expertiza si s-a hotarat ca este necesara consolidarea.

Au mai trecut doi ani pana s-au primit banii necesari. Nu s-a pus problema banilor pentru amenajari si finisaje, astfel incat respectivul corp de cladire chiar sa devina operational. In concluzie, turnul central nu mai functioneaza cam de prin 1998, in situatia in care in anii anteriori erau internati inghesuit, in tot sanatoriul, 800 de pacienti.

S-au primit, anul acesta bani, doar doua miliarde, pentru filtre de apa, pentru ca sanatoriul se aprovizioneaza cu apa adusa de la niste bazine din munte.

FUGA DE RASPUNDERE. Directorul sanatoriului Moroeni, Ion Barbilian, apreciaza situatia in care se afla in prezent unitatea pe care o conduce ca fiind una dezastruoasa. "De ani si ani de zile a fost subfinantat, adica nu au fost bani decat pentru constructii, nu si pentru alte investitii.

Am lucrat aici 14 ani, daca nu chiar mai mult, cu o singura intrerupere, de 36 de luni, si m-am reintors anul trecut in mai" spune dr. Barbilian, aflat in interimat. Directorul asteapta decizia Consiliului de Administratie de organizare a unui examen de definitivat. "Nu se inscrie nimeni. Pentru ca situatia este dezastruoasa aici, iar bani nu sunt.

Ni s-au alocat 36 de miliarde de lei din bugetul pe acest an, dar asta nu inseamna ca o sa-i si primim, daca nu se fac cele 92.000 de zile de spitalizare prevazute in contractul semnat anul acesta. Personalul medical de la sanatoriul din Moroeni este platit in functie de realizarea acestei norme.

In plus, adresabilitatea catre sanatoriul nostru izolat este din ce in ce mai redusa, pentru ca majoritatea bolnavilor reprezinta cazuri sociale sau provin din patura saraca si, pur si simplu, nu-si permit sa faca drumul pana aici." La sfarsitul lunii aprilie erau internati 224 de bolnavi, dar de sarbatori au mai inceput sa plece acasa. In prezent, capacitatea totala este de 368 de paturi.

Directorul sanatoriului a incercat sa schimbe structura spitalului, prin infiintarea unei sectii de boli cronice, dar aceasta propunere nu i s-a aprobat.

DESFIINTARE SI CONSECINTE. In urma evaluarii Programului National de Control al Tuberculozei, o echipa de experti ai Organizatiei Mondiale a Sanatatii si ai EuroSurveillance au recomandat autoritatilor medicale romane abordarea unei noi strategii pentru combaterea maladiei, in contextul integrarii in Uniunea Europeana.

Printre recomandari se numara si desfiintarea sanatoriilor si preventoriilor TBC. In tara noastra exista cinci sanatorii si tot atatea preventorii "care consuma 7% din bugetul destinat controlului tuberculozei, in timp ce in aceste unitati sunt internati foarte putini bolnavi.

Conditiile din aceste unitati ineficiente sunt mizerabile, iar serviciile medicale sunt necompetente", declara recent profesorul doctor Ioan Paul Stoicescu, directorul Institutului National de Pneumologie "Marius Nasta". Ministerul Sanatatii trebuie sa gaseasca cea mai buna strategie pentru restructurarea acestor unitati.

"Nu se pune problema ca ele sa fie inchise maine, ci numai dupa o analiza a situatiei acestora".

Exista o tendinta de desfiintare a sanatoriilor consumatoare mari de bani, explica doctorul Barbilian, completand: "Nu vad ca ar fi si cazul nostru". Directorul apreciaza ca una din consecintele inchiderii sanatoriilor, probabil cea mai importanta, este ca si mai multi bolnavi se vor croniciza.

"In ultimii doi ani a mai scazut numarul bolnavilor, dar doar daca se va mentine trendul acesta descendent se va putea spune ca suntem pe calea cea buna. Asta se petrece, insa, pe tara. In Dambovita se mentine cam la acelasi nivel. Se merge pe ideea de ambulatoriu. Teoretic e bine, dar nu exista cultura necesara, nu sunt sensibilizati bolnavii despre consecintele nerespectarii tratamentul.

Eu fac o astfel de educatie. Cand ii fac foaia de observatie, stau de vorba cu bolnavul. La externare, la fel, ii spun ce trebuie sa faca, ii dau exemple de cronici fara scapare".

CERC VICIOS. Directorul insista asupra unei evaluari cat mai rapide si mai clare a sanatoriului, dat fiind situatia constant agravanta. Daca se restrange activitatea si personalul, nu se mai fac zilele de spitalizare si, automat, scade bugetul. Salariile au crescut, pretul utilitatilor a crescut, iar bugetul de anul trecut a fost indexat cu doar 7%, cat era prognozata inflatia.

Bineinteles ca banii nu vor ajunge. Sanatoriul are deja datorii de trei miliarde de lei, fata de inchiderea de anul trecut, cand restantele se cifrau la numai un miliard. "Practic, nu vad nici o iesire. Pentru Dambovita, desfiintarea ar fi o solutie proasta, pentru ca nu exista alta locatie pentru un spital de TBC ", explica Barbilian.

Mai-marii Ministerului Sanatatii ar trebui sa decida, in curand soarta sanatoriului. In opinia directorului Barbilian, situatia actuala nu mai poate fi mentinuta. "E greu de dat alta destinatie cladirii, dupa ce atatia ani aici a fost sanatoriu TBC. Cand am venit in acest interimat, de cateva luni bune am solicitat sa se ia o hotarare, chiar si de catre directia judeteana de sanatate.

Nu s-a luat. Cineva o sa intrebe pana la urma in ce s-au bagat banii pe care i-am cerut. Daca nu gasesti pe cineva caruia sa-i vinzi sau sa-i dai alta destinatie, sunt bani aruncati."

Aparatura si echipamentele din spital au imbatranit si ele, o data cu trecerea anilor. Pentru schimbarea sau innoirea lor nu au fost bani mai niciodata, in ultimii zece ani. Personalul medical s-a descurcat cum a putut cu imbatranitele echipamente si cu metode de analiza si diagnosticare uitate demult de occidentali. Din fericire, macar pentru medicamente au fost alocati bani suficienti.

Mancarea insa intra la cheltuieli materiale si servicii, sector cu un buget lunar de un miliard. Un calcul simplu arata ca, daca s-ar respecta suma de 90.000 de lei prevazuta pentru norma de hrana a fiecarui bolnav, ar fi necesare, numai pentru alimente, sase miliarde.

"Pentru anul acesta, noi avem 12 miliarde pentru toate serviciile", declara Barbilian cu regret in glas, in timp ce banii de mancare se cheltuiesc pe clante la usi, iar pulpele de pui au fost puse in magazie, la pastrare, pentru Pasti.

MATA-N SAC. In urma cu doi ani, prin Hotararea de Guvern 867, sanatoriul Moroeni a trecut din administrarea Ministerului Sanatatii in cea a Consiliului Judetean Dambovita. "Inainte, cunoscandu-se mai bine problemele, aveam alta sustinere. Se mai misca ceva. De exemplu, am primit niste bani pentru revizia de gaze.

Ne-a ajutat foarte mult Vasile Gheorghe, director la Administratia Publica in CJ.

Am cerut sa treaca patrimoniul in administrarea noastra. Cum ar fi ferma de porci din spatele spitalului. Trebuie sa faci tot felul de referate, cereri, apoi trebuie sa se intruneasca si Consiliul. Se pierde foarte mult timp. Am pierdut chiar un investitor care venise aici. Voia sa creasca porci la aceasta ferma.

Si l-am pierdut pentru ca nu am avut aprobarea sa-i inchiriem", spune Barbilian, care spera totodata, ca macar centrala termica sa fie schimbata. "Daca ramanem in continuare cu centrala asta, nici nu mai trebuie sa ne desfiinteze altii, pentru ca ne desfiintam noi".

Centrala termica a fost construita in 1966-1968, cand s-a trecut pe gaze si are un randament de numai 40%, iar schimbarea ei ar aduce o economie estimata la 2,5 miliarde pe an. Asta e cea mai mare problema a responsabililor sanatoriului.

Dar daca ar fi dupa ei ar mai desfiinta si sistemul obligatoriu de licitatii pe Internet, pentru ca "nu stii niciodata ce, cat, cum si cand o sa primesti din ceea ce ai cerut. Marfa vine cu intarziere si e de proasta calitate, iar noi suntem in postura de a cumpara ceva ce nu vedem. Mata-n sac. Am trecut deja printr-o criza de perfuzoare", afirma, dezamagit, si Rizescu, directorul economic.

Au fost cautate cateva solutii pentru a face rost de bani dar, deocamdata, nici una nu a dat roade: fosta ferma de porci a ramas neinchiriata, vanzarea parcului excedentar auto inca nu s-a realizat, desi are o piesa de "colectie", un Buceag de pe vremea lui Gheorghiu-Dej, iar depozitul de alimente, cu o capacitate de 100 de tone, sta nefolosit.

Corpul central al cladirii s-ar preta la un parteneriat public-privat. Sunt saloane mici, fiecare cu baie. De bine, de rau, recent a venit si o veste buna: saptamana trecuta a fost semnat protocolul prin care patrimoniul a fost trecut in administarea sanatoriului. Si totusi e atata jale, incat cainii trantiti pe langa ziduri par mai bolnavi decat bolnavii.


Raport de boala
Organizatia Mondiala a Sanatatii a dat luna aceasta un Raport preliminar privind "Evaluarea programului de control al tuberculozei", Romania, 4-14 aprilie 2005 in care recomanda in mod clar "Reducerea numarului de sanatorii si preventorii si alocarea fondurilor obtinute prin aceasta actiune catre alte activitati ale Programul National de Control al Tuberculozei (PNCT)".

In consecinta am adresat urmatoarele intrebari domnului prof. dr. Vlad Iliescu, secretar de stat pentru integrare in Ministerul Sanatatii:

Jurnalul National: Care este noua strategie pentru combaterea TBC, in contextul integrarii in Uniunea Europeana?
Vlad Iliescu: La nivel mondial, in controlul tuberculozei se foloseste o strategie a Organizatiei Mondiale a Sanatatii, numita DOTS. Aceasta strategie a inceput a fi implimentata in Romania inca din 1998, s-a extins treptat astfel incat din luna aprilie 2005, strategia DOTS este implementata in proportie de 100% in Romania.

Aceasta strategie este, de asemenea, cea aplicata in tarile Uniunii Europene.

Jurnalul National: Care sunt consecintele desfiintarii sanatoriilor si preventoriilor TBC din Romania?
Vlad Iliescu: In luna aprilie 2005, in Romania a avut loc o misiune de evaluare a PNCT, efectuata cu sprijinul a sapte experti din partea OMS si EURO-TB. La sfarsitul acestei misiuni au fost efectuate 19 recomandari a caror implementare ar imbunatati controlul TB in Romania.

Una dintre aceste recomandari se refera la inchiderea sanatoriilor si preventoriilor din Romania, intr-un interval de timp, si nu imediat. La nivel international, in toate tarile din Uniunea Europeana, dar si in alte tari, aceste structuri au fost desfiintate.

Sanatoriile si preventoriile isi aveau un rol in perioada anilor ’60-’70, cand tratamentul nu era atat de bine pus la punct, si se recomanda ca bolnavii cu TBC sa fie spitalizati indelungat, la munte, la aer curat. In prezent, aceste structuri au un raport cost-eficienta extrem de redus si sunt, din punct de vedere al controlului tuberculozei, inutile.

Marea parte a celor spitalizati in sanatorii in momentul de fata se afla acolo datorita situatiei socio-economice precare pe care o au acasa, si nu datorita tratamentului tuberculozei. Subliniez insa ca nu va fi vorba despre o "desfiintare" peste noapte a sanatoriilor, ci dupa o analiza sistematica a activitatii fiecarei astfel de structuri in parte.

Jurnalul National: Care sunt variantele propuse de Ministerul Sanatatii pentru scaderea numarului de bolnavi de TBC, precum si de sensibilizare a acestora privind riscul de imbolnavire si respectarea tratamentului acestei maladii?
Vlad Iliescu: PNCT asigura pentru toti bolnavii de TBC din tara diagnostic si tratament gratuite. Desi avem 30.000 de bolnavi cu TBC anual, media de vindecari anuale pe tara se ridica la 82%, ceea ce ne situeaza foarte aproape de tinta ideala propusa de OMS – 85%.

Datorita acestei rate de vindecari si a tuturor celorlalte eforturi facute de Programul National in 2003 si 2004 s-a observat o stagnare a cresterii numarului de cazuri cu TBC, lucru extrem de imbucurator.

Este nevoie de dezvoltarea unei strategii de informare, educare si comunicare pe problema TBC pentru a asigura atat sensibilizarea populatiei generale, cat si a pacientilor si familiilor acestora.

Jurnalul National: Care este situatia sanatoriului Moroeni?
Vlad Iliescu: Sanatoriul Moroieni, construit initial pentru 600 de paturi, are in momentul de fata ocupate mai putin de jumatate. Costurile necesare pentru intretinerea cladirii ca si costurile salariale pentru toti angajatii acestei insitutii sunt foarte mari, fata de beneficiile terapeutice pe care le aduce.



















1693 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Duminică