Proaspatul sef de la Dinamo este un exemplu extrem de tupeu, aroganta si parvenire
Ioan Becali, zis si Giovani, a lovit un copil chiar in ziua in care urma sa le prezinte ziaristilor scrisorile de acreditare ca proaspat presedinte al clubului de fotbal Dinamo. As spune ca e semn rau.
Cu toata armata de jucatori importata din Muzeul Comunismului Capitalist, infiintat de Dinel Staicu la Universitatea Craiova, destinul echipei din Stefan cel Mare va fi inevitabil influentat de aura intunecata a „procuratorului” din Pipera.
Oricate eforturi ar face sa stearga petele din trecutul sau, subconstientul lui Ioan Becali va ramane mereu prizonierul raului. Rau facea oamenilor cand vindea bilete de film la suprapret, pe vremea lui Ceausescu. Rau facea si cand dadea lovitura dupa lovitura prin strainatate, inainte de Revolutie.
Rau a facut fotbalului romanesc dupa Revolutie, cand a purces la exportul necontrolat de jucatori de milioane de dolari, imbogatindu-se in timp ce cluburile saraceau. Rau a mai facut fotbalului cand si-a varat coada in jocurile de la varful echipei nationale, al Federatiei si al Ligii Profesioniste.
Rau a facut opiniei publice romanesti cand a incurajat violenta impotriva ziaristilor incomozi si a cultivat limbajul de mahala ca model pentru tanara generatie.
Doar suporterii lui Dinamo pot spune daca acest bagaj de energii malefice constituie o promisiune pentru succes sau o garantie pentru ghinion.
Pana cand noul campionat ne va lamuri, ramane o concluzie amara: destinul miilor de fani se leaga in continuare habotnic de cel al personajelor cu CV murdar. Ultimul episod, cel al copilului impuns de limuzina noului „Nas„ de la Dinamo, confirma o data in plus ce modele de comportament ofera societatii fotbalul romanesc. Nu e intamplator ca soferul Becali nu si-a transportat victima la spital.
Nici ca nu a anuntat politia. Sau ca i-ar putea duce de nas pe parintii copilului accidentat, dupa modelul suporterului transformat in sac de box de presedintele Stelei, M.M. Stoica.
Nu. Modul indiferent in care a tratat accidentul din Bucuresti demonstreaza cum intelege cel autointitulat Giovani sa fractureze legea si bunul-simt. De fapt, Becali a facut ce a invatat. Sa nu dea doi bani pe omul de rand. Candva, in batjocura, ii spunea unui coleg „ba, saracule!”. Apelativul acesta infam nu arata un Becali dornic sa-si etaleze parvenirea.
El sugera altceva: bascalia fata de orice om care traieste modest, din leafa cinstita. Si aroganta ca poate cumpara orice. Fotbalisti, conducatori, ziaristi, politisti, victime.
Din nefericire, Romania le-a creat lui Becali si tuturor Giovanilor de profil conditii si facilitati sa investeasca in dispretul fata de respect si omenie. Si o va face, probabil, in continuare.
