Acoperindu-ne de amaraciune, Radu Anton Roman s-a stins. Avea abia 57 de ani. In 1999 a facut parte din echipa ziarului Adevarul. Manuind cuvintele ca pe niste ingrediente fastuoase, a scris o rubrica devorata de cititori: "Cronica gastronomica".
Titlul unui comentariu de-al sau, "La masa cu Dumnezeu", are o rezonanta trista acum, cand toate rugaciunile il insotesc dincolo. In cartile si emisiunile sale, Radu ne-a adus Raiul mai aproape, un taram scaldat in miresme de mancare romaneasca si populat de oameni cumsecade, unde i-a placut sa traiasca.
S-a nascut in Fagaras, pe 19 august 1948. A absolvit Ziaristica in 1976 si s-a dedicat total meseriei, scriind proza, poezie si publicistica, impunandu-si prezenta ideii in domenii variate: teatru, gastronomie, arta pescuitului.
Ghid si translator in echipa lui Jacques Yves Cousteau, a mostenit de la celebrul explorator microbul descoperirii. Pastrandu-si reflexele, a luat la pas Romania, descifrandu-i misterele culturale, in rol de pescar, vanator, cunoscator de etnografie si folclor.
Luni seara, un stop cardio-respirator l-a alungat dintre noi... Radu Anton Roman a acordat ultimul interviu in presa in editia din 2 iulie a ziarului Adevarul.
Rep: Unde este centrul gastronomic al Romaniei?
R.A.R. Romania este un arhipelag, iar fiecare zona este o insulita care continua sa ne surprinda. Din cauza ca romanii nu au calatorit mult, ramanand in satul lor, casatorindu-se adesea intre rude, retetele nu au circulat.
Totusi, bucataria noastra ne recomanda in lume, desi nu prea este cunoscuta. Cat am umblat prin tara - si am facut-o indestul - am dat de niste lucruri care m-au socat.
Am dat in Gorj chiar si peste celebra inima de mort, macerata in alcool. Eram student, faceam cercetare sociologica si, in vizita in casa unor gazde dintr-un sat izolat, ni s-a oferit o bautura cenusie si gretoasa.
Ni s-a spus ca asa este obiceiul locului, ca vom fi feriti de blestem, deochi si de tot ceea ce inseamna moroi. Dupa ce am baut, oamenii locului ne-au tratat total diferit.
Daca la inceput eram priviti cu reticenta, dupa ce am baut ne-au privit ca pe-ai casei. Stiti cu totii, au fost deja vreo doua scandaluri, despre credinta unor tinuturi mai paduroase din Valcea si Gorj in moroi.
In locuri singuratice din Oltenia se crede in continuare ca, dezgropand mortul presupus strigoi si supunandu-l unui intreg ritual, inclusiv "gastronomic", sunt protejate casa si gospodaria. Oamenii cred in asta, iar forta credintei este mare.
Rep: Cum ati ajuns sa va ocupati de gastronomie?
R.A.R. Eu sunt un bucatar inchipuit si intamplator. Acum opt ani nu stiam sa gatesc nici macar o ciorba. imi placea insa sa mananc. Si, pentru ca n-o facea nimeni, m-am apucat sa povestesc despre mancare. Pot sa spun ca sunt mai mult un teoretician decat un practician. Acum nu fac decat sa preiau experienta si cultura altora si sa le asez in pagina.
De cand gatesc "pe sticla", la televizor, nu mai gatesc acasa nici macar o omleta.
Rep: Ce mancare ati lua in sufertas, pe o insula pustie?
R.A.R. Ardeleanul din mine ar lua o ciorba de fasole verde sau de salata cu tarhon, omleta si afumatura. Pentru ca imi plac mancarurile zemoase si cu mult sos, as alege o tocanita, un ostropel gros, de campie.
Din Moldova as lua perisoarele cu smantana si cu marar. Sunt un om pofticios, sunt genul de om caruia ii place sa inmoaie painea in sos.
Cand eram copil, cel mai mult imi placeau cartofii prajiti cu oua ochiuri, seara, cand batea clopotul la biserica reformata. Stateam la Fagaras, dar maica-mea era bucuresteanca, doar tata era ardelean. Mi-amintesc o clipa in care sugeam la tata mamii, cu sora-mea, si cum am trecut la cartofi prajiti, direct.
Rep: Cum reusiti sa tineti minte atatea retete?
R.A.R. Nu pot sa le tin minte pe toate si nici nu incerc. Le am scrise si le inregistrez. Se intampla sa merg prin tara si sa-i intreb pe oameni ce au ei special si imi raspund ca nimic. Dupa jumatate de ora de discutii gasim vreo 50 de retete, una mai fastuoasa decat alta.
De multe ori, lumea ma opreste pe strada si ma intreaba cate o reteta, unii chiar imi reproseaza ca ii dau de mancare numai lui Busuioc. Degeaba mai caraie unii, Florin este un castig pentru emisiune. E un partener bun, are o cultura deosebita, ii place sa gateasca si se bucura de ceea ce face.
"Pentru ca pe bunul nostru Radu Anton Roman l-a chemat Tatal Ceresc la odihna vesnica, aducem la cunostinta tuturor celor care l-au iubit ca astazi, la ora 18,00, va fi oficiat un recviem la Biserica "Sacre Coeur" din Bucuresti (Biserica franceza, langa Institutul Parhon, Statuia Aviatorilor).
Trupul neinsufletit este depus la Capela cimitirului Bellu Catolic, iar inmormantarea va avea loc maine, 1 septembrie, ora 12, la cimitirul Bellu Catolic. Ileana, sotie, Anca, sora, Adrian, cumnat".
