Daca mai aveam vreo umbra de speranta ca PSD-ul poate deveni un partid reformabil, ei bine, mi-am cam pierdut-o. Trebuie sa recunosc faptul ca m-au ajutat liderii de seama ai PSD, care fac ce fac si ne aduc aminte de vorba ca „totul pe lume se plateste" sau ca „Dumnezeu nu bate cu parul".
In zbaterea pentru mentinerea in functiile de presedinti ai Camerei si Senatului a reprezentantilor PSD, Adrian Nastase si Nicolae Vacaroiu, recunosc ca am fost de multe ori pe punctul de a crede argumentele reprezentantilor PSD.
Ma gandeam logic: e cel mai important partid din parlament si, pana la urma, trebuie sa le fie recunoscut procentul obtinut intr-un scrutin dur si dureros pentru cei care au fost nevoiti sa lase din brate amanta lor, Puterea, cu care credeau ca vor mai prelungi legatura aproape oficializata pe veci.
Plus ca, din principiu sau din educatie, nu pot imbratisa si nu pot fi de acord cu excesele de orice fel. Cand presedintele tarii isi baga coada peste tot ii dau dreptate, pentru ca e lucru dovedit: in Romania, lucrurile trebuie urnite, rostogolite, provocate, cu vorba buna sau rea, cu criza, cu presiunea, cu orice e la indemana. De bunavoie nu trece decat timpul!
Dar cand seful statului se implica in schimbarea lui Nastase si Vacaroiu mi se pare o miza mult prea ingusta pentru capacitatea interesului prezidential. Plus ca, atunci cand e exces de patima, e limpede ca in spate se ascunde si un exces de interes, care nu de fiecare data e ortodox. Si nici macar catolic! Mai degraba catodic...
Dar, urmarind ceea ce se petrece in parlament - fapte denumite deja de presa lupta de gherila -, las toata rigoarea gandirii logice de izbeliste si recunosc deschis ca presedintele chiar are dreptate. Nu intotdeauna, e si el om, dar cand spune ca PSD-ul trebuie sa fie in opozitie.
Cainati de presa neutra ori simpatica, incurajati de staff-uri, liderii PSD chiar au inceput sa creada ca, obtinand batalie dupa batalie in parlament, vor obtine si marea victorie - adica ingenuncherea coalitiei.
Ametiti de aburii succesului regulamentar si odihniti in pauzele lungi si dese pe care le provoaca in mijlocul dezbaterilor, pesedistii se cred din nou la putere. Dar asta nu ar fi tot. Vor sa conduca, din opozitie, tara.
Ultimele idei nastrusnice lansate de virtuozii intr-ale aranjamentelor politice - Hrebenciuc si Mitrea - ma fac sa cred ca nuanta portocalie in politica nu este lucrul cel mai rau care ni se poate intampla.
Hrebenciuc conditioneaza votarea bugetului pe 2006 de acordarea a 500 de miliarde de lei pentru comunele conduse de pesedisti, iar Mitrea vrea sa rescrie bugetul, dupa cum singur se lauda pe culoarele parlamentului.
PSD pregateste un buget alternativ, adauga Miron Mitrea, crezand ca am uitat cum se gestionau bugetele in ministerul pe care l-a patronat cat timp Adrian Nastase a fost prim-ministru. Iar asta nu e tot. Serban Mihailescu - da, a iesit si el de sub capac! - anunta o motiune simpla a PSD pe tema fiscalitatii, in preajma prezentarii bugetului in parlament.
PSD ar propune, in proiectul de buget, ridicarea cotei unice de la 16 la 19% si marirea TVA de la 19 la 22%.
Si uite-asa am ajuns sa-i cred pe cei care au urlat ca din gura de sarpe, toata vara, ca PSD-ul e pe tusa, dar conduce, de fapt, tara, prin oameni influenti bine plasati, sau, constatam acum, mai degraba prin tupeu.
Daca la Adrian Nastase si Mircea Geoana se observa o oarecare pudoare in a intra cu ciubotele in treburile tarii, ei mentinandu-si declaratiile in aria de interes strict politic, Mitrea, Hrebenciuc si Mihailescu se si vad, din nou, in fruntea bucatelor, cand taiau si spanzurau. Mitrea vrea sa rescrie si bugetul. Mai bine si-ar rescrie biografia...
