Capacitatea administrativa a Romaniei de a absorbi fondurile de post-aderare nu se situeaza inca la un nivel suficient, existand multe si serioase slabiciuni care trebuie rezolvate in perioada care a mai ramas pana la momentul aderarii, se arata intr-un studiu recent realizat de catre Institutul European din Romania (IER).
Studiul arata ca in comparatie cu alte tari care s-au confruntat cu aceeasi situatie, Romania se situeaza printre ultimele locuri, in privinta capacitatii de absorbtie.
Analiza IER atentioneaza asupra prezentei unei oarecare lipse de autoritate si de coordonare a procesului de pregatire pentru administrarea fondurilor comunitare.
Autorii studiului au recomandat crearea unui grup de lucru, cu puteri reale (autoritate in obtinerea informatiilor, dar si autoritate de decizie), la nivelul Guvernului, care sa urmareasca (in scopul de a accelera) toate aspectele legate de cresterea capacitatii de absorbtie.
In privinta structurii institutionale, studiul arata ca aceasta este in general adecvata, dar ca mai exista inca unele institutii (in special organisme intermediare) unde locul viitorului punct de contact cu mecanismul de administrare a fondurilor de post-aderare nu este inca stabilit cu exactitate in organigrama.
Aceasta se datoreaza si faptului ca responsabilitatile specifice nu au fost inca delegate la nivelul organismelor de implementare. In aceasta directie, analistii au recomandat o mai buna conectare a intregului sistem de gestiune a fondurilor structurale la nivelurile superioare de decizie din cadrul Guvernului.
Problemele personalului structurilor institutionale
Studiul mai evidentiaza faptul ca Romania sta prost si la nivelul personalului structurilor institutionale. Pe ansamblu, mai putin de 40% din personal are experienta in lucrul cu fonduri comunitare.
La nivelul Autoritatilor de Management (AM) ponderea personalului cu experienta variaza intre 20% si 40%, existand o singura AM (al carei departament de planificare/programare cuprinde numai trei persoane) in care toate persoanele implicate in activitatea de planificare/programare sunt considerate a avea o experienta relevanta.
In cadrul Organismelor Intermediare (OI), cazul cel mai frecvent este acela al unui numar de una – doua persoane cu experienta in realizarea de analize, dar exista si situatii in care nici o persoana din departament nu are experienta relevanta in domeniu. Solutia propusa de catre autorii studiului este introducerea unor programe de pregatire a personalului.
Tot in legatura cu personalul acestor institutii, IER a mai propus o motivare pozitiva prin diferite bonusuri, precum tichete de vacanta, bonuri de cadouri, asigurari de sanatate etc, in functie de performante.
Autorii studiului considera ca este nevoie urgenta atat de crearea unui sistem real de urmarire a carierei functionarilor publici, pentru a avea periodic siguranta ca angajatii de valoare simt importanta pe care le-o acorda sistemul public, cat si de crearea unei baze de date pentru arhivarea documentelor.
Rezultatele si recomandarile IER au avut la baza raspunsurile date de catre toate Autoritatile de Management si de catre cea mai mare parte a Organismelor Intermediare.
La aceste date s-au adaugat concluziile discutiilor purtate cu oficiali din institutiile implicate, consultanti romani si straini, oficiali ai Comisiei Europene si ai Delegatiei Comisiei la Bucuresti, precum si cu alte persoane interesate de subiect.
