Mult trebuie sa fi repetat Mircea Geoana in fata oglinzii ca sa atinga nivelul de elocinta etalat, ieri, la Consiliul National al PSD, sub lozinca lacrimoasa „Intoarcerea la oameni".
De la discursul dezorientat, cu accente de isterica exaltare, de acum doi ani, cand candida la Primaria Capitalei, liderul pesedist a trecut la retorica bine colimata, insotita de note vibrante si gestica elocventa.
Aceasta din urma, deprinsa parca dupa manual, este menita nu numai sa sublinieze ideile vorbitorului, ci sa si creeze impresia ca el este sincer in ceea ce spune.
Iata, cand vorbeste despre „oprirea robinetului privilegiilor", mimeaza, peste tribuna, inchiderea unui robinet, cand intreaba „De ce, domnule Tariceanu?", isi pune mainile-n solduri, cand indeamna la o „politica social-democrata cu sufletul", isi duce mana la inima, cand anunta „contractul social" pesedist,
despica, hotarat, aerul cu palma, iar cand da semnalul „marsului spre o guvernare europeana", isi ridica bratul, profetic. Mircea Geoana se straduieste, asadar, din toate puterile sa demonstreze ca lucreaza cu convingeri, nu cu simple instrumente de propaganda.
Din pacate pentru aceasta Alba ca Zapada a politicii romanesti (Geoana insusi declara, in replica la acuzatia ca a dosit un teren de 8000 de metri, ca are „o cariera si o reputatie imaculate"), vibreaza prea tare pentru a fi autentic.
El a prezentat, sub forma de contract cu cetatenii, un adevarat paradis social al viitoarei guvernari pesediste.
In acest rai, milionarii vor fi solidari cu saracii, pensionarii vor trai decent din miliardele de la BCR, toti copiii vor avea acces la scoli bune, bolnavii vor fi ingrijiti cu devotament in spitale romanesti, muncitorii si taranii vor avea venituri indestulatoare, conducatorii vor fi dedicati cetatenilor, clientelismul va
disparea din vocabular si din viata, caci politica se va face cu „inima, curaj si vibratie".
O asemenea perspectiva l-a miscat si pe Miron Mitrea, care, cutremurand podiumul, a venit la microfon sa decreteze dublarea pensiilor, si pe Dan Mircea Popescu, care s-a lansat in apeluri la solidaritate nationala in construirea viitorului luminos, chiar si pe ardeleanul Ioan Rus, care s-a ridicat sa sufle in focul sentimentelor nationale.
Liderii PSD au plimbat prin fata publicului un tablou in culorile orbitoare ale „stangii". Numai ca el nu reprezinta social-democratia, ci pesedismul multilateral dezvoltat, a carui esenta consta in imbogatirea fara masura a guvernantilor si a amicilor lor, dublata de pomenile electorale.
L-am mai vazut, dar parca niciodata in tuse atat de aprinse, semn ca incearca, in disperare, sa intunece mintea electoratului ca sa nu mai zareasca matusile si verisorii care trudesc la sporirea averilor unor sefi social-democrati.
Ce-ar trebui sa vada alegatorii? Pe Mircea Geoana in chip de apostol al invatamantului romanesc de stat, desi cea mai fericita perioada a vietii sale a fost cea de bursier in Franta, pe milionarii Mitrea, DIP si Nastase saracind de dragul solidaritatii sociale, chiar daca preocuparea lor de
capatai a fost sa se imbogateasca, pe Bittner, taiat de la concesiuni manoase, desi este un „prieten" drag.
In concuzie, daca ieri ar fi avut loc un concurs mondial de demagogie, PSD l-ar fi castigat. „Imaculatul" Geoana a expediat in cateva clisee moraliste suspiciunile de coruptie ce planeaza asupra pesedistilor cercetati de DNA si a lasat nemultumirile sa se consume pe holuri.
Din partid nu se mai retrage nici un suspect, pana nu este condamnat de o instanta – a hotarat adunarea, ingropand reforma morala sub imperiul solidaritatii. Asa incat, sub deviza „Un nou inceput", s-a produs acelasi PSD, incapabil de autoanaliza lucida si severa.
Marsul in care zice ca a pornit nu poate duce in paradis, cu marul stricat in gat.
