CD-uri cu informatii militare privind trupele romane din Irak si Afganistan au ajuns in redactiile unor ziare la fel de usor cum ajung comunicatele Asociatiei Producatorilor de vinuri: Poftim CD-ul, mai suna un prieten, ca el a lipsit la conferinta de presa, da-i o copie a CD-ului si hai sa vedem ce scriem.
Dupa aceea procurorii, insotiti de un alai de mascati, au arestat un ziarist din Vrancea si au chemat alti cativa la Parchet, pentru audieri.
Apoi, s-a declansat o dezbatere nationala privind libertatea presei si protectia informatiilor secrete, daca e bine ca unii ziaristi sa-si protejeze sursele sau daca procurorii procedeaza corect cand ii baga la zdup.
Necesitatea protectiei unor informatii nu e negata de nimeni. Inca de la nasterea sa, presa a devenit un factor de influenta important al desfasurarii conflictelor militare si, implicit, al securitatii nationale a statelor.
Uneori, informatiile publicate de ziare au determinat chiar locul de desfasurare a unor mari batalii. Batalia de la Gettysburg, una din cele mai sangeroase lupte ale Razboiului Civil American, a fost provocata de un mic anunt publicitar dintr-un ziar local.
Un magazin a platit o coloana in „Gettysburg Compiler" prin care anunta ca scoate la vanzare un stoc mare de incaltaminte. Ziarul a cazut sub ochii generalului confederat James Pettigrew, ale carui trupe marsaluiau aproape desculte prin Pennsylvania.
Si generalul a ordonat armatei sale s-o ia spre Gettysburg unde, peste cateva zile, au murit mii de oameni. Acum, in epoca moderna, mai ales dupa esecul american din Vietnam, s-a ajuns pana acolo, incat unele razboaie castigate pe teren au fost pierdute pentru ca s-a pierdut batalia in mass-media.
Din acest motiv, de multe ori autoritatile incearca din rasputeri sa limiteze accesul la informatii al ziaristilor. La randul lor acestia lupta din greu sa ajunga la diverse informatii, pentru a-si realiza articolele. Cateodata legile nu sunt de ajuns pentru a rezolva acest aparent conflict de interese.
In toate statele democratice dreptul de a avea acces la informatiile de interes public este garantat prin lege. Dar alte legi garanteaza protectia informatiilor clasificate. Cateodata, ziarele si guvernele din diverse tari nu cad de acord care sunt informatii de interes public si care sunt informatii cu caracter secret.
Intotdeauna, sub aspect legislativ, protectia datelor vizeaza protectia interesului general al societatii. Dar, cateodata, s-a constatat, in anumite cazuri, ca acest interes general al societatii a fost mai bine slujit prin publicarea unor informatii secrete.
De exemplu, Sunday Times a fost dat in judecata de guvernul britanic dupa ce a publicat diverse date privind afectiunile soldatilor britanici. Ziarul a fost condamnat in Anglia, dar a castigat procesul la Curtea Europeana a Drepturilor Omului.
Alte situatii in care s-a justificat inaintea instantelor publicarea unor informatii secrete sunt cazurile in care se dezvaluie delicte sau nedreptati sau cele in care informatiile erau deja de notorietate
In scandalul CD-urilor de la noi trebuie sa vedem despre ce vorbim.
Respectivele CD-uri contin chei de criptare pentru transmisii radio, parole si tactici folosite in misiuni, proceduri de angajare in lupta, adica date strict militare care n-au nici o legatura cu modul de cheltuire a banului public sau alte informatii care pot fi considerate de interes general pentru cetateanul roman.
Din acest punct de vedere, pozitia ziarelor Romania libera si Ziua, care n-au publicat respectivele informatii, este absolut laudabila. Dar, in acelasi timp, atitudinea unor ziaristi care vorbesc de „protejarea surselor" e aberanta. In acest caz ziaristii pur si simplu n-au ce interes public sa apere.
In fond, ce il intereseaza pe contribuabilul Gheorghe de la patru cheile de criptare ale armatei romane? Practic, rolul presei in acest caz s-a terminat dupa semnalarea gravei probleme de securitate a informatiilor pe care o are Armata romana. Dupa aceea, chemarea ziaristilor la Parchet e absolut normala.
Autoritatile, asa cum spune si articolul 5 al legii informatiilor clasificate au datoria sa identifice imprejurarile precum si persoanele care, prin actiunile lor, pot pune in pericol securitatea acestor informatii. Dar modul in care au procedat procurorii DIICOT e cu totul alta poveste.
In loc sa procedeze cu discretie, acest scandal fiind cel mai clar caz de incalcare a securitatii nationale de dupa ’89, baietii de la Procuratura au facut tot ce stiu mai bine: s-au facut ca lucreaza sub luminile reflectoarelor TV, ca sa vaza poporul ca muncesc, arestand cu mascati un biet ziarist care
isi incheiase de mult rolul in aceasta telenovela. In conditiile in care CD-urile cu informatii circula prin redactii precum pliantele la Carrefour, „sterilizarea" ziaristului vrancean e la fel de eficienta precum publicarea unui anunt-tip „pierdut informatii militare, le declar nule".
Dar si procurorii si ziaristii lucreaza, in felul lor, pentru slujirea interesului public. Si, in munca asta, fiecare „slujbas", indiferent unde are biroul, trebuie sa dea dovada atat de responsabilitate cat si de respect pentru libertate.
