Mariajul politic al secolului nu mai are loc. Partenerii, dupa trei ani de convietuire, la bine si la rau, au constatat ca intre ei exista mai mult contradictii care le submineaza uniunea, decat lucruri in comun.

Deznodamantul era previzibil, iar liberalii nu au facut, zilele trecute, la Brasov, decat sa-l oficializeze, pecetluind cu oftica impotriva „golanilor" si „puslamalelor" din PD documentele de partid.

PNL a pus, astfel, cruce fuziunii cu tovarasul sau de alianta si, dupa rostirea atator acuzatii si vorbe grele, va fi un miracol daca parteneriatul celor doi va rezista pana in 2009.

Surprinzatoare, in evolutia subiectului, este insa vehementa cu care PNL s-a opus proiectului de fuziune.

Conducerea liberala nu s-a multumit sa emita obiectii de principiu - referitoare la doctrina, afiliere, denumire – si sa numere voturile pro si contra, ci a trecut la inventarierea acida a pacatelor PD, incepand cu racolarea primarului „manelist" al Craiovei, trecand prin „lipsa responsabilitatii fata de guvernare" si

sfarsind cu primirea in partid a Elenei Udrea, comparata cu amanta lui Bill Clinton, Monica Lewinsky. Dintre toate, unul este, in ochii liberalilor, pacatul capital, si anume faptul ca PD este un partid prezidential.

Toate disputele din Alianta sunt rezumate, de fapt, intr-un singur enunt din rezolutia adoptata, vineri, la Brasov: „caracterul conflictual al relatiilor presedintelui Basescu cu PNL".

Plecand de la aceasta premisa, mentionata pentru prima data intr-un document de partid, tinta atacului PNL este, in primul rand, seful statului si, dupa aceea, PD.

Liberalii spun „Nu" mai multor initiative prezidentiale, iar proiectele lor politice – care fac aproape imposibila tovarasia cu pedistii – urmaresc diminuarea influentei unui presedinte pe care-l percep ca pe o amenintare.

PNL il trateaza cu refuz pe Traian Basescu in problema fuziunii stiut fiind ca el este un fervent sustinator al acesteia. Marea constructie de dreapta, liberalo-pedista, nu ar fi revenit pe tapet, daca, la inceputul acestui an, presedintele nu i-ar fi inghiontit pe democrati sa urneasca proiectul, abandonat in vara anului trecut.

Sub apasarea Cotrocenilor, PD uimeste pe toata lumea cu un calendar precis al unificarii in sase luni, plodul gigant urmand sa se nasca, in aplauze, pana pe 15 iunie.

PNL se multumeste sa critice fuziunea sub presiune, dar, pe masura ce partenerul de alianta devine si mai insistent, umflandu-se, totodata, prin racolari in Parlament si in teritoriu, se consolideaza pe o pozitie de respingere.

Liberalii se tem, asa cum spunea unul dintre ei, sa nu cada sub „talpa prezidentiala". Sunt convinsi, de asemenea,

ca, politic, vor avea doar de pierdut, altii culegand roadele.

Perceptia lor se suprapune celei publice, reflectata de un recent sondaj INSOMAR, unde doar 10 la suta dintre intervievati cred ca PNL ar avea de castigat din unificare.

Propunerea de desfiintare a CSAT, socotit „de inspiratie sovietica", reprezinta un alt refuz adresat presedintelui, care are tendinta sa-si subordoneze serviciile secrete.

Modificarile aduse legilor serviciilor de informatii – aflate in dezbatere secreta la comisiile parlamentare – ii dau sefului statului dreptul de a numi conducerea celor mai importante dintre acestea.

De asemenea, ideile lui Basescu despre rolul ofiterilor SRI care pot interoga cetatenii, ca dupa aceea sa fie tratati cu grija de stat ca inofensivi, devotati functionari publici,

dau cosmaruri nu numai liberalilor, ci tuturor acelora care au trait perioada comunista.

Incercarea de a pulveriza un organism decizional in materie de siguranta nationala – CSAT – este doar o alta tentativa de a-l lasa pe presedinte, initiatorul Comunitatii Nationale de Informatii, macar fara un panou de comanda.

In fine, problemele liberalilor s-ar rezolva daca presedintele ar fi ales de Parlament, si nu de poporul la care Basescu zice ca se intoarce ori de cate ori are vreun demers de justificat. Dar actualul sef al statului se vrea, constitutional, mai puternic, pe cand liberalii il doresc in rol decorativ.

Aceasta batalie, alaturi de celelalte, asaza PNL in postura de partid antiprezidential, aflat in alianta si la guvernare cu partidul prezidential PD. O anomalie politica a carei corectie poate duce la ruptura.

Pana atunci insa, cand Opozitia vrea sa fie prietena cu presedintele, iar Gigi Becali se lauda ca este, un partid antiprezidential nu strica.