Francezul Philippe Troussier, antrenorul nationalei de fotbal a Marocului, a renuntat la catolicism in favoarea islamismului. Monsieur Philippe a devenit Omar si nimeni nu i-a bagat gatul in streang: cam asa arata o lume civilizata. Un crestin in minus nu inseamna un tradator in plus.
Abdul Rahman, un afgan de 41 de ani, a fost condamnat la moarte de fundamentalistii islamici pentru vina de a fi trecut la crestinism. Guvernele catorva mari puteri mondiale fac presiuni pentru ca barbatul sa fie, totusi, gratiat. In mod normal, George W. Bush sau Tony Blair n-ar avea ce sa caute in justitia unui stat suveran.
Numai de normalitate nu poate fi insa vorba intr-o tara, Afganistan, care-si condamna la moarte un cetatean pe motiv ca acesta a optat pentru o anumita religie. Asta nu mai e credinta, e dementa!
Si mai bolnava este argumentatia folosita pentru barbarie: nu putem accepta asa ceva. Sau, apeland la curajul modului impersonal: nu se poate accepta asa ceva. Altfel spus, Allah nu poate ierta unui muritor renuntarea la islamism, in schimb e tare fericit cand vede gatlejuri taiate. Asa e cand in numele lui Allah, sau al lui Krishna, sau al lui Iehova, vorbesc rataciti fara niciun Dumnezeu!
Acest "nu putem accepta asa ceva" nu este insa proprietatea absoluta a celor ce ucid in numele religiei. Il regasim si la tembelii ce sparg capete, devasteaza benzinarii ori incendiaza stadioane.
Cativa decerebrati din galeria Craiovei au bagat spaima pe stadioanele Diviziei B, pentru ca - atentie mare! - au fost sfidati: un tanar din Motru era imbracat in culorile altei echipe decat U Craiova, la Caracal a fost pusa o melodie ce semana cu imnul unei formatii bucurestene... Si atunci, fireste, nu putem accepta asa ceva. Sau, la curajoasa forma impersonala, nu se poate accepta asa ceva.
Urcand la Divizia A, ajungem la nenorocirile de la Constanta. Care nu sunt defel un accident, dat fiind ca acelasi grup de "viteji" isi poarta cu mandrie o fapta comisa in 1997: "Noi am ars peluza din Ghencea!". Urmariti constructia frazei: autorul ei parca ar spune "Eu am infipt steagul in reduta Plevna!".
Nenorocirea e ca acesti rataciti chiar cred ca au facut o mare isprava, comparabila cu aceea a eroului de la Plevna.
Sefii clubului Dinamo plang, cu lacrimi de fecioare virgine, ca de ce a fost pedepsita echipa pentru faptele suporterilor?! Zau, monserilor? Dar cu ce o fi fost vinovata marea FC Liverpool cand a fost radiata opt ani din cupele europene? Ori celelalte echipe englezesti, ramase cinci ani pe dinafara?
Dar mai bine haideti sa recapitulam: la Dinamo, ca si la multe alte grupari, liderii galeriei sunt finantati generos chiar de sefii clubului. Mai mult, primesc telefoane si le se deconteaza convorbiri fara limita. Cand Ioan Becali le-a taiat privilegiile, baietii s-au ridicat la lupta. A plecat Becali, au revenit si privilegiile.
Nu-i asa ca domnii Borcea sau Netoiu nu au nicio legatura cu vitejii de la Constanta?
Cu cateva luni in urma, cativa suporteri dinamovisti au fost arestati in Bulgaria, pe motiv ca au devastat o benzinarie. Si a inceput un mare concert al stupiditatii nationale: sa-i salvam, ca-s romani de-ai nostri, cum sa-i lasam in ghearele bulgarilor?!
Si da-i apeluri patetice, si da-i chete publice, si presiuni asupra consulului de la Sofia, si avocati platiti de clubul din curtea Ministerului de Interne...
A venit vremea sa afle si acesti baieti care se cred stapanii stadioanelor: decat un roman nenorocit, e de preferat un strain cinstit! Caci, inainte de a fi roman, bulgar, neamt sau papuas, un individ este om sau neom. Iar neoamenii nu au ce sa caute printre oameni: locul lor e fie la puscarie, fie la balamuc!
