Cati dintre dumneavoastra nu-l iubiti din inima pe Ion Iliescu? Pentru ca e un om bun, tolerant, deschis la dialog, tine cu oamenii saraci. Cati dintre dumneavoastra nu-l urati sincer pe Ion Iliescu? Pentru ca a furat Revolutia, a adus minerii, a tinut tara in loc, v-a facut sa emigrati.

Om politic exuvial, Ion Iliescu isi schimba pieile in functie de interlocutor si de situatie. Asa se face ca unii pot sa vada in el un monument al deschiderii, iar altii, un monstru al intolerantei. Calcat pe coada, batranul politician isi pierde zambetul cumsecade si spumega vorbe inveninate.

Daca si-a permis sa remarce ca racolarile la Securitate se faceau cu avizul prim-secretarului judetenei de partid, deci si cu cel al lui Ion Iliescu, Marius Oprea este, de buna seama, „iresponsabil si obraznic”, are „mentalitate de turnator” si face declaratii „cretine”.

Si in partidul pe care l-a fondat, Ion Iliescu are sustinatori fanatici si contestatari negri-n cerul gurii. In PSD, el este deopotriva „o solutie” si „un dezastru”, ambele ipostaze sustinute ultimativ, in tuse groase.

Astfel, Ion Iliescu nu este o simpla solutie, ci „singura solutie” intr-un partid care balteste la 20%, condus de un presedinte nevolnic si lipsit de directie, plan si organizare. Pe de alta parte, intoarcerea la Ion Iliescu nu e doar un simplu dezastru, ci o varianta „sinucigasa”, care va duce la disparitia PSD.

Capacitatea lui Ion Iliescu de a provoca reactii atat de puternice, atat in partid, cat si in viata publica, este secretul vitalitatii sale politice. Spre deosebire de multi politicieni tineri care se nasc gata morti, Ion Iliescu stie ca, pentru a fi viu in politica, trebuie sa te plasezi mereu in centrul atentiei, fie ca e vorba de o sedinta la PSD, fie de o simpla plimbare prin parc. Este o strategie simpla, cu un scop precis: recucerirea puterii.

Si pentru ca Ion Iliescu este un subiect de discutie in PSD, strategia da roade. In teritoriu, pesedistii se impart din nou in iliescieni si antiiliescieni. L-am vazut in ultimele luni pe Ion Iliescu participand la intalniri cu activistii pesedisti sau cu electoratul, prin Bucuresti sau prin tara.

Este mereu cu un pas inaintea lui Mircea Geoana, mereu furand mai multe imbratisari si saruturi, mereu inconjurat de mai multi ziaristi si camere de televiziune. Sub pretextul intalnirilor pe tema Polului stangii, planuieste acum sa faca vizite prin tara, prin filialele PSD, prin targuri, piete si universitati.

Stiti bine ce inseamna asta - campanie electorala, recucerirea pesedistilor dezorientati, eventual castigarea spectatorilor neangajati care stau pe margine. Deoarece stie ca, in Kiseleff, aproape toata conducerea ii este ostila, Ion Iliescu porneste la cucerirea partidului de la baza sa.

Si nimeni nu stie mai bine in tara decat el cum sa bata coclaurile, cum sa stranga maini, cum sa electrizeze multimile si cum sa construiasca o „platforma”.

Ca raspuns la aceasta campanie, Mircea Geoana practica un joc periculos. Convins ca, daca ar fi nebagat in seama, Ion Iliescu s-ar stinge, Mircea Geoana inchide ochii. „Tratam lucrurile cu oarecare indiferenta”, se confeseaza el, intr-un stil care spune multe despre capacitatea sa de a lua decizii.

PSD-ul lui Ion Iliescu renaste, prin urmare, ascuns sub glazura PSD-ului lui Mircea Geoana. Ii paraziteaza organismul si-l cucereste bucata cu bucata. Pana la urma, e treaba lor de pesedisti cine va conduce pe cine. Ingrijorator e ca, dupa atatia ani de la Revolutie, Ion Iliescu continua sa fie un caz de actualitate imediata pentru romani. Omul nu se lasa si este greu de uitat.

Ne lovim de el pretutindeni. Sub stratul subtire de poleiala europeana pe care Romania lui 2006 incepe sa-l prinda, se ascund, ca-ntr-o papusa ruseasca, Romaniile lui Ion Iliescu.