El apare, printre noi, desfigurat si nu isi ascunde fata. Carturar si mare prieten al cuvintelor, el nu da fuga la raft, bijbiind dupa Lexiconul lasitatii - editia Mona Musca. Sorin Antohi recunoaste. Tot. El se recomanda direct: Antohi! - fost turnator, purtatorul unei vinovatii de neiertat. Incintat de cunostinta, domnule Antohi!

Sorin Antohi e o lumina a culturii romane. A gindit si a scris cu eruditie de savant. A educat primele generatii de tineri liberi sa afle si a fixat o frontiera: linia care desparte net zoaiele lirice ale folclorului pe care il luam drept instructie de febra exigenta a spiritului. Sorin Antohi a salvat de la izolare mii de elevi, studenti si cititori.

A intors din drum alunecarea culturii publice romanesti spre banc si spre romanta. A facut-o aproape singur, insotit de citeva figuri solitare de incapatinati ai ratiunii: Liiceanu, Mungiu-Pippidi, Patapievici, Plesu, A. Cornea. Dar toate astea dupa. Caci biografia acestui om exceptional incepe cu necrologul.

Intre 1976 si 1982, Sorin Antohi a fost turnator. La Securitate. A semnat un angajament, a primit botezul rusinii prin nume de cod, s-a intilnit in camere imputite cu ofiteri de Securitate stricati pina in pintecele mamei, a dat note informative, si-a pirit, nerusinat, in detalii scrise, prietenii. Sorin Antohi a fost o fiinta abjecta.

Una dintre acele fiinte surprinse de Securitate in delict de naivitate si de spaima. La 19 ani, Antohi era un adolescent literar, autor de reviste exaltate in manuscris si, prin asta, un om vulnerabil. Securitatea a facut restul, cu priceperea bestiala a casapului. I-a rasucit sufletul, in citeva sedinte de amenintari cu exmatricularea si cu inchisoarea.

Asa a devenit Sorin Antohi informator si asa a mai pus Securitatea un scalp la briul celei mai drepte orinduiri cunoscute in istoria Romaniei - din cite am aflat de la Adrian Paunescu si Vadim Tudor.

Cunoastem povestea lui Sorin Antohi dintr-o scrisoare precisa pina la automutilare, trimisa ieri ziarului ,,Cotidianul’’. E primul document complet al eliberarii de Securitate si prima incercare sincera a unui roman ajustat de comunism de a reveni din iad. El apare, printre noi, desfigurat si nu isi ascunde fata.

Carturar si mare prieten al cuvintelor, el nu da fuga la raft, bijbiind dupa Lexiconul lasitatii - editia Mona Musca. Sorin Antohi recunoaste. Tot. El se recomanda direct: Antohi! - fost turnator, purtatorul unei vinovatii de neiertat.

Incintat de cunostinta, domnule Antohi! Si bun venit intre drepti! Nu e nimic mai de pret pe lume si nimic mai rar pe lumea romaneasca decit adevarul despre minciunile care ne tin legati, in sclavie si degradare, de trecut. Atit si de-ajuns despre auto-autopsia profesorului Antohi!

Treziti-va! Nu intelegeti ca dosarele se deschid spre a dobori oamenii de la care avem de invatat, spre a stinge luminile si spre a scoate aerul pur din idealuri? Unde sint marii si adevaratii vinovati? Unde e armata de ofiteri de Securitate, unde sint sefii de departamente si ginganiile mici de la directiile judetene? Unde sint slugile lor din camere de presat elevi si studenti? Cine a condus

Securitatea? Tata? Cine a arestat, a santajat, a deschis scrisorile, a ascultat telefoanele, a pus electrozii pe testicule de disident si a batut cu pumnul gura care nu lauda partidul? Cum e posibil sa traim sub mandatul parlamentar al lui Adrian Paunescu si Corneliu Vadim Tudor si sa ne numim democratie? Din mii de ofiteri de Securitate, citi stau pe stiva de mirsavii, in fata unui tribunal?

Unde e legea care spune, macar ca sa ne mai treaca timpul, ca faptele Securitatii sint penale si judecabile?

In loc de asta avem spovedaniile celor care au cedat, asa cum am fi cedat si noi. Unii dintre noi. Multi. Antohi - din panica de licean naiv. Sebastian, dupa o aventura si o fata insarcinata - din frica de rusine. Doar pe ei si numai pe ei avem dreptul aprobat sa-i dispretuim si sa ii sanctionam. Trupa de potlogari si rime veninoase a Securitatii ride pe margine.

N-ati inteles? Deschiderea dosarelor e cutitul care se intoarce in mina lor. Ori de cite ori a fost in sah, Securitatea a raspuns. Si cum a raspuns! S-a aliat, a doua oara, cu victimele si cu colaboratorii ei voluntari. I-a scos din morminte si i-a silit sa se arate in piata.

Vrea Basescu sa deschida dosarele? Perfect! Va oferim autopsia pe viu a profesorului Antohi! Vizionare placuta! Se uita si domnul Plesita.