Dupa excludere, Theodor Stolojan a devenit cu adevarat o bataie de cap pentru PNL. Exmatricularea din randul liberalilor l-a facut mai vizibil si mai puternic decat ar fi fost vreodata in interior. Si astfel, in loc sa stinga flacara unui bat de chibrit, Calin Popescu-Tariceanu are de potolit acum un incendiu, mistuitor pentru partid.
Conducerea liberala este, probabil, stupefiata de amorul latent pentru fostul presedinte, magnet nu numai pentru simpatizantii sai ascunsi prin filiale, ci si pentru cei ingrijorati de starea PNL sau frustrati politic de grupurile care fac jocurile la centru si in teritoriu.
Teama si nedreptatea i-a impins pe multi dintre liberali spre Platforma de la Pitesti, filialele sustinatoare rasarind din multime ca pancartele la un miting electoral, Suceava, Vrancea, Dolj, Gorj etc. Daca Tariceanu le ofera un prezent sigur, Stolojan le promite un viitor sigur, iar ex-premierul lui Ion Iliescu este cunoscut si apreciat tocmai pentru predictii.
Stolojan este popular pentru ca le spunea romanilor ce-i asteapta a doua zi, intr-o luna sau peste un an, desenandu-le o poteca ipotetica prin tranzitie. Astazi, Stolojan isi exerseaza acest talent, poate singurul, pe liberali. Si face mult zgomot pentru a tine treaza atentia tuturor.
PNL i-a pregatit „salvatorului” de liberali o cacealma, un congres extraordinar la care Stolojan sa fie reprimit in partid fara ceilalti membri ai Platformei, iar Calin Popescu-Tariceanu reales si legitimat nu de o conjunctura, ci de o optiune in cunostinta de cauza.
Daca la congresul de dupa alegerile generale Tariceanu a primit presedintia PNL ca mostenire de la Stolojan, la cel extraordinar propus chiar de prietenii politici ai premierului, trimisii filialelor alesi pe spranceana vor avea de optat intre liderul formal si cel informal.
Rezultatul este lesne de banuit, si Stolojan pare constient ca i se intinde o capcana din moment ce a solicitat ca tranzitia pana la congres sa fie administrata de ministrul agriculturii, Gheorghe Flutur, o alta cacealma. Pentru ca Flutur sa duca partidul spre o noua conducere, Tariceanu este obligat sa demisioneze, de bunavoie, ceea ce, evident, este imposibil.
Pe de alta parte, exclusilor nu le pica bine acum un congres extraordinar pentru ca nu au reusit sa stranga un numar suficient de aderenti, in asa fel incat sa schimbe raportul de forte din partid.
Declaratiile, contradeclaratiile, invitatiile, retractarile, permutarile din ultimele zile atrag atentia exclusiv asupra baletului executat de vedetele Tariceanu si Stolojan.
Nu este clar nici daca premeirul isi recunoaste greseala si incearca sa si-o repare fara pierderi majore de imagine, nici de ce ar trebui Stolojan sa se intoarca in PNL, nici daca revenirea implica un consimtamant asupra polului de dreapta, nici daca PNL ramane pe dreapta sau o apuca pe cea de-a treia cale.
PNL si Platforma nu se bat in idei si proiecte, e o intrecere la sfarsitul careia va fi desemnat cel ce pare mai liberal dintre competitori doar pe temeiul gesticulatiei politice.
