Cristian Ghinea si Ciprian Ciucu, cei doi analisti politici care au lansat ideea alegerilor preliminare deschise, au ales sa-si argumenteze demersul in publicatiile saptamanale la care activeaza. In textele prezentate mai jos cei doi se refera atat la motivele pentru care au ales sa se implice in viata interna a unui partid, cat si la avantajele masurii propuse.

O solutie pentru PNL si raspunsuri criticilor

Am lansat la inceputul acestei saptamini, impreuna cu colegul meu de generatie Ciprian Ciucu, o propunere publica pentru ca PNL sa-si rezolve criza interna prin organizarea unor alegeri preliminare. Am sa expun ideea succint aici, intreaga argumentatie gasindu-se acolo unde am lansat propunerea, pe site-ul HotNews.ro.

Pe scurt, propunem PNL sa organizeze ceea ce in America se cheama open primaries (alegeri preliminare deschise), adica acel procedeu prin care un partid cheama publicul interesat sa aleaga candidatii cu care se va prezenta ulterior in alegerile oficiale. Am sustinut ca alegerea presedintelui PNL prin aceasta modalitate ar putea rezolva si criza actuala, deschizind in plus partidul catre public.

In propunerea noastra plecam de la exemplul exercitiului prin care, in 1996, partidele de dreapta din Bulgaria, incapabile sa se puna de acord pentru un candidat unic la Presedentie, au lasat publicul sa decida.

De la lansarea ideii am primit o multime de opinii si critici, si de la cititorii site-ului, si privat, de la colegi si politicieni. Multe opinii pozitive, multe critici legitime si multe mesaje vitriolant negative. Am sa raspund aici citorva dintre critici, si anume acelora care nu isi gasesc raspunsuri in chiar documentul lansat de noi.

Prima critica: un partid este un organism privat si nu ar trebui sa ne amestecam noi, cei de pe margine. Raspuns: partidele sint organisme private de interes public, macar pentru ca le dam bani de la buget. Sint organisme de interes public pentru ca actiunile lor au efecte asupra intregii populatii, mai ales cind ajung la putere.

Mai mult chiar, exista un interes public in democratizarea partidelor din Romania, care tind sa concentreze decizia la virf, sa emane lideri pe criterii mai degraba conspirative si sa puna publicul in fata faptului implinit: astia sintem, ai de ales intre falitii nostrii si falitii altora.

Demersul nostru era motivat tocmai de nevoia de democratizare a partidelor si am facut acelasi lucru in 2004, cind cu alegerile preliminare din PSD.

Critica numarul doi: alegerile preliminare nu sint compatibile cu statutul PNL. Raspuns: evident ca nu, dar discutia are relevanta marginala pentru subiect. Criza actuala a intervenit in limitele actualului statut si nu poate fi rezolvata decit largind perspectiva, adica raportindu-ne la miscarea liberala din Romania, nu atit la PNL, din care o aripa e deja pe afara.

Lideri curajosi pot modifica statutul daca vor sa rezolve criza. Daca nu vor, se agata de statut.

Critica numarul trei: daca lasam tot publicul sa decida, atunci vor veni la vot pedisti sau pesedisti cu scopul de a alege cel mai prost candidat liberal, in ideea de a slabi partidul la viitoarele alegeri. Aceasta critica are doua variante, de sensuri opuse.

Una spune ca ar veni prea multi votanti. Un cititor gaseste ca propunerea e „o ineptie fara limite, deoarece nici un partid politic nu are peste 50%, deci ramin mai bine de 50% alegatori ce sint impotriva oricarui partid politic, deci prin astfel de alegeri deschise toate partidele ar fi distruse alegindu-se ce este mai bine pentru adversari”.

Un alt cititor spune, dimpotriva, ca: „va esua din cauza culturii participative foarte slab dezvoltate in Romania. Mai simplu, nu va veni nimeni la urne, sau vor veni cei adusi cu autobuzele”.

Raspunsul simplu ar fi: orice alegeri pot fi manipulate, dar asta nu inseamna ca trebuie sa renuntam la alegeri ca modalitate de desemnare a liderilor.

Raspunsul complicat este urmatorul. Exista trei modalitati de selectare a liderilor. Primul, modelul clasic: organizatiile isi aleg reprezentanti in congres, congresul alege conducerea. Al doilea, modelul alegerilor interne inchise: pe principiul un membru = un vot, membrii sint chemati sa aleaga direct. Al treilea, modelul alegerilor deschise, propus de noi.

Putem cintari riscurile pentru fiecare model. Modelul clasic este cel mai putin democratic in practica. Mai ales acolo unde partidele au putini membri, care tind sa depinda de sefi (distribuirea de functii), cum este la noi.

Putem conchide ca liderii sint slab controlati de membrii simpli ai partidului si deloc controlati de simpatizantii-votanti.

Al doilea model reprezinta un progres fata de primul. Trebuie spus ca se raspindeste tot mai mult in Europa (Spania, Germania, Anglia), iar recent socialistii din Franta si-au ales candidatul la prezidentiale prin aceasta metoda.

Totusi, din cauza numarului limitat de mebri si a dependentei de sefi si in acest caz riscul „controlarii” rezultatelor e semnificativ. Cel mai bun exemplu: chiar alegerile interne din PSD in 2004, cind liderii locali au controlat destul de strict ce s-a intimplat la urne.

In cazul romanesc mai intervine si factorul lipsei de informatii. Partidele noastre nu prea stiu de fapt citi membri au. Participarea politica fiind restrinsa, comunicarea cu oamenii care au trecut pe la un moment pe la sediu si au depus o adeziune este firava.

PSD a descoperit cu supriza prin 2005, cind a facut un fel de recensamint intern, ca are mult mai putini membri decit se lauda pina atunci. De remarcat ca recensamintul se facea la mai mult de un an dupa ce ii chemasera pe respectivii membri sa voteze la alegerile interne.

Ajung astfel la raspunsul meu. Pot exista fraude la alegerile deschise publicului? Da, ca la toate alegerile. Dar cu cit participa mai multi oameni, cu atit riscul scade si costurile fraudatorilor cresc.

In plus, alegerile deschise prezinta alte avantaje pe care nu le au celelalte: posibilitatea publicului de a se implica de la bun inceput in decizie si motivarea de a sustine partidul la alegerile oficiale.

Exista posibilitatea ca PSD, PD sau PRM sa-si trimita oamenii ca sa aleaga cel mai prost candidat al PNL? Evident ca da. Se va intimpla asta in practica si daca da, poate influenta semnificativ rezultatul? S-ar putea intimpla, dar impactul ar fi neglijabil.

In primul rind, de unde este atit de evident care candidat e cel prost pentru PNL, astfel incit celelalte partide sa saboteze atit de inteligent concurenta? In al doilea rind, este un calcul atit de complicat (votezi cu Gigel, pentru ca asta are sanse mici ulterior) incit nu cred ca o asemenea strategie ar implica un numar important de cetateni, altfel destul de apatici, cum remarca cititorul de mai sus.

Cel mai probabil ar raspunde apelului la vot mai ales simpatizantii liberali sau cei cu simpatii de dreapta. PNL ar cistiga in dezbaterea sa interna un public important, pregatit sa voteze mai tirziu cu partidul.

Am mai fost intrebati cum se organizeaza campania electorala interna, unde sint urnele, cine plateste costurile. Nu am amintit nimic de toate acestea, pentru ca noi incercam sa „vindem” un instrument. Cum folosesc partidele acest instrument este chiar problema lui „privata”.

Cristian Ghinea

(Dilema Veche)

Alegerile preliminare sint spre binele PNL

Am popus saptamina acesta, impreuna cu Cristian Ghinea de la Dilema Veche si cu ajutorul HotNews.ro un experiment politic inedit: liberalii sa-si rezolve problemele si sa-si aleaga presedintele apelind la alegeri preliminare deschise.

Aceasta solutie presupune ca PNL-ul sa-si cheme membrii si simpatizantii sa aleaga pe cine cred ei de cuviinta sa-i reprezinte in functia de presedinte al PNL. Asa s-ar pricopsi si cu un lider cu legitimitate si popularitate mai larga. La astfel de alegeri ar fi putut participa orice liberal, nu doar cei doi principali oponenti ai zilei.

In fine, propunerea se gaseste la adresa http://www.hotnews.ro/articol_60236-Posibila-solutie-pentru-PNL-alegerile-preliminare-deschise.htm.

Cind ne-am decis sa propunem respectiva solutie liberalilor, Cristian Ghinea era mai interesat de democratizarea partidelor din Romania, oligarhice si indepartate de electoratul si membrii lor de baza, iar eu interesat mai degraba sa-i vad pe liberali linistiti, cu o conducere cu adevarat legitima (oricare ar fi aceea) si pusi pe treaba, nu pe lupte fratricide.

La propunerea noastra au existat o serie de de reactii, unele intemeiate iar altele absurde, insinuari aberante despre conspiratii si agende ascunse.

In rubrica sa din Dilema Veche, C. Ghinea a ales sa raspunda acelor contraargumente care vizau „nerealismul” propunerii noastre din motive tehnice - electorale, sociologice si juridice - si a facut-o foarte bine. Mie imi revine sarcina sa ma scald in apele namoloase ale politicului.

Si acum sa raspund la neincrederile in initiativa noastra, din motive politice. Un cititor isi exprima neincrederea in faptul ca eminentele cenusii din PNL (Olteanu, Orban), maestrii in „aranjarea” diferitelor alegeri din PNL, mai ales la nivel judetean, ar juca corect, ar organiza alegerile corect.

Raspunsul este ca nu acesti domni trebuie sa organizeze alegerile. Ca orice alegeri, ele pot fi organizate dupa un cod electoral si cu observatori externi. Alte argumente faceau referire la existenta in PNL a unei „conduceri legitim aleasa”.

Legitimitatea este un termen care trebuie lamurit. Stim inca de la Max Weber incoace ca legitimitatea este de mai multe feluri. Iar cea mai sanatoasa legitimitate, ce poata fi otinuta in vremuri de puternica contestare, ti-o da sprijinul popular, sprijinul celor interesati de soarta ta.

Electoratul PNL este din ce in ce mai confuz si disipat, o arata sondajele de opinie. Tariceanu are o incredere scazuta, iar ceilalti sustinatori ai sai sunt niste ilustrii necunoscuti. Legitimitatea poate fi pe drept cuvint pusa in discutie aici.

Dar altceva doresc sa subliniez: electoratul PNL este bulversat si are nevoie de certitudini. Dupa cum bine spunea un cititor, „eu as participa la aceste alegri [n.n. preliminare, deschise] , pentru ca la adevaratele alegeri sa pot vota cu PNL”.

O alta reactie a vizat contextul in care am venint noi cu respectiva solutie: „In momentul in care PD ar vrea sa se ajunga la alegeri anticipate, asta ar mai lipsi PNL, sa se gaseasca prins intr-o competitie politica deschisa”.

In acest moment PNL este prins intr-o „competitie politica deschisa”, chiar violenta, as adauga. Daca situatia nu va fi rezolvata rapid, PNL va risca sa-si prelungeasca criza, iar cel mai legitim arbitru este chiar electoratul sau propriu, cel interesat.

Pe de alta parte, PNL va iesi intarit si cu o conducere cu legitimitate larga, ceea ce-l va avataja atit in Alianta DA, cit si in raport cu celelate partide ale spectrului politic.

A fost cineva care ne-a acuzat de manipulare mediatica: cica am lansat teoria alegerilor deschise pentru ca sa demonsrtram „ca Tariceanu nu-i barbat” daca refuza o astfel de confruntare cu Stolojan.

Acesta a fost momentul in care mi-am damnat pentru totdeauna si cele mai mici tendinte de gindire conspirationista. Daca aceasta este logica comuna in Romania, ca e tot timpul cineva in spatele oricarei initiative, cind ti se aplica tie o astfel de logica, incepi sa intelegi mai bine in ce societate traiesti...

La un moment dat cineva a postulat retoric: „Si apoi ce este un partid in esenta daca nu reprezentarea unor interese-interesele membrilor?”

Ei bine, un partid este mai mult decit intereselor membrilor. Oganizatia aceea care apara interesele mebrilor sai are o alta denumire, si anume „sindicat”. Un partid se legitimeaza in alegerile pe care le face electoratul sau. Ceea ce ne aduce iarasi la propunerea noastra.

Ar mai fi ceva de spus, ceva caruia nu vroiam initial sa-i acord atentie, dar pentru ca este un cliseu teribil care a proliferat si pe care l-am auzit si la alti liberali de vaza, il voi aborda frontal.

Esenta sa a fost exprimata de un alt cititor si suna astfel: „Rezultatul unor asemenea alegeri este previzibil: toti cei care doresc distrugerea PNL, asa cum a fost distrus PNTCD, deci majoritatea celor care ar participa la scrutin, l-ar alege pe Stolojan. S-ar ajunge la proiectul celor care l-au omorat pe Ceausescu, acela de a face cateva partide, toate desprinse din fostul PCR”

Cind a fost omorit Ceausescu avem doisprezece ani si nu am participat la proiectul de a face ca toate partidele care ocupa scena parlamentara sa fie desprinse din PCR.

Mai mult, cind PNTCD-ul nu s-a calificat in Parlament am avut sentimentul unei mari pierderi, si asta fara sa fiu taranist. Si totusi „asemenea alegeri” care sa intareasca partidele din Romania cu sprijin popular.

Ciprian Ciucu

(Observatorul cultural)