O jumatate de milion de euro a dat Uniunea Europeana pentru procrearea si apoi trimiterea in libertate a 242 de broaste testoase banatene.
Nu tot atIt de spectaculoase precum crocodilii, dar mai vechi decit acestia, broastele testoase se sting intr-o criminala nebagare in seama. Au traversat sute de milioane de ani in armurile lor ciudate si incomode ca sa dispara tocmai in zilele noastre, sub ochii nostri.
La Centrul de Crestere in Captivitate a Testoasei lui Hermann (CCCTH) din comuna Eselnita-Mehedinti, se da o batalie disperata, contra cronometru, pentru salvarea testoaselor. Cladirea si aparatele sofisticate, cum se vad in documentarele de la Animal Planet, au costat sute de mii de euro.
Doar o particica din cele 300 de milioane de euro alocati de UE pentru ocrotirea speciilor pe cale de disparitie de pe continent. Localnicii s-ar fi bucurat sa se faca un drum cu acesti bani, un pod, canalizare. La inceput au considerat ca e o cheltuiala fara rost. Or, mai mult decit reproducerea si cresterea testoaselor, banii au fost cheltuiti intr-o campanie de informare.
Astazi, pentru taranii din Eselnita broasca testoasa a devenit un simbol respectat si un motiv de mindrie.
Somn de voie
La centrul din Eselnita, broastele au intrat la hibernare, in pamint. Se vor trezi la primavara in UE si vor avea parte de mai multa atentie decit pina acum si de mai multi bani. Testoasa lui Hermann (Testudo Hermanni) depinde, din pacate, de cecurile trimise de UE si de fundatiile ecologice din strainatate. Nu si din Romania.
Aparatele, supravegheate de un hidrolog si de un tehnician, mentin umiditatea si temperatura exact cit trebuie pentru somnul linistit al testoaselor. Administratorul Vasile Bagrinovschi sta la poarta si nici un trecator nu scapa fara o scurta lectie despre ocrotirea testoasei banatene, cum i se mai spune prin partile locului.
Centrul pe care il conduce este singurul de acest fel din estul Europei si unul din cele trei existente pe continent.
2.000 de euro pentru o broasca
A fost nevoie de aproape zece ani de cercetari pina la infiintarea Centrului din Eselnita. Prof. univ. dr. Maria Patroescu, de la Facultatea de Geografie si Geologie a Universitatii Bucuresti, conduce acest proiect finantat initial de UE si sustinut in continuare de Universitatea Bucuresti cu aproximativ 10.000 de euro pe an.
„Pina acum, zice Maria Patroescu, am obtinut, in incubatorul de la Eselnita, 242 de broaste testoase si le-am reintrodus in habitatul lor, in Parcul Natural Portile de Fier. Zece la suta din acestea au fost ulterior identificate pe teren, ceea ce reprezinta un procent foarte bun“. Reiese - strict matematic - un cost de peste 2.000 de euro pentru fiecare pui de testoasa.
O suma ce poate parea exorbitanta, chiar absurda, dar mica in comparatie cu cit se cheltuieste la centrele similare din Italia si Franta.
„Scopul nostru nu este sa bombardam tinutul cu broaste, spune asistentul universitar Laurentiu Rozilowicz, care luna aceasta isi va sustine doctoratul cu o lucrare despre protejarea, in Romania, a testoasei lui Hermann.
Scopul nostru este sa educam populatia in sensul protejarii acestor animale pe cale de disparitie si sa le protejam, de asemenea, arealul in care traiesc, astfel incit ele sa se inmulteasca pe cale naturala“.
Cu testoasa la inaintare
Proiectul stiintific coordonat de prof. Maria Patroescu este, de fapt, mult mai larg. Testoasa lui Hermann nu este decit partea vizibila si cea mai cunoscuta a proiectului. „Fiindca testoasa este un animal carismatic - explica Laurentiu Rozilowicz, asistentul profesoarei Patroescu - insistam mai mult asupra ei, o scoatem la inaintare, cum se spune.
E dragalasa, nu este periculoasa si astfel localnicii pot fi atrasi mai usor de partea noastra decit daca le-am spune ca, in acelasi timp, noi conservam si alte specii amenintate, cum ar fi vipera cu corn. Si, pina acum, testoasa s-a dovedit a fi un excelent instrument de educatie ecologica“.
Centrul din Eselnita aduna zeci de vizitatori chiar si in perioada cind testoasele hiberneaza. Locuitorii din zona, mai ales copiii, au devenit cunoscatori de invidiat, prieteni buni si aparatori ai acestor animale anacronice pe care pina mai ieri le omorau pentru ca le mincau legumele din gradina. Si acesta este cel mai mare cistig.
Mai iute decit melcul
Sapte dintre broastele eliberate in parc au emitatoare radio montate pe carapace si toata vara orice miscare le-a fost supravegheata. O testoasa nu face mai mult de 100 de metri pe zi.
„Exista totusi riscul ca ele sa se izoleze in anumite zone, sa se consangvinizeze si sa avem probleme mari din punct de vedere genetic“, spune unul dintre studentii care lucreaza la acest proiect si isi va da si licenta cu o lucrare despre testoasa lui Hermann. „Cind vor iesi din hibernare, va trebui sa mutam broastele, sa omogenizam raspindirea lor in areal.“
S.O.S.
Testoasa lui Hermann este cel mai bun indicator al starii mediului. Orice dezechilibru este resimtit de populatia de broaste, evaluata acum la aproximativ 3.000 de indivizi. Disparitia lor s-a accelerat dupa 1990, cind localnicii si-au recapatat terenurile si au inceput sa le fertilizeze cu ingrasaminte chimice si sa le coseasca mecanic.
Dar de cind studentii de la Geografie au inceput sa umble din poarta in poarta si sa le explice oamenilor ce deranj ecologic pot provoca, prin finete au reaparut taranii cu coasele: muncesc insutit mai mult, dar nu mai sfarima testoasele intre dintii cositoarelor mecanice.
Daca nu ar fi iubita si ocrotita de localnici, care spun ca testoasele aduc noroc, acestea ar disparea. Testoasa lui Hermann depune 6-7 oua - prima oara la virsta de 12 ani - si numai unul eclozeaza. Cuiburile, cu un miros puternic, usor de gasit, sint devastate de oameni si de animale deopotriva.
Din putinii pui iesiti din ou, 80 la suta dispar inainte de a ajunge la maturitate: sint vinati de ciini, pasari, mistreti, dihori, mor din cauza ingrasamintelor chimice, a pesticidelor, sint luati de turisti ca animale de companie sau pentru a fi vinduti in strainatate. Carapacea este un material cautat pentru obiecte artizanale.
