Moderatorii de talk-show-uri de la televizor sint exponenti reprezentativi, responsabili, alesi (dupa merite deosebite in munca jurnalistica) sa formeze opinia publica, sint modele de experienta, modele de gindire, de comportament, sint profesionisti aflati, in ierarhia valorilor, mai presus decit ceilalti lucratori din presa, sint si frumosi, si destepti, si fermecatori, curati la minte, la

suflet, la spirit, culti si educati. Sint „piese“ de referinta ale celei de-a 4-a puteri.

Pe malul sting al Dunarii albastre, si, in special, pe malurile Dimbovitei, aceasta specie s-a hibridizat.

Moderatorul mutant a rezultat din adaptarea modelului la piata de manele si telenovele, ahtiata dupa scandal si indiscretie, piata care, la rindul ei, a rezultat din furajarea publicului, in mod sistematic, cu produse culturale si informationale ieftine, dar care se vind repede, produc dependenta - cum ar fi violenta de limbaj, fizica si psihologica, obscenitatea, trivialitatea, incompetenta,

iresponsabilitatea, care sint vindute drept calitati si legitimate ca atare, cu mare succes, pentru ca toata lumea se poate recunoaste in ele.

Prin urmare, asta este dat la tv, pentru ca patronii de televiziuni sint oameni de afaceri care vor sa faca bani. Din ce in ce mai aroganti, in conformitate cu succesul, moderatorii au atitudini care baleiaza de la obraznicie si dispret pina la slugarnicie si laude indecente, in functie de interesul sefilor din televiziunea respectiva fata de invitati.

Atitudinea moderatorilor nu are in general legatura cu interesul public, cu bunul-simt sau cu morala. Poate si din cauza ca cele trei categorii mentionate nu fac rating. Dar se pare ca nu subiectele fac rating, ci persoanele. Figurile bine vandabile se afla zilnic pe toate posturile la talk-show-uri, in editii facute special pentru a mai ridica putin audienta.

Absenti, timorati sau lingusitori, moderatorii nu modereaza nimic in acele conversatii. Pun sare pe cite o rana, pentru un spectaculos chiot de durere suplimentar, pun cite o minge la fileu sau se lamenteaza de obraznicia unui invitat care n-a mai suportat aberatia si a plecat acasa in timpul emisiunii.

Uneori insa privesc muti si beti de admiratie aproape religioasa un presedinte care ridica din vorbe 7 poduri si 7 palate intr-o noapte. Acest stil de a face jurnalism de televiziune a dus la desacralizarea valorilor cum ar fi constiinta, deontologie profesionala, respect fata de adevar, integritate.

Dar mai grav, acest stil a dus la formarea unui public fara busola, fara repere, dominat de frica si insecuritate sociala, o masa influentabila care cere doar ce cunoaste, ce i s-a injectat in mod repetat si consecvent, o masa dependenta de violenta si agresivitate, pe care le copiaza asa cum le intelege.

Acest public, important ca pondere in societate (foarte important, din moment ce acest procent decide ce vedem la televizor), este si cel care decide, in alegeri, cine conduce aceasta tara.

Iata de ce mie mi se pare atit de important ce se da la televizor, ce i se da informational „de mincare“ unui popor care isi face parerea despre lume si viata in foarte mare masura din ceea ce vede pe micul ecran.

Pretul pe care publicul il plateste, de fapt, pentru „distractia“ de la televizor, pentru „placerea“ de a avea astfel de modele sint neincrederea in sine, incapacitatea de a distinge intre bine si rau, frica pentru ziua de miine, sentimentul ca lumea e un loc urit.

Iar comportamentul social este o consecinta a legitimarii agresivitatii prin practicarea ei de catre modelele de comportament expuse la televizor ca formatori de opinie. Atunci, de ce-or zice profesorii si parintii ca e rau sa vorbesti urit, daca domnii de la televizor vorbesc asa; iar ei trebuie ca sint buni si corecti, caci altfel nu ar fi in fiecare zi la televizor...

Regatul acesta de poveste fara zine, fara feti-frumosi, fara harapi albi, plin doar de fomila, setila, gerila si verii lor, e un stat fara Putere. Cu cea executiva, cea judecatoreasca si cea legislativa nu stiu ce se intimpla. Dar a 4-a Putere a renuntat sa se mai nasca si si-a dat viata la schimb pe divertisment.

Cocotati pe acest altar, moderatorii de televiziune cer libertate de expresie, de fiecare data cind sint somati sa respecte deontologia profesionala, afirmind ca regulile le ingradesc libera exprimare. Probabil ca si cele gramaticale ii fac sa se simta oprimati.

Am vazut la noi, la televiziune, moderatori facind sluj in fata invitatului si m-am simtit neputincioasa, rusinata, fara valoare. Am vazut insa pe la alte televiziuni presedinti de stat pusi in corzi de un moderator tv, fara aroganta, cu decenta si respect. Si am simtit cum aceasta atitudine creeaza decenta si demnitate, ma inspira, ma creeaza, ma formeaza.

E adevarat ca e mai eficient sa vinzi scandal decit decenta si eu nu pretind ca televiziunea ar trebui sa sacrifice ratingul in favoarea educatiei. Vreau sa denunt insa fariseismul creatorilor de programe tv si de modele care pretind ca raspund interesului public atunci cind isi fac doar propriile interese, sau, mai rau, se joaca pe piata cu inconstienta.